Despre doruri

Ştrumfiţo, cu adevărat emoţionantă leapşa asta. Cu adevărat personală, că mi-e şi frică să o scriu. Fiindcă nu vreau să-mi întreb dorurile, că mi-e teamă că îmi vor răspunde. Cum e aia să le strigi la catalog, iar apoi să te trezeşti cu o prezenţă mai mare decât credeai. Cum e aia să constaţi că n-ai absenţi, că nu s-au inventat scutiri medicale pentru nici unul dintre dorurile tale. Dar ştiinţa progresează. Poate s-o descoperi şi-un antidot. Odată. Ca să nu-ţi mai fie niciodată. Dor.

Ştrumfiţo, întrebarea e cum ţi-e dorul. Ţi-e dor cu bucurie sau ţi se rupe sufletul? Că primul e un dor bun, al doilea te mănâncă de viu. Primul îţi aminteşte cât eşti de norocos, al doilea cât eşti de păcătos. Că nu ai şi tânjeşti. Că s-ar putea şi pentru tine, însă cineva a inventat un “dar” în fraza prezentului tău. Că nu s-a născut un Superman şi pentru tine. Care să ridice cu braţele sale puternice toate obstacolele din calea fericirii tale. Şi a iubirii voastre.

(…)

  • De mama mi-e dor cu bucurie. Nu a fost întotdeauna aşa. Când mergeam la Cluj, nici nu coteam bine din faţa casei, că îmi venea aşa o durere în piept, de nu-ţi imaginezi. O disperare, de care probabil râzi acum că-ţi povestesc. Între timp, cred c-am mai crescut şi-am învăţat să-mi reinterpretez emoţiile. Şi dorurile. Fiindcă nici sufletul nu ţi se poate rupe la nesfârşit.
  • De tata mi-e dor ca de copilărie. Mi-e un dor din ăla de tot ce ar putea să fie între noi. Tata e omul care m-a suprins în cele mai extreme situaţii în cele mai pozitive moduri. E cel care m-a iertat pentru toate aşteptările la care nu m-am ridicat. Prima fiind că nu sunt băiat. A doua – că la 4 ani nu am prins mingea . Iar enumeraţia ar putea continua până în prezent şi ajunge până în viitor. Cel mai dor mi-a fost de el când m-am mutat la Bucureşti. Nu ştiu de ce, dar am o bănuială. Fiindcă încă mă mai apucă dorul ĂLA câteodată.
  • Îmi mai este dor de “asta mică a mea”, care e mai întâi a lu’ maică-sa şi a lu’ taică-so şi abia apoi a mea, dar mi-e un drag fără să ştiu de ce. O visez noaptea. Nu ştiu dacă legăturile de sânge au vreo treabă sau doar puterea emoţională care le-o dăm noi face diferenţa, dar există copii şi copii. Iar mie îmi vine pe unii să-i arunc de la etaj. Aşa că, atunci când se va face mare asta mică, îi voi explica ce onorată trebuie să fie că mi-a căzut aşa cu tronc!
  • Apoi mi-e dor de el… Uneori cu bucurie, de cele mai multe ori, fără. Întotdeauna însă, cu speranţă. Mi-e dor cu speranţă şi cred că de asta nu mă mai satur. De dorul lui. Fiindcă ştiu că fiecare clipă în care dorul mi-e potolit face toţi “banii” plătiţi cu vârf şi îndesat. Dacă merită, mă întrebi? Cu ochii închişi şi mâna pe inimă: cu siguranţă! Dacă l-ai cunoaşte, ai şti. Dacă m-ai vedea pe mine cu el, ai înţelege.
  • Alteori mi-e dor de Cluj şi de studenţia mea adevărată. De tot ce am lăsat acolo, de toate câte le-am învăţat. De câte am plâns – zile- şi de cât am iubit – o dată. Dar nu mi-e dor de Cluj ca loc, ci ca perioadă. Fiindcă la locuri te poţi întoarce oricând, însă perioadele nu ţi se întâmplă de două ori. De asta probabil mi-e mai dor de oameni, decât de locuri. Nici pe ei nu îi pot lua cu mine.

Ştrumfiţo, tocmai m-am speriat. Fiindcă uneori mi se face dor chiar şi de mine. Unde-mi sunt?!

later edit: Poate vrea Makavelis să împărtăşească de-ale lui… Şi cui i se mai face de nişte doruri să ia leapşa, că primeşte link (anunţaţi-mă doar, că trackback-urile sunt cu personalitate, funcţionează mai mult nu decât da).

LE2: Au mai scris si Andra, Nicoleta.

Articolul anterior

căşunat & chinuit

Articolul următor

A crescut un banner

19 Comentarii

  1. Valeriu

    Mie mi-e dor să îmi fie dor, mi-e dor de somnul fărâ vise. Mi-e dor să pot şi să nu vreau. Nu de oameni mi-e dor ci de cuvintele şi faptele lor, în lipsa lor toate lucrurile dor.

    0
  2. frumos ai zis. Dar trist.
    Somnul cu vise te tradeaza pe tine tie. E ciudat cum subconstientul functioneaza fara noi. In somn, comunicam cu el.
    Sa nu vrei tocmai azi mi-ai spus ca ti-ai permis. China?
    Cuvintele si faptele unora vor fi inlocuite de ale altora. Poate chiar mai grozave!

    E doar o faza. O sa ti se faca dor din nou.

    0
  3. Valeriu

    Dacă am putea face schimb de vise, o vreme doar, zău că după îţi e frică să mai dormi. Subconştientul ştie tot, dar e zgârcit la vorbă şi potriveste totul precis pe dos. Ştie el ce ştie.
    Eh las că aici e o tristeţe de te umflă râsul :)) Dor mi-ar fi dar nu ştiu de cine, de ce, visele mi-o iau înainte şi nu pot ţine mereu pasul cu el. El e mâine eu sunt azi. Sper să îmi fie dor. 🙂

    0
  4. Ptiu, am citit “despre droguri” :)) M-am panicat.

    Mie mi-e doar sa vad copii “care scrie corect rom@n3sht3”

    0
  5. Apai fiecare cu ce-l doare. Tu tare fericit mai tre’ sa fii! :p

    0
  6. ce frumos ai redat in cuvinte senzatiile tale de dor si melancolie. 🙂 iti multumesc ca ai preluat leapsa, a iesit un post remarcabil. :*

    0
  7. 😉 mi-a facut placere. Merci eu.

    0
  8. Vaaaai, de ce nu ai spus ca dorul este contagios?
    M-am molipsit si acum incepe sa se trezeasca doru(rile)…
    Ce ma fac?

    0
  9. Scuze, n-a fost cu intentie! 🙁

    0
  10. boby

    Visele ne apropie, atit de mult, de cei pe care-i iubim, incit mi-e un dor nebun de noptile in care, o pot revedea pe mama.
    Fara dorurile trecutului, oare cum cum am percepe…prezentul?

    0
  11. buna intrebare. Insa dorurile prezentului nu exista. Dorurile au legatura cu trecutul nostru. Si poate ar fi mai bine sa le reinterpretam.

    0
  12. Mi-e dor de oameni, de locuri (stii cat de dor ti se poate face de un loc?) si de fapte. Uneori trebuie sa stingem dorul, sa facem cumva sa-l intalnim, sa mergem si sa facem. Numai asa un dor vechi se poate stinge si-unul nou se poate naste.

    0
  13. Nina, ai dreptate! E bine când putem naşte doruri. La asta nu m-am gândit. Mulţumesc.

    0
  14. morbo

    ce ma enerveaza cantecul ala! la lucru, cand e la radio imi vine sa dau cu tastatura de pereti.

    0
  15. taci, acolo, că-i fain! Cântecul, că tastatura de pereţi e … bucăţele?

    0
  16. morbo

    inca nu.

    0
  17. boby

    exista doruri, atit de bine, ancortate in prezent si care sunt ascunse in sufletele noastre.De ex. ti-e dor de EL,(in prezent,), sa-l ti in brate, sa-i simti inima cum bate, sa-l ti de mina si sa te uiti la imaginea lui, proiectata intr-o picatura de ploaie.Sau poate ca, ti-este dor de EL, altfel asa cum ERA (in trecut)…asa cum l-ai perceput la inceput…Dorurile trec prin toate timpurile, prezent, trecut si viitor.O sa-mi fie dor…

    0
  18. Tavi

    Mi-i dor de vremurile cand, dupa vorba unui prieten, socializarea se masura in numarul de prieteni adunati in jurul unei mese(la un pahar), nu in numarul de prieteni pe facebook, highspace, my5 si alte balarii.

    0
  19. am uitat sa iti apsun ca am luat leapsa, imi cer scuze…
    …cred ca mi-e dor de timpul care a trecut pe langa mine…sau de clipele cand nu realizam ca timpul trece
    …de fapt imi pare rau ca l-am lasat sa treaca pe langa mine fara sa observ bogatia fiecarei clipe , pe care am asteptat-o si pe care apoi nu am trait-o la intensitate maxima…oare poti sa traiesti fara sa-ti fie dor de ceva?…sau se poate sa fie adevarata chestia asta “mai mult regretam nimicurile pe care le pierdem , decat valorile pe care nu le avem”…

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 178 queries in 0.255 s