Nu ştiu de ce. Probabil ideea de învăţat, de sesiune şi examene răsună a Cluj în capul meu. Zilele astea mi-e dor de prietenele mele, de camera mea din cămin, de sala de lectură şi de cafeaua încălzită la microunde.
Mi-am tot imaginat cum ar fi fost de-aş fi rămas acolo, pe străzile în pantă şi vremea capricioasă. E tare ciudat cum ştiu că toată şederea mea în Cluj a fost asortată cu nori grei şi ploi bogate, dar amintirile de azi sunt înecate în miros de poveşti târzii cu becul stins şi vopsea proaspătă de calorifer încins.
Mi-e dor de mesele de la BCU şi nesul cu 5mii, de pauzele din curtea din spate şi fustele noastre lungi de vară. Mi-e dor de mirosul de kebap pe care-l găseam dezgustător şi covrigii de la Primăvara. De priveliştea de pe geamul Casei de Cultură şi urcatul pantei din Haşdeu. Ba şi de gălăgia din cantină şi mirosul de ulei prăjit mi-e dor, când mi se face foame. Chiar dacă rar erau apreciate atunci, pe vremea aia.
Iar multe dintre cele pe care astăzi le îmbrac în strai de nostalgie caldă mă făceau să plâng atunci, să-mi caut locul fără să-l găsesc, să plec prea des acasă şi să mă întorc cu inima-ndoită. Am pierdut fără să ştiu bucurii banale şi tablouri de studenţi, doar fiindcă am crezut că, dacă azi nu îmi mai trebuie, le pot servi şi mâine liniştit.
Nu-mi pare rău de ele, ci-mi pare rău de mine. Căci alta mi-ar fi fost şederea în Cluj, dacă aş fi ştiut că îmi e numărată. Ar fi fost mai frumoasă. În realitate, nu doar în amintiri.
Să nu faceţi ca mine. Fiindcă, în realitate, toate şederile ne sunt numărate.
kosmobil
ce nostlagica esti azi ..sa fie de la vreme ?
copila blondă
🙂
Mada
Ce fain ai scris! e lectia pe care am invatat si eu s-o invat acum ceva locuri in urma. cateodata insa tind sa cred ca e mai usor sa schimbi ceva cand e vorba de amintiri.
daca as fi fost un numar
Frumos scris 🙂
Bere gratis, like them 🙂
Alexandra
Ce frumos ai scris! Sunt lucruri la care ma gandesc si eu, desi stau in Bucuresti si am facut facultatea tot aici – la vara termin si sunt sigura ca nu am facut tot ce trebuia in facultate si sigur nu am profitat de toate momentele importante sau nu am acordat atentie unora care puteau deveni importante…Deci poate ca nu tin neaparat de un anumit loc, ci de noi si atitudinile noastre…Ne e dor de noi intr-un anumit moment, de ce faceam si de ce am fi putut face mai bine. Cred ca, in mare parte, lucrurile astea tind sa para mai frumoase atunci cand privesti in urma si pe “rafturile” pe care le-ai plasat…E superb si foarte important, totusi, “tabloul” asta care ti-a ramas de atunci si de acolo.
copila blondă
Mădă, până la urmă, creierul nostru nu face diferenţa dintre realitate şi imaginaţie atunci când vine vorba de sentimente. E uşor de păcălit 😉
dacă ai fi fost un număr, melodia asta e în heavy rotation de câteva zile
Alexandra, foarte frumoase vorbele tale. Culmea e că la momentul respectiv facem cum ne pricepem mai bine sau cum ne e mai comod. Şi precis puţine s-ar schimba dacă ni s-ar mai da o dată ocazia.
Zany
ai mai invatat o lectie, copil istet! 🙂
Valeriu
Miruna, dacă rămâneai la Cluj, îți părea rău că nu ai plecat. Acum că ai plecat, ți-e dor.
Să nu îți pară rau de nimic niciodată, amintirile de cele mai multe ori sunt o frână decat un ajutor. Din trecut să reții detaliile ce le poti folosi în viitor, de restul are grija timpul.
Trinity
marturisesc ca , cu toate ca deocamdata am asa un sentiment de mai bine nu cand vine vorba de cluj, sunt convinsa ca dupa anul asta, la srafsitul celor 4 petrecuti acolo, o sa simt si eu lipsa capriciosului cluj… deocamdata ma oboseste la maxim si nu pot aprecia cu adevarat frumusetea lui…si dupa o saptamana, doua petrecute departe de casa, abia astept sa vina momentul cand o sa spun “adio cluj”.
un lucru e clar: cel mai mult imi va fi dor de camin…mai bine zis de “consiliile” pe care le faceam cu fetele in fiecare seara, langa o cana de vin fiert sau ceai aromat….asta imi va lipsi mult…in rest, deocamdata nu imi dau seama ce mi s-a mai lipit de suflet!!
bafta la examene!
strumfita cu esarfa
imi place sarcasmul lui Flaubert cu privire la amintiri. (ca tot o sa dau verificare joi din Realism… :-s)
“Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui”
Sorina
M-am regasit atat de mult in post. Peste cateva luni termin liceu si aproape ca imi vine sa plang cand ma gandesc la tot ceea am sa las in spate si cu care nu ma voi mai reintalni niciodata. Orice capitol incheiat lasa loc de tristete.
eu si...
sarac este omul fara amintiri. Ca ai plecat, asa a fost sa fie. Ca ai sperat, asa este normal, dar vine-o vreme cind melancolia loveste ,ca si valul tarmu-nalt.
copila blondă
Zany, vorbeşti ca un părinte înţelept. Sărut-mâna!
Valeriu, nu îmi pare rău nici o clipă, nici acum, nici vreodată. Fiindcă de câte ori revin în Cluj şi mă apropii prea tare de tot ce a însemnat perioada asta pentru mine, mă inundă un soi de gust amar care nu trece până nu mă îndepărtez la loc. Nu îmi pare rău, ba îmi pare bine. Dar tot mi-e dor.
Trinity, locul în sine nu înseamnă nimic, dar când îl asociezi oamenilor, clipelor cu ei şi anumitor emoţii prin care ai trecut acolo, valorile încep să capete un sens. Şi de multe ori trebuie să ne plecăm ca să ne dorim să ne întoarcem. Am păţit-o pe pielea mea.
Spor la învăţat! Şi ai să vezi, pe final o să-ţi fie drag şi de ceea ce nu suportai… La banchetul dintr-a doişpea m-am şi pozat cu vreo 3 profi, aşa că… :p
ştrumfiţo, că cam aşa :p
Sorina, da, fiindcă urmează ceva nou şi necunoscutul ne înspăimântă adesea. Dar avem nevoie de schimbări. Şi de paşi înainte. Chiar şi de păreri de rău 😉
tu şi.., 🙂 aşa a fost să fie fiindcă am vrut eu şi mama şi tata nu m-au oprit. Şi apropo de ce ziceai… precis şi valul contribuie la înălţimea ţărmului, că dacă nu, l-ar lăsa să se prăbuşească în gol.
Adina / horrorscopita de la ziar :P/
Ai scris foarte frumos despre dragul nostru Cluj. Sa stii ca si mie imi este dor de Clujul acela de pe vremea cand eram studenta, desi eu stau inca in Cluj, in aceeasi zona. Tocmai am dat o fuga pana pe Piezisa, am trecut prin Hasdeu, am vazut fereastra de la fosta mea camera de camin si am coborat pe Babes, gandindu-ma cum mergeam seara la ziar… Si stii ce mi-a trecut prin minte in seara asta? Că parca n-as mai vrea sa merg pe acolo. Atat de singura si de straina m-am simtit stiind ca nimic nu mai este al meu: nici caminul, nici prietenii de pe Piezisa, nici gandurile sau drumurile studentesti. Aceeasi senzatie de gol am avut-o si la BCU sau in alte locuri, care in urma cu doi ani erau pentru mine “ACASA”. Si de cate ori trec prin locurile dragi, simt timpul cum fuge…
gheghe
machizuma ya
yuki tokasu ni mo
zeni ga iru
city life–
even melting snow
costs money
(Kobayashi Issa)
Dan
Been there, done that… am fost si eu scufundat in amintiri placute despre Cluj si acuma m-ai dus si in Casa de cultura cu tine si cu restu’ necoptilor, privind pe geam cu capu gol de materie creativa tocmai cand aveam mai multa nevoie de ea. It was an honor serving with you on that thin slice of time line :).
copila blondă
Adina, înseamnă că nu e chestie de geografie, ci de cronologie. Mă bucur tare că mi-ai scris 🙂
gheghe, mulţumim pentru traducere. dar city life n-are doar părţi rele 😉
Dane, onoarea a fost de partea mea 🙂 am fost şi cea mai răsfăţată!
Dana
Hai la Cj,te cazez eu in Hasdeu. Ai stat in Obs sau in Hasdeu?:P Bafta la examene!!
copila blondă
Am stat în Babeş 😉
Să fie! Spor şi ţie!
bogdan
Cluj Napoca cu zilele lui innorate sau senine,cu agitatia sau cu putina liniste de pe unele stradutze inghesuite parca de cladiri(sa nu mai vorbim de masini) 🙂 va avea mereu un loc pentru tine,probabil ca si lui ii e doar de tine.
copila blondă
bogdan, probabil?! Precis!!! 😉
Tanti Jeni
Cred că ai uitat să pomenești de varza a la Cluj… Nu ți-e dor de ea? Am înțeles de la cineva care stă în CJ, că e un loc acolo unde se face o varză a la Cluj bestială. Nu știu dacă e mai bună decât cea pe care o fac eu, dar…
Zany
Sa cresti mare, copila draga! 🙂
Make (Marius Matache)
deci, joi 21, cant la CLuj, asa ca daca vrei sa mergi esti welcome la bord 🙂 si-asa n-ai ajuns la Bucuresti la concert, deci…
somnulescu
N-am nicio treaba cu Clujul, sunt PRO Iasi 100% dar mi-era dor de Bere Gratis :p
Tavi
Hehe…Cluuuuuujuuu’ …. “cafiaaauaaaa” lungita pe cateva ore sub un soare bland de toamna, la o terasa de mult uitata, la finalul anilor ’90.
Camine, studenti, si mai ales studente.
Fuga dupa (si si cateodata DE) fete…
dorina
M-ai facut sa plang,de bucurie si de acelasi dor care te incearca si pe tine!
copila blondă
Tanti Jeni, nu sunt fan, pare rău..
Marius, piei , ispită!
somnulescu, vezi, ceva bun se găseşte pentru toată lumea!
Tavi, dada, fete faine Clujul are!
mami mea, Ţi-e dor de Clujul tău sau de al meu? 🙂 Cu toate că de amândouă ai fost mai aproape decât o să fiu eu vreodată. Chiar şi în amintiri.
Un pusi.
Tavi
Hehe, “Lungu-i drumu Clujului”…
Miruna, fete faine are toata tara asta.
nina
Of, cu postul asta le faci dor de Cluj si celor care nu l-au vazut decat in treacat. 🙂
gheghe
doamna mama-lui-copila-blondă, am uitat pachetul de ceai în bucureşti. sper să mă puteţi ierta.
Make (Marius Matache)
deci, doamnelor si domnilor, uitati-va la asa copila rasfatata, o invita artistul (asta-s eu:D) cu masina lui sa o duca “sa bea apa de baut unda maica m-a nascut” (vorba cantecului) sau mai pe scurt unde ii e dor, basca concert, deci…ai uitat sa imi dai cu apa sfintzita :)))
camil
ciudată senzație de familiaritate m-a cuprins citindu-ți rândurile de mai sus. poate pentru că am locuit în cluj aproape un an și – deloc întâmplător, dar din motive conexe – acea perioadă a fost una dintre cele mai fericite din viața mea.
nu știu dacă să zâmbesc sau să mă întristez…
copila blondă
Tavi, eu n-am străbătut-o, deci nu îndrăznesc a te contrazice. 🙂
nina, în Cluj doar în treacăt e frumos
gheghe, vorbesc eu 😉
Marius, îmi dă mie tata tot excursii şi aventuri cu necunoscuţi artişti luaţi de pe net! Şi-apoi te miri că ajungi prin pungi pe la TV :)) Glumesc!
camil, poate dacă ai fi rămas fericirea aia s-ar fi pierdut pe altarul rutinei, fiindcă ai fi asimilat-o. Şi atunci nu ai mai fi savurat-o. Lasă, bine-i şi-aşa rău 😉
Make (Marius Matache)
sa trimit o copie dupa cartea de munca de la universitate?:)) poate asa par mai serios :))) sau poate merge cu recomandari?:))
Maria
Inclusiv cea mai şedere dintre şederi. Frumos, tare frumos 🙂
dennis
nu e asa departe clujul. hai sa iti alini dorurile 😉
camil
probabil. mereu regretam ceea ce nu avem sau am pierdut
bogdan
precis? o sa-l intreb!
bogdan
mai sa fie, ai avut dreptate! 😉
Alexa
mda. Deseori ne pare rau ca am pierdut un anumit timp petrecut undeva si ne gandim cate posibilitati am fi avut atunci. Dar e bine ca macar acum esti constienta, iar data viitoare cand vei mai fi, macar in trecere, in Cluj, vei privi totul cu alti ochi. 🙂
Am vizitat si eu Clujul anul trecut si tare mi-a placut 🙂
camil
care era locul favorit din Cluj?
cosânzeana
vara asta am absolvit ASE-ul, acum sunt la chisinau, implicata in afacerea de familie pe care o ador. Acum am privit știrile pro tv și am văzut întâmplător autobuzul 300, cu care mergeam mereu la facultate. Bucureștiul îmi ocupă mult timp pentru că mi-e dor enorm, nu am crezut că cei 3 ani petrecuți acolo îmi vor lipsi atât de mult. Îmi lipsește tot, până și mirosul din metrou 🙂 the good old days
ik
“toate şederile ne sunt numărate”. deep
Sorin Apostol
Ah cateodata si mie imi lipseste Clujul, dupa amiaza la Croco mai exista inca…..acum 25 de ani eram pe acolo…..anii trec brrrrrrr