căşunat & chinuit

Fiindcă ne place cineva, alegem să ne aşezăm alături. Când, de fapt, tot ceea ce îşi doreşte acel cineva e o călătorie fără nimeni lângă el/ea.

Se întâmplă în viaţa amoroasă (fericiţi cei privaţi de gustul acestui sentiment!) şi se întâmplă în viaţa transportului în comun. E ciudat cum doi oameni vor să ajungă în acelaşi loc, însă modul cum vor să ajungă acolo e total diferit. Ce paradox!

Şi dacă vă imaginaţi că încercam să fac un pui de filosofie printre rânduri, aflaţi la ce mă refeream: dacă aţi călătorit vreodată cu autocarul, când v-aţi ales un loc, întotdeauna v-aţi dorit să nu se mai aşeze nimeni lângă dv. Fiindcă altfel te poţi întinde, altfel poţi respira şi nimeni nu râde de mutra ta când aţipeşti ca bătrânii la TV.
Iar atunci când ajungi prea târziu şi toate locurile duble sunt deja ocupate cu câte o persoană (care de obicei şi-a ales deja locul de la geam), te uiţi în jur şi alegi să te aşezi lângă cine-ţi pare mai mic, mai comod şi mai nepuţitor. Adică, lângă cine îţi place mai mult. Întrebi politicos dacă locul e liber şi te aşezi după un DA chinuit printre dinţi.
Da! Tu faci cea mai bună alegere pentru tine, însă omului de lângă îi faci cel mai mare deserviciu. Cu ce o fi greşit el de ţi s-a căşunat taman pe el,  că poate voia şi omul să se întindă, să respire şi să nu râdă nimeni când aţipeşte ca bătrânii la TV.

  • Dar credeţi că treaba asta cu căşunatul şi chinuitul se petrece doar în autocare?
  • Şi a doua întrebare: de ce, pe trasee mai scurte, în autobuz de exemplu, mulţumeşti cerurilor doar să găseşti un loc liber pe scaun, deja nici nu mai emiţi pretenţii referitoare la cel de lângă! Or fi pretenţiile direct proporţionale cu durata estimată? Oare atunci când e o aventură de 3 staţii nici nu mai contează dacă s-a spălat pe dinţi? Dacă are soţ acasă? Doar minijupul să nu lipsească! Şi disponibilitatea.

Articolul anterior

Mi l-a cucerit!

Articolul următor

Despre doruri

8 Comentarii

  1. Valeriu

    Miruna aşa copil mare eşti şi transformi tu toate lucrurile banale şi fară de înteles, pe întelesul tuturor.
    Adevar graieşti tu, asemanări s-ar mai găsi ele, dar ca ale tale mai greu.
    Acuma să ştii că sunt şi unii care îşi asteaptă vecin pentru calatorii mai lungi şi dificile. Culmea e că aia au şi cele mai mici pretenţii
    paradoxal :)) Sunt niste unii care nu ţin cont de staţie nici de durată doar de companie. Lucrurile trec pe langă noi mult mai usor in doi. :)) culmea are şi rimă.

  2. Culmea are si dreptate! 🙂 Oamenii impreuna sunt mai puternici. De asta, globalizarea ne face mult bine dar si mai mult rau. Fiindca ne indeparteaza pe unii de altii.

  3. Fac naveta pe autobuz de mai bine de cinci ani si crede-ma ca stiu exact la ce te referi:D.Cateodata mi se pare frustrant sa stau langa o persoana pe care n-o cunosc fara sa zic nimic.Sunt si mai individualista,uneori cand am diverse pe cap sa stau singura pe un scaun dublu este cel mai minunat lucru pe care l-as putea cere.Pe distante mari n-am fost decat in grup si desigur ca atunci cand mergi in grup deja ti-ai asigurat si pe cel de langa tine si ajungi sa cunosti si trei sferturi dintr-un autocar cel putin.

  4. Myriam, tocmai cand ma gandeam ca am exagerat cu acest post… whew! Noroc cu tine 😉

  5. Si eu tot asa fac cand merg mai mult timp cu un autocar/autobuz. Incerc sa imi gasesc un loc cat mai ferit. Daca nu reusesc, prefer sa stau in picioare, desi stiu ca voi intepeni acolo atarnata de bara de sprijin. Dar decat sa suport mirosurile si sa ascult mitocaniile unora, prefer o baie fierbinte seara la picioruse de 1000 de ori.

    apropo, ai o leapsa de la mine 🙂

  6. Alina

    🙂 Esti o scumpa . Ai un dar deosebit de le scoti si le potrivesti asa de bine .
    Postul tau e ca o revelatie
    Ma face sa zambesc dar sa ma si iau la intrebari serioase .
    Esti geniala! 🙂

  7. strumfiţo, punct ochit punct lovit! 🙂

    Alina, eşti prea drăguţă.

  8. Alina

    Nu’s prea draguta . E atat de bine cand stau cu cafeaua in fata (sau fara) si vad ca ai mai postat ceva .
    De face un “click” si intru in transa ; nu aud nimic , nu vad altceva decat randurile de aici .

    Mi-as dori un post nou la 6 ore . Pe bune ca asa ar fi perfect 😀
    Sa am timp sa il diger pe ultimul si sa nu stau prea mult in asteptare :))

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 74 queries in 0.130 s