Câtă distanţă poţi pune între doi oameni, doar fiindcă te străduieşti fără măsură.
Teatrul nu-şi are locul nici măcar pe scenă, atunci când e prost jucat. Mai bine să fii un figurant impecabil, decât un erou ratat. Şi vei fi mai apreciat. E greşit ca atunci când nu poţi pune suflet, să laşi impresia că pui. Lucrurile astea se văd de la o poştă, ca atunci când seara îţi promite că te ia de nevastă, iar dimineaţa nu-ţi mai ştie nici numele mic.
Şi aveţi grijă, mulţi au senzor la ipocrizie. Doar nu veţi fi crezut că blondele l-au inventat! Mai bine ne încruntăm sincer, decât să rânjim cu toţii dinţii. E urât.
căpcă1
distantarea dintre trairile oamenilor e data tocmai de ipocrizie.si, ceea ce-i mai trist, multi apreciaza ipocrizia ca fiind ceva absolut necesar. avem si un proverb, care mi se pare culmea egoismului sau, mai corect spus, a fatarniciei : “fa-te frate cu dracu’ pana treci puntea”.
probabil ca acceptam ideea asta pentru ca ne incurajeaza sa marsam pe calea usoara…evitam lupta pentru crezul personal, incurajam concesia si calcatul pe cadavre doar pentru interesul personal.
homo homini lupus…
Valeriu
Oh well, minciuna are picoare cam cât vrea ea…
Bunul simț numa până unde poți.
Și la o adică de ce să fii altceva decât tu? Inferioritatea îți da fiori?!
Mirună cănd vrei tu ești larger than life… și pentru asta, eh pentru asta… :))
Nicu
Am niste persoane chiar acum in jurul meu care ar spune la a fi ipocrit sau la a juca un rol…”diplomatie sociala”
Nu-i spune lu’ X in fata ca e prost imbracat daca te intreaba…spune-i ca “este interesant”
E o diferenta de nuanta, dar vba ta…actorul prost se vede de la o posta.
gheghe
ai avut vreodata impresia ca suntem prea multi ca sa mai putem fi si sinceri unii cu altii?
RazBau
Salut, am adaugat bannerul tau. Aici il gasesti pe al meu:
Bafta!
Cazare
Trebuie incercat sa facem ceva maret in viata… chiar dak nu reusim
BOBY (eu si...)
Si Mesterul Manole a incercat sa cladeasca, dar cred ca nu a pus suflet in ceea ce a facut. Asa ca a trebuit , sa sacrifice un suflet, sa-l zideasca, pentru ca edificiul sa nu se mai surpe.Este o lectie pe care foarte multi ar trebui sa o invete. Indiferent ce faci, daca nu pui si un pic de suflet,acel ceva se va darima, asemeni unui castel de nisip.
gheghe
ea iese. imi spune ca se grabeste. eu, nu-i nimic. imi spune “uite in ce hal arat”. ii raspund “ca de fiecarfe data” – munceste mai mult decat poate duce si, foarte important, mai mult decat e necesar, asa ca am dreptate. iau o plama din senin. eu ce trebuie sa mai inteleg de lumea asta?