De două sute de mii.
Să vedeţi, în seara asta, vin de la mall cu prietena mea, unde ne cam făcuserăm de cap în atâtea ore cât să ne ia cu durerile de şale şi alte cele. Că în astfel de momente te cam simţi cu musca pe căciulă, că ţara-i în criză şi tu mergi la mall… asta este, nu mă laud că-mi merge tare bine, dar să zicem că muncesc. Iar bani câştig de dinainte să muncesc, însă prea rar am apucat să mă bucur de ei cum cred că aş fi meritat. În afară de un cadou mai consistent pentru mama şi unul pentru tata n-am prea văzut mare lucru. Şi nici viitorul nu se arată prea independent. Asta aşa, în loc de scuză.
Mă parchez în faţa unui Mega Image, să-mi cumpăr nişte apă plată. Cum opresc maşina, sar pe mine 3 ţigăncuşe la vreo 10 ani (poate 7, dacă te gândeşti că la 12 fac copii) că tanti, daţi-ne că ne foame, clasicul text. Rar cad în plasa dumelor de agăţat, însă pe cele cu adevărat bune le ţin minte, de unele, iată, mai scriu şi pe blog. La asta cu foamea n-am rezistat. Erau 3 fetiţe şi le-am întrebat ce să le iau dinăuntru. Câte-o pâine şi nişte salam, poate un suc. La fiecare. Faza cu salamul m-a topit instantaneu, de m-am şi executat. Am venit cu 3 pâinici proaspete, nişte salam şi brânză feliată, o sticlă cu apă (sucul nu e sănătos pentru copii) şi 3 napolitane. Vă zic, din toată plasa mi-am scos mie 2 ape, restul l-am dat lor. La care, două dintre copile au început să strige că cealaltă luase salamul şi “nu, tanti, nu ne dă şi nouă!!!!“. Cu naivitatea-mi blondă, m-am enervat îngrozitor şi i-am spus pe un ton de “dna profesoară” (chiar dacă probabil conceptul le e străin, imperativul a fost uşor de recunoscut) să împartă afurisitul de salam.
La care, ce credeţi, se duce asta mică – da’ cea mai mare dintre ele- la un ghiozdan enorm, ticsit cu mâncare (de nici când am fost plecată singură în prima mea excursie nu mi-a pus mama atâta cu mine, ceea ce înseamnă ceva, credeţi-mă. N-o cunoaşteţi pe mama!), de unde scoate alt salam feliat şi i-l dă celorlalte. Mi-a căzut faţa. Cică: facem schimb, împărţeşte-l cu Săndica. Parcă. Eu am întrebat dacă e bună târguiala şi-am plecat. Cu nervi.
La maşină, asta mare, împărţitoarea, vine să-mi – chipurile- deschidă uşa. Şi să-mi mai ceară 10 lei, că-i trebuie papuci. Ei, în momentul ăla nu mi-a mai părut rău decât de toate acele perechi de sandale, care mi-au plăcut şi pe care nu le-am luat acasă. S-a dus cu bunătatea şi altruismul şi toată solidaritatea ori empatia ori ce vreţi dv cu biata ţărişoară şi toţi acei oameni care nu au ce mânca. Şi i-am spus aşa: Ştii, n-o să-ţi dau nici un leu în plus. Dar vreau să te întreb ceva, că sunt curioasă. Te văd fetiţă drăguţă şi normală. Tu ai cumva mai mult de o burtică? Fiindcă doar câte ai, atâtea poţi sătura. Degeaba ţii ghiozdanul plin cu mâncare şi nu-l împarţi cu surorile tale, că ţie tot doar o burtă îţi rămâne de săturat. Cu restu’ ce faci, că se strică.
Nu ştiu dacă m-a auzit sau dacă se gândea în continuare cum să mă combine. Să mă recombine, de fapt. Nu ştiu dacă m-a-nţeles, dar ştiu sigur că gestul meu de “pomană” a fost anulat în totalitate de întâmplările de după. De păcatele pe care mi le-am făcut cu gândul, cu vorba şi cu tasta. Dar am ţinut să vă spun şi dv, ca să vă şterg orice urmă de naivitate. Iar faptele bune să le facem când ştim sigur că e nevoie de ele. Altfel, riscăm să ajungă într-un ghiozdan ticsit, gazdă ideală pentru viermi la temperaturi înalte. Dar oare faptele bune bazate pe certificate de certitudine mai sunt fapte bune? Cum facem să fim siguri? sau Cât de mult contează?
Bani nu dau niciodată, dar cu mâncarea credeam că mai spăl din păcate. Acum, probabil va trebui să nu mai “murdăresc” atâtea…
gheghe
ai scapat bine, altele te-ar fi “facut” in timp ce scoteai banii de la bancomat. se castiga asa chiar si 500 de euro pe zi.
iYli
Eu prefer sa dau la batrani si niciodata la colorati. Scuzat sa imi fie rasismul.Dar mai bine stiu ca dau ceva cu placere cuiva care se bucura cu adevarat decat sa se intample ca in situatia de mai sus….
sorin
Este o intreaga retea cu cersitul in Bucuresti. De regula nu dau nici un ban. Am vazut multe in 8 ani de capitala. Oameni “ologi” care o rupeau la fuga cand venea politia, scoteau iphonul din buzunar si vorbeau la el, chiar daca inainte stransese vreo 40 de lei dintr-un autobuz…Nu, nu dati nimic la astfel de oameni. Pentru ei exista ajutorul social, casele de copii (din care evadeaza)..Apropo, in 2008 un spalator de parbrize castiga cam 1500 lei pe luna, iar partea lui era 30-35%…
boby
important este gestul pe care l-ai fact. Poti fi linistita, atit in gind cit si in suflet, iar pacatul este al LOR. Pe viitor, insa, trebuie sa te uiti mai atenta, cui faci astfel de pomeni.Sunt in jurul nostru atitia oameni, batrini, copii, care au demnitatea lor si nu intind mina, ci stau retrasi intr-un colt al strazii, privind dincolo de zumzetul strazii, sperind ca cineva sa-i observe si sa-i ajute.
criserb
Draga mea Miruna, nici nu stiu cum sa-ti zic, dar tiganii nu merita sa-i bagi in seama, ce sa mai zic de a le face pe plac. Fiecare vorba a lor e o minciuna, fiecare gest e pervers…
Imi pare rau de cele intamplate dar trebuia, intr-un mod sau altul sa-ti deschizi ochii. Din pacate asta e tara in care traim, astia sunt oamenii care ne inconjoara. I-am ajutat si eu de multe ori pana m-am convins. Tiganilor, in special, nu le dau nimic, nici daca-i vad tavalindu-se pe strada… sunt atat de perversi incat noi nu putem concepe, din pacate 🙁 si sincer… nu cred ca exista exceptii. Viata mi-a dovedit asta. Am fost bun, ca si tine, dar pana cand?
Lavinia
Dap. Nu mai empatiza cu tinganii, pentru ca nu simt si nu gandesc la fel ca noi. Si mai ales nu empatizeaza decat poate cu rasa lor, dar sunt convisa ca acest sentiment le este total strain. Rasistii sunt ei, nu noi! Jegosii din trafic care iti scuipa pe parbriz dupa ce refuzi sa le dai bani pe munca prestata neinvitati, gunoaiele care se dau vanzatori de flori, iar daca te incumeti sa cumperi fug fara sa-ti mai dea restul, aurolacii care strica aerul din metru, etc. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc le-au dat sanse tiganilor si toti, absolut toti si-au luat teapa. Eu sunt pro exterminare sau macar castrare, pentru ca la viteza cu care se inmultesc o sa ajungem sa ii intretinem de frica, de sila si… sa nu ne dea in cap sau sa ne zgarie masina. M-am enervat!
Valeriu
De pomană dau doar batrânilor şi doar acelora care într-adevar se vede că au nevoie şi cu toate acestea nu cer în mod direct nimic, doar stau se uită şi asteaptă.
S-a întamplat să dau unui batran un covrig din doi câti aveam şi să primesc în aceeaşi zi valoarea lui inmiită de la o persoană sau o situaţie total neprevazută.
Este bine şi frumos să ajuţi oamenii aflaţi în dificultate, oamenii care nu au alternative, dar în nici un caz pe cei care comit prin asta un abuz, care vin şi trag de tine cu poveşti, iar daca îi refuzi te înjură.
Tiganii îşi fac palate din mila oamenilor mult mai săraci decat ei, îşi cresc copii din mila oamenilor, apai pentru aştia nu am nici un sentiment, doar aşi vrea să dispară să se duca de unde au venit, ca ne-au facut ţara de ruşine. Prin urmare dacă le dau ceva de pomană încurajez şi susţin această situaţie.
Roxana
Ai atins o tema sensibila pentru mine, faptele bune. Eu le fac, fara sa am nevoie de certitudinea necesitatii lor. Si, spre uimirea celor din jur, nu ma simt prostita daca aflu ca fapta mea nu era necesara. M-am aflat recent in postura de a fi banuita de furt in incercarea de a face o fapta buna si mi s-a atras atentia, dupa, ca poate o sa am mai multa grija inainte de a actiona cu sufletul. Nu am de gand sa schimb omul care sunt si sa pun mereu raul inaintea binelui.
Este adevarat ca nu ajut oameni care in mod clar incearca sa ma pacaleasca, dar dau bani de pomana unor cersetori in privinta carora am siguranta ca-i vor folosi pentru bautura. De ce o fac? Ce ar putea sa faca un baiat fara casa, nespalat, aruncat de societate si de parinti, clar dezechilibrat psihic, in mijlocul iernii in papuci si in pantaloni scurti cu cativa lei? Sa-si ia o paine? Poate, dar cine sunt eu sa judec care e cea mai buna alegere, avand in vedere ca iti este imposibil sa te pui in pielea unui om inainte de a trece exact prin ceea ce trece omul respectiv?
Nu consider ca cei tei puradei te-au facut.
BabyRacy
yo o fugaream:))) asa cum stii c-am fugarit o tigancusa la semafor la Eroilor. careia i-am zis clar sa nu-mi mazgaleasca parbrizul… nu-i nimic, s-a dus la luneta! degeaba pornesc eu stergatorul, il tinea.. In secunda doi eram cu cheile scoase din contact in picioarele langa tigancusa..Mortii ei de viata:)))
perspicacul
datorita celor ca tine astia exista, procreaza si ne vor domina numeric.
ancu3
Si pe mine ma inmoaie cersetorii,si toata lumea ma cearta,ca nu pot sa trec indiferenta pe langa ei. Cel mai tare ma impresioneaza batranii. Si nu ma pot abtine sa nu le dau macar cate un leu. Asta desi fratelui meu i-a furat lantul de aur de la gat tocmai tigancusa care saptamanal venea la usa si careia mama ii incarca sacosele cu haine si mancare. 😐 Pacatul ei…pacatul lor. Eu am sufletul impacat,pentru ca vreau sa fac un bine. Asa ar trebui sa gandesti si tu! Numai bine!
Anca
bebe
eu ce sa mai zic,eram la coada la covrigi odata..cand vine o tigancusa sa ii dau un covrig k ii e foame..i`am luat covrigul i`l dau in mana la care ea completeaza: daca nu imi dai banii pe kre ii ai in mana,te scuip! am ramas muta!
Victor Damian
ce-mi place ca te asteptai ca bietii copii sa posede principii!.. nu trebuie sa uiti ca cele trei au crescut intr-un mediu corupt din care bunul-simt nu a avut cum sa supravietuiasca. asta e viata lor! sunt tigani, dar tot copii. ca toti copii, fac si ei ce vad prin casa. asta daca au o casa! mi se pare o prostie generalizarea emisa de unii romani: ,,tiganii sunt rai si trebuie omorati sau castrati!” iar asta vine de la un om care a fost furat si batut de tigani(in curtea scolii, ca n-am vrut sa le dau banii). nu vreau ca, de exemplu, johnny raducanu sa fie omorat sau castrat pentru ca s-a nascut tigan. poate ca gresesc. chiar daca uneori ai impresia ca totul e in van, nu inceta sa faci fapte bune! cand trecem pe lumea ailalta, doar faptele bune mai raman din noi. nu crezi?