Aşteptând Săptămâna Marilor Speranţe, vă doresc să nu lăsaţi niciodată pe nimeni să vă spună cine sunteţi.
Uneori se pot înşela fără să vrea, alteori intenţionat, dar aproape întotdeauna sub factori de mediu şi circumstanţe. Nimeni nu are cum să ştie mai multe despre tine decât tu însăţi/insuţi. Eşti singura persoană care e permanent cu tine. Nici în vise nu vă despărţiţi. Oricine ai alege să fii, eşti mereu cu tine , undeva în forma aceea brută şi inocentă care-şi întreba părinţii ce e bine şi ce rău. Şi orice ai face, eşti singura persoană care nu te va părăsi niciodată. Fiindcă în final, doar tu îţi vei rămâne.
Când eram mică, mică-mică, eram rea. Dar rea, domne. Şi de gură şi de nărav. Mereu o certam pe mama, când dădea medicamente oamenilor şi noi rămâneam fără. Îmi spunea că nouă nu ne trebuie şi că este bine să ajuţi. Da’ cine se mai credea şi “este bine” ăsta?! Niciodată nu am priceput subiectele subînţelese, incluse sau excluse din orice urmă a logicii mele.
Mama zice că binele se întoarce
Pe vremea aia mă enervam cumplit, fiindcă noi realmente rămâneam fără un algocalmin în casă. Doamne feri să te fi plesnit vreo jenă sau durere cruntă, că precis îţi trecea în drum spre farmacie. Dar binele chiar se întoarce. Când ţi-l faci ţie şi sufletului tău. Însutit chiar, avea mama dreptate, cu toate că nu sunt sigură dacă exact la asta se referea.
Ridicarea eului în slăvi
Concluzia e că trebuie să ne iubim noi, înainte de a-i aştepta pe alţii să o facă. Dar trebuie să ne iubim la momentul potrivit. Ştiţi, credeam că există nişte valori pe lumea asta, pe care mi le-au pus ai mei în plasă, nişte piloni pe care mi i-au fundamentat în suflet, care să mă ţină tot timpul privind în sus. Cu alte cuvinte, să reziste coafura, indiferent de vremuri. S-au păcălit. Neglijând faptul că, dacă la ei se poate, nu înseamnă că aşa e peste tot.
Am început de la cine suntem şi ce ne spun alţii să fim şi am ajuns unde trebuie.
Astăzi vreau să fim egoişti. Fiindcă în final, doar noi ne vom rămâne.
p.s. pentru postul ăsta, mama o să îmi explice nişte lucruri, care or să înceapă cu: “Miruna! …”
artistu
Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi.
In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii,nu cersesc
La fel cu tine gandul nu mi
Nici sa iubesc,nici sa urasc
La fel cu tine gandul nu mi
Nici sa urasc,nici sa iubesc
http://www.trilulilu.ro/Blanche/5e147feb64e889
Ia sa vedem daca are efectul scontat si reusesc sa te facsa zambiliesti si sa cresc OPTIMISMUL in sufletelul tau! 😉
cosânzeana
știi cum începe iubirea de ”me”? Iei cea mai frumoasă oglindă din casă, din aia de domane și domnișoare din școala de domnișoare, te privești atent, dar te privești în ceea ce ești, înăuntru, și îți zâmbești calităților tale, defectelor tale, pur și simplu le dăruiești un zâmbet, pentru că și ele la fel ca orice ființă au nevoie de dragostea și înțelegerea ta. Sunt sigură că ai persoane minunate lângă tine care țin enorm la tine, ei te vor ajuta să-ți zâmbești 🙂
Nicu
Eu cred ca ” eu stiu cine sunt, eu ma cunosc cel mai bine” este doar o consolare a diferentei de opinie intre tine si ceilalti.
Suntem ceea ce altii inteleg ca suntem, nu ce credm noi ca suntem. Suntem fiinte sociale.
Daca eu ma consider baiat bun si dragut, asta poate fi valabil 100 % doar in realtia cu mine.
…si crede-ma restul/ceilalti conteaza al dracu’ de tare.
Mihai Pintilie
Afirmatia cum ca “binele se întoarce” cred ca era valabila cu multi ani in urma. Pe atunci lumea avea niste valori, niste principii dupa care se ghida.. astazi.. principiul de baza este “mai intai eu si dupa-aceea cel de langa mine”
camil
„- ce faci în fiecare zi?
– mă suport.” 🙂
acum lăsând gluma (amară) la o parte, cum din noi înșine nu putem ieși și alte perspective nu putem cunoaște decât indirect, e limpede că tot ce ne rămâne este sinele și tot ce înflorește în el, bun sau rău. egoismul este inevitabil. lucrul esențial: să nu avem regrete (ușor de zis, aproape imposibil de făcut)
Valeriu
Fiecare e liber să spună orice, asta nu înseamna că îl și cred.
Copilărind ca buruiana am avut o gramadă de surprize, prima a fost că am înteles că lumea se împarte în “eu” și “ailalți” avantaj net “eu” :)) Eu cu mine suntem prieteni vechi tare, ne știm de o viața, câteodată mai avem probleme dar negociem ca la târg și fiecare crede că a iesit in câștig. :p
La capitolul răutate, stau rău :)) “ailalți” sunt așa de amuzanți că orice mi-ar face, prima dată mă umflă râsul, și până mă apuc să fac un rău, deja m-am plictisit, caut altceva amuzant.
Bine e bine să faci și pentru “ailalți” dar nu prea mult ca devii profesionist, și făcatorii de bine profesionisti se cheamă eroi, și astia implicit sunt morți, și cu statui.
Când ai probleme majore, și rămâi doar tu cu tine, este imposibil să fii mai egoist de atât.
Până una alta, încearca să vezi jumătatea plină a lumii, caută lucrurile amuzante, și invată din ele, răutatea și egoismul sunt prieteni buni cu ignoranța.
Și nu uita că orice ar zice și orice ți-ar face, “ailalți” permisiunea finală de a ceda doar sinele tău o poate acorda.
BigMama
Şi? Ce a zis mama? 😀
Maria
Asta-i lecţie numa’ bună de învăţat şi de repetat în fiecare dimineaţă.
nina
O singura data mi-a reprosat cineva drag ca ma iubesc mai mult pe mine decat pe ceilalti. Nu-mi pusesem niciodata problema, dar omul ala avea dreptate. Azi gasesc ca e normal sa fie asa, iar cine nu se pretuieste pe sine suficient de mult si se sacrifica pentru ca altora sa le fie bine, mai devreme sau mai tarziu va regreta. Exceptiile confirma regula. 🙂
Roxana
Ma iubesc destul zic eu, nu la modul narcisist, dar sunt de acord cu mama ta. Sa ajuti e important. Si daca traim intr-o lume lipsita de valorile pe care le avea mama ta, sa merg dupa multime m-ar goli. Chiar daca in general am de pierdut.
idee scandalisee
cineva, mai demult, mi-a povestit despre mine si stia mai multe decat stiam eu.mai tarziu i-am multumit in gand.
uneori ma las mai singura decat ma lasa altii si adorm noptile greu cand nu e nimeni langa mine.
cu toate acestea, ma am la bine si la greu:)
copila blondă
artistule, tu eşti drăguţ ca de obicei 🙂
cosânzeana, cum să îi zâmbeşti naivităţii?
Nicule, ştiu că nu poţi trăi singur. Ştiu că mediul te influenţează, uneori te poate chiar asimila. Ştiu, pentru că mi se cam întâmplă. Eu credeam în poveşti frumoase, fiindcă aveam dovezi palpabile. Şi îmi doream aşa ceva şi pentru mine. Eah, acum îmi doresc ceva ce ştiu că nu există.
Şi nici n-o să mă mai pot purta, ca şi când nu aş şti.
Am luat-o pe căiţă rău de tot, o fi de la sesiune?!
Mihai Pintilie, vezi că se ia mama şi de tine imediat! Mama ta :p
camil, nu domne, tu eşti singura persoană pe care o poţi schimba. Cu restu’ n-ai nici o şansă, deci nici nu încerca! Dar în ceea ce te priveşte, trebuie să te străduieşti tocmai ca să poţi “suporta” mai uşor, mai cu plăcere 🙂
Valeriu, aşa e , dar vezi ce zice Nicu. Are şi el dreptate pe undeva
BigMama, suceşte cuţitul!!
Maria, :)) doar finalul
nina, exceptând acele sacrificii care te chinuie, dar îţi şi alimentează stima de sine în acelaşi timp. Problema e că suntem recunoscători pentru faptele celorlalţi, dar ne trece cu timpul.
Roxana, tu eşti mama sub acoperire? 🙂 E foarte frumos ce zici, iar eu cred că datorită unor oameni astfel ca tine şi ca mama, ne mai îndură Doamne-Doamne zilele
idee scandalisee, şi eu am auzit lucruri pe care le-am condamnat atunci, dar le-am înţeles mai târziu. Şi apreciat.
Cu toate astea, mereu la momentul vorbirii avem impresia că le ştim pe toate.
Iar legăturile “la bine şi la greu” sunt tot mai rare, eu zic să apreciezi. Uneori, chiar noi avem tendinţa de a ne abandona la greu. Într-o neîncredere făcătoare de dezastre.
Nicu
Da’ si cand s-o termina….mama ei de sesiune 😀
eu si...
eu si…cu mine, adica noi.Facem un cuplu, inseparabil si foarte interesant. Ne suportam clipa de clipa, la bine si la greu .Ne iubim in masura in care niciunul dintre noi nu vrea sa fie mai “cu mot”.Uneori suntem contrariati de alegerile si actiunile celuilant.Ne privim in oglinda, unul de’oparte si celalalt de cealalta parte a ei. Chiar daca suntem identici sunt momente in care nu semanam.Parca suntem doi oameni complet diferiti.Am invatat sa ne suportam, sa ne toleram si sa ne iubim unul pe celalalt.
Stii care-i cel mai mare avantaj? Daca nu ar fi nimeni care sa ne iubeasca, ne-am avea totusi pe noi insine,” eu si …cu mine”,in care sa credem si pe care sa-l iubim.Totusi trebuie sa fim foarte atenti sa nu cadem in pacatul lui Narcis.
In ceea ce priveste binele pe care-l faci, fara sa te gindesti la vreo recompensa, el intotdeauna se va reintoarce atunci cind te astepti cel mai putin, sub diferite forme.Atita doar, trebiue sa stii sa-l descoperi.
cosânzeana
păi simplu 🙂 o accepți și începi să ții la ea. Naivitatea ne ajută să rămânem puri, să nu ne murdărim de invidie și ură. Mi-a zis tata odată ”O să-ți fie greu în viață pentru că ești atât de naivă, dar la sfârșit tu ai să ai de câștigat, pentru că ai rămas curată”. Bucureștiul mi-a mai spălat din naivitate, nu mult. Dar pe zi ce trece mă bucur tot mai tare că-s naivă, și mă doare când văd că mai pierd din această calitate
camil
eu zic să o mai dăm naibii de tristețe și să punem mâna pe sticlă. vodka – connecting people 🙂
(mahmureala de după nu se pune)
andra
Mi-a zis si mie cineva: “Ceea ce dai, ti se intoarce, e legea Universului.” Insa, pe de alta parte, e foarte adevarat ca daca tu nu te iubesti, nu au cum sa o faca altii. Si la fel de adevarat e ca ar trebui sa daruim ceea ce daruim pentru ca asa simtim, fara sa asteptam ceva in schimb. Iar daca nu simtim, sa nu o facem! Chestia asta nu poate functiona mereu, cel putin nu din prima, dar cu exercitiu, cred ca poate da rezultate. Important e sa constientizam ce vrem. Si da, exista o forma de egoism pentru care nu poti fi condamnat(a). E oricum mult de dezbatut pe tema asta.
Zany
iubeste-te pe tine, dar ia in seama si parerea celorlalti. a celor bine intentionati, desigur.
Oana (din bucate)
Imi place finalul postului tau. Pentru ca dincolo de finalul cateogric si amar pe care il vad unii, ii pot simti adevarul. Si pentru ca am invatat in ultima perioada ca oricat ai incerca sa ii ajuti pe ceilalti, nu poti face asta daca tu nu esti bine cu tine. Si nici macar zambetele sincere ale celor pe care i-ai ajutat, nici incercarea lor de a fi langa tine, nu te poate face pe tine sa fii mai aproape de linistea interioara. Pentru ca, asa cum spune mama ( 🙂 ), “daca vrei sa schimbi ceva in bine, incepe cu a privi spre tine”.