Cineva îmi citea astăzi o ofertă de vacanţă. Suna cam aşa: cazare la 18 km de oraş, fără mijloace de transport, fără mic dejun, fără curent electric, fără cablu TV, fără , fără. Iniţial am râs amândouă, am zis că e precis “la mişto”, dar imediat următorul meu gând a fost: semnal la mobil este? Că dacă şi ăsta e “fără”, mi-am găsit locul ideal de concediu!
Ştiţi cât e de frustrant să ai cum şi cu cine, dar să nu ai când pleca? Am ajuns să jucăm rolurile pe care doar le compătimeam de curând, arătându-le cu degetul la rubrica “aşa nu”, bineînţeles.
Ştiţi vreun loc fără timp? Fiindcă mă gândeam că, poate, unde timpul nu există, nu există nici posibilitatea de a nu-l avea. Şi i-am spus lui să mergem undeva o săptămână, unde să facem nimic toată ziua, să mâncăm doar când ne e foame şi să ne culcăm doar după ce m-am săturat să-l ţin în braţe.
Ştiţi ce mi-a zis? Că nu. Că dac-am merge o săptămână, am lua şi timpul după noi. Aşa că… doar să mergem.
Ceea ce-mi doresc din suflet.
denisa
se pare că există un loc fără timp:) – găurile negre:d …dar nu cred că vrei acolo:)
PS: tu, de obicei, mănânci când nu ți-e foame?:p
capca1
e frumos ce vrei…sa traiesti doar pentru placerea clipei…si clipa aia sa se dilate si sa-ti dea voie s-o traiesti la nesfarsit.
cred insa ca ai sfarsi prin a te plictisi. avem mereu nevoie de noi provocari, am devenit dependenti de stress. uneori, cand plec de acasa si-mi uit telefonul, ma panichez:daca m-a cautat de la serviciu, daca…
dar, da…mi-ar placea un concediu asa, de o saptamana, in care sa dai “delete”la tot ceea ce-i in cap si sa vegetezi!
nina
Nu neaparat lipsa timpului ne face sa vrem si sa nu putem. Sunt o gramada de alti factori care ne afecteaza in sensul acesta.
M-am gandit la o solutie si am gasit. Sa stiu dinainte, ca in fiecare an am trei luni libere. Adica, pe care sa mi le petrec intr-un satuc din Suedia sau Belgia. Cred ca daca as stii ca asta ma asteapta, n-as pregeta deloc in restul anului si-as face tot ce-mi sta in putere ca timpul ala sa fie al meu, indiferent daca trece sau nu. Si trece, fir-ar sa fie!
Stef
Si ce mai astepi Miruna? Trebuie sa ai curaj! In varful muntelui, in desert, pe fundul marii… in delta…ai atat de multe posibilitati.. trebuie doar sa vrei si sa alegi 🙂 alegerile ne definesc nu i asa?:)
Raluca
Subscriu in totalitate!!!…:( vreau sa fiu iar copil., sa nu imi lipseasca timpul
catalina
cred ca e locul ala in care mergeam cam in toate vacantele de vara, pana s-a terminat liceul. daca mai au locuri libere, da-mi de stire si mie.
morbo
nu ca as fi avut ocazia sau nevoia, dar de aia nu ma angajez eu primavara la loc nou de munca 🙂
copila blondă
denisa, de cele mai multe ori, da 🙁 mananc de pofta, de curtoazie, din obligatie, de socializare
capca1, probabil cheia succesului unui astfel de concediu e tocmai sa stii ca e doar o saptamana. Ca alfel ne-am plictisi cu totii, oricat de roze ar fi lucrurile! Asa e. Dar tot imi doresc…
nina, lasa ca e bine si-asa rau. Si cum, 3 luni?!?!? Probabil cei care au doar o saptamana concediu pe an si-ar dori sa aiba 3.
Stef, alegerile nu ne definesc, alegerile ne “cresc”. Fiindca n-am facut numai alegeri corecte. Dar adesea am invatat ceva din ele.
Raluca, eu sunt multummita si cu varsta de acum, cu timpul incep sa am discutii..
catalina, dupa “el”, esti prima pe lista!
morbo, eu m-as fi angajat si de Craciun si as fi stat si de Revelion daca m-ar fi rugat. Numa’ n-as fi stat singura, ca e trista redactia cand fara nici un suflet pe-acolo
strumfitza cu esarfa
blondo, cand pui link catre inregistrarea ta de la teveu? /me curious. *puppy eyes*….—> very big puppy eyes. /me da din gene. 😛
denisa
dacă pe celelalte le înțeleg, din obligație chiar că nu:d
copila blondă
strumfito, nu am primit. Ma jur.
denisa, de exemplu: face bunica sau mama ceva bun special pentru mine si se speteste o zi intreaga in bucatarie … mi-e rusine sa spun ca nu imi trebuie… si nici sa iau o data si sa spun ca imi ajunge nu merge… ca femeile ma cunosc demult! :p
anka
si unde anume este acel loc, poti sa ne spui? eu am o parte din timp, dar nu am restul..
Boby
Am inchis timpul intr-un borcan, l-am pus in rucsac si am pornit-o la drum, doar pentru o saptamina, asa ne-am propus.Am vrut sa luam autobuzul, apoi trenul, dar cum nu mai exista timpul, nu se mai misca nimic.Am mers pe jos si intr-un tirziu am ajuns intr-un loc de rai.Priveam in jurul nostru si totul era superb, parca priveam o pictura de Monet.Am stat asa, admirind natura mult timp.Nu se schimba nimic in jurul nostru.Ziua se termina tot cu ziua, iar pe cer soarele, parca era cusut cu fir de aur. Nu se misca deloc. Nu stiu cit timp am stat in acel loc de vis , dar la un moment dat, am simtit ca nu mai rezistam si ne-am intors. Tot pe jos am pornit-o. Totul, dar totul era neschimbat. .Am intrat in casa si am desertat rucsacul.Uitasem de borcanul in care timpul era prizonier. L-am scos si in graba am desurubat capacul.Un zgomot asurzitor s-a auzit afara. Am aruncat o privire pe geam si …frunzele ruginii dansau pe melodia vintului nebun, iar fulgerul biciuia din cind in cind norii, tunind de furie, ca nu-i poate strunii.Venise toamna? Cum era posibil? Ieri era vara!.Cind, cum si de ce a trecut timpul asa de repede, fara sa-l simt? M-am uitat la borcanul gol …. TIMPUL e de vina. Atunci mi-am zis: NICIODATA nu am sa mai doresc sa se opresca timpul.Mi-am dat seama ca , de fapt, eu nu l-am trait, ci l-am pierdut .
DANIELA
is right.
Aurelia
Esti fenomenala…………..!!!!!!!!!!!!!