Aveam la un moment dat un iubit, care mi-a dăruit o carte tare deşteaptă: Fii propriul tău şef! De fapt, nu mai ştiu dacă mi-a dăruit-o, dar sunt sigură că încă o o mai am. Nici nu mai ştiu sigur dacă am citit-o pe toată, dar sunt sigură că n-am înţeles nimic.
De când lucrez, am şefi. Nu vă imaginaţi vreo scorţoşenie înfiinţată într-un scaun de piele după o masă lungă de lemn scump. Dar de şefi – numai de bine! Ai mei sunt oricum şi mai frumoşi şi mai deştepţi decât ai voştri, doar suntem la mine pe blog! La voi acasă faceţi cum vreţi…
Ideea era că a intrat în viaţa mea acest concept de „şef”, de care doar am auzit până acum, dar nu am cunoscut aşa ceva. Iar articolul ăsta nu are nici o legătură cu alţi oameni decât cu mine. Cu felul în care mă comport în postura unui „om cu şef”.
Să mă explic puţin: la noi acasă, niciodată nu a existat vreun şef. Adică, nu în sensul ăla, în care să vină tata acasă tunând şi fulgerând beep-uri despre „şef”. Nici în sensul ăla în care mama să îmi spună vreodată că n-o lasă „şefa” la serbare. Adică, în tot universul existenţei mele, şefii erau prezenţi prin filme şi discursurile adulţilor plictisiţi de viaţă (că cei entuziasmaţi nu vorbeau despre, ci erau chiar ei: şefi!). Cam atât.
Şi dintr-o dată, mă trezesc eu să-mi iau şef.
Nu ştiu vouă ce vă fac şefii voştri, dar pe mine m-au învăţat ceva despre mine. Că din cuvântul lor nu ies, dar dintr-al meu, adesea. Că, dacă m-aş respecta pe mine măcar atât cât îi respect pe ei, aş fi mult mai deşteaptă, mai frumoasă şi mai târziu acasă. Chiar şi când sunt obosită sau n-am timp sau mi-e poftă.
Ce trist că s-a ajuns aici. Ce noroc că nu s-a rămas înainte de „aici”.
Anca
Deosebita ilustratia. :))
Alexandru Negrea
Excelent articol, inspiraţional şi motivational în egală măsură. O concluzie la care ajung foarte puţini oameni (cel puţin din cunoscuţii mei)…
Makavelis
citesc unele articole pe bloguri si imi zic: cum de in 24 de ani nu mi-a venit niciodata ideea asta, cum de n-am gandit vreodata in felul asta?
Foarte misto!
Denisa
@copila frumos, articol:)
cine te împiedică să te respecți mai mult? 🙂
copila blondă
Anca, fain şef mai sunt, aşa-i?!
Alexandru Negrea, deci care e concluzia, că eşti foarte norocos că mă cunoşti? :p glumesc.
Makavelis, hah! Mie nu mi-a venit ideea în 24 de ani, ci în 3 luni (de atâta timp lucrez) :p şi unde mai pui că-s şi blondă! 😀
Denisa, vrei Lista de scuze? e o idee de articol… 😉
de ce?
da. foarte misto. un adevarat paradis. un paradis al virgulelor. se simt ca la ele acasa, se aseaza pe unde vor ele.
copila blondă
dacă virgulele te-au adus să-mi comentezi pe blog, sunt mândră de ele! O să mai cresc şi altele 🙂 poate mai treci. Ca să vezi şi restul, dincolo de virgule.
Valeriu
Şef, îmi sună ciudat, mă gandesc la şef de brigadă muncitorească :p
A fi şef de orice fel, este o mare povară mai ales dacă eşti cumulat şi şeful tau, autocenzura nu pică bine nimănui. Şef nu poti fi niciodata pe deplin, pentru ca te vei împarţi între şefia şefiei tale şi şefia clientului tău.
Toţi am dori să fim proprii şefi, însă puţini au stomacul pregatit pentru o asemenea dietă, este mult mai uşor sa asculţi decât să vorbeşti, să priveşti decat să gandeşti.
Pana la urma, şef să fii noroc să ai şi tot peste şefi să dai 🙂
Aşa mulţi Ş nu am mai scris din clasa I-a :))
blogărilă
Cum nu ai mai cunoscut “şefi”? Doar că nu îi numeai aşa, ci doamna educatoare, învăţătoare, dirigintă, profesor, doctor, asistent, decan, rector…şi nu uita…chiar dacă nu simţi asta, acasă, parinţii sunt cei care te-au îndrumat prin şefia lor de când eşti tu 😛 Deci e doar o simplă chestiune verbală nouă pt tine…
brontozaurel
Adica ti-a imprumutat-o si nu i-ai mai dat-o inapoi? Vai, asa v-as jumuli pe toti care faceti din astea… desi si eu merit jumuleala, ca nu ma invat minte :))
Oficial, am avut sef o singura data. Si am fost suficient de norocoasa sa fie cel mai tare sef de pe planeta. Genul care-ti punea rotitele in miscare in creieras cand vorbeai cu el. Genul la care te puteai duce cu o problema si-ti dadea un sut pe directia solutiei 😀 Genul care nu pretindea nimanui sa munceasca mai mult decat el, venea primul si pleca ultimul. Genul care isi impartea bonusurile de performanta cu subalternii 😀 Unul dintre putinii oameni cu adevarat inteligenti pe care i-am cunoscut vreodata. Si pot sa-i numar pe degetele de la o mana.
Si da, mi-as dori sa pot sa ma respect pe mine la fel… la dracu’! Ma duc sa beau in cinstea fostului sef… sau sa-mi inec amarul… in ceai, ca nu cred ca am suficienta forta sa deschid sticla de coniac… si tocmai mi-am facut ordine in cutia cu scule, nu vreau sa fac iar dezordine…
nina
@Brontozaurel- daca omul era exact cum spui merita statuie. 🙂
Miruna, asta-i inceputul, important e sa nu-ti incalci principiile si sa-ti vezi de drum cand nu sunteti pe aceiasi lungime de unda.
copila blondă
Valeriu, bine zis! Noroc.
blogărilă, nu ai în totalitate dreptate. Fiindcă acum sunt mai conştientă de mine, parcă am un “statut” şi vreau să mă ridic la înălţimea aşteptărilor sau deasupra lor.
brontozaurel, asta îmi aminteşte de profa de religie, la orele căreia se întorceau cei care chiuleau în rest.
nina, nu cred că se pune problema de principii, dar sfatul e bun. 🙂
Nicu
Sunt sefi si sefi la fel de mult cum sunt oameni si oameni. O singura speranta si in acelasi timp pretentie am de la un sef.Sa nu fie imbecil.Poa’ sa fie al dracu’, pervers….oricum, dar nu imbecil.
Dan Ciulea
sa ne intelegem: nu are cum sa fie mai frumos si mai destept ca si sefu meu! Imposibil! … daca te intrebi de unde atata siguranta pe cele spuse de mine, am sa iti raspund scurt si la obiect: sunt sefu’ meu (ma rog, cand ajung acasa am cea mai frumnoasa sefa din lumea asta – si nu accept contraziceri – e buburuza mea 😀 )
anunturi
ok , dar o intrebare mai interesanta e. cum ai fi tu daca ai fi sef ? in raport cu ceilalti
boby
Multi dintre noi am dorii sa nu avem sefi.” Seful are intotdeauna dreptate.Seful nu intirzie niciodata,el este doar retinut.La sef intrii cu ideile tale si iesi cu ideile lui. Seful nu adoarme niciodata la servici, el doar mediteaza…s.a” Este, insa, o mare responsabilitate sa-ti fi propriul tau sef.Trebuie sa ai tarie, sa stii sa iei deciziile cele mai bune,sa stii sa risti, sa fi consecvent cu tine insuti si cite si mai cite.SEFUL este aceea persoana, care si profesional si uman se ridica la asteptarile, tuturor oamenilor pe care ii are in subordine.Iar cind exista un astfel e personaj, in orice domeniu ar profesa, acolo sigur ca exista PERFORMANTA.El stie si sa-si aleaga oamenii, dar si sa-i faca sa dea tot ce au ei mai bun.