Nici ei nu au ştiut de la-nceput

Oricât mi-aş freca vana din baie, n-o să reuşesc s-o fac să lucească aşa ca cea de acasă. Şi oricât de scumpă mi-aş lua salteaua, n-o să mai fie vreun pat care să mă odihnească aşa ca cel de acasă. Patul meu. Iar prăjiturile nu vor fi nici în cele mai alese bucătării la fel de gustoase ca prăjitura cu măr a bunicii. Cu porţie dublă de mere şi mult zahăr pudră.

De data asta, am fost musafir la mine acasă. Genul acela de musafir care şi-ar dori să aibă asta şi la el în casă. Genul acela, care ia fără să-ntrebe, îndeasă-n tolbă şi se face dus. Vă zic, i-aş fi luat pe toţi cu mine, aşezaţi în felu-acela-n juru’ mesei, cu lumânările aprinse-n mijloc şi urmele colindelor din radio. N-o să încep a descrie un tablou de familie, nici măcar cu stângăcia pictorului care n-are atâtea lumini şi culori în cuvinte, cât să reproducă fidel şi să dea mai departe. Acea stare de “mi-e bine”.

Iar ai mei au fost într-unul din puţinele lor momente în care eu să-i percep împreună, ca entitatea “părinţii mei” şi nu luaţi separat, mama şi tata, ca de-obicei.
Poate că nu i-am mai văzut demult, chiar dacă şi pe hol am poze cu ei. Poate că mi-a fost foarte dor, chiar dacă vorbim şi de mai multe ori pe zi la telefon. Precis mi-a fost drag, un drag din ăla, pe care l-ai privi încă puţin, doar-doar ţi se ia şi ţie ceea ce vezi. O armonie aşezată. O hârjoneală de copii mari. O complicitate câştigată nu din lupta cu timpul, ci din prima lor întâlnire. Asta e senzaţia pe care ţi-o lasă părinţii mei. Că merită invidiaţi, chiar dacă uneori te poţi întreba cum au rezistat o viaţă împreună. Dar asta te întrebi tu, ăla cu invidia. Ăla cu dorinţa de a căpăta ceva asemănător. Ăla cu spaima ascunsă-n oase că n-o să ştii face paşii care să te-ndrepte pe un drum. Ăla paralizat de imaginea viitorului în tribunale. Sau în pernele udate nopţi la rând.

Aş zice să nu mai întrebăm neştiutorii. Ci să-i ascultăm când au ceva zis. Voi credeţi c-a ştiut vreun careva de dinainte? Doar au avut curaj să nu se oprească din mers. Ca să treacă pe la o masă cu patru lumânări şi-o coroniţă, cu o copilă blondă şi-o plăcintă cu măr şi zahăr pudră. Iar la anul jucăm la nunta de argint.

Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

Articolul anterior

Despre cadouri

Articolul următor

Deseară mă vedeţi la radio

11 Comentarii

  1. cand te uiti la ei te face sa te gandesti la tine si cum vei fi tu in viitor ..la varsta aia …dar speri ..ca cel putin, tot asa va fi

    0
  2. laCiovique

    speechless! am sa visez frumos!:)

    0
  3. kosmobil, vreau să zic că ai mei au gaşcă de prieteni, au chefuri la care merg împreună, program de revelion şi cel mai important , unul pe altul. Cum se distreaza părinţii mei cu prietenii lor n-o să mă ştiu eu distra vreodată la pseudopetrecerile la care merg eu. Fiindcă pe muzică house pur şi simplu nu se poate.
    Pentru unele momente e nevoie de acordeon, de o chitară şi de câteva minţi sclipitoare. Sper să găsesc şi eu toate astea la un moment dat.

    laCiovique, vezi că m-am întors în capitală şi avem o decizie de luat. Aşa că lasă visele şi treci la cercetat piaţa! 🙂 Your wish is my command.

    0
  4. la naiba…societatea asta capitalista ne-a luat un lucru priceless: linistea. Parca acum 20 de ani nu erau certuri, scandaluri, deranjuri intr-o familie sau alta. Deosebirea e ca nu citeai despre ele in presa si nici OTV n-aveam…
    sa-ti traiasca si sa ii inchizi undeva, bine, in “cusca” fara cheie deep inside yourself.

    0
  5. Imi aduc aminte ca acum trei ani la un revelion, eram 12 oameni intr-o cabana pe undeva prin munti! Si i fiecare zi mergeam un sfert de ora pan’ la “locu’ de dat telefon”! Si nici TV nu era. Doar 2 chitari si imaginatia celor 12 minti! Si ce frumos a fost! Ispiteste-i pe cei din gasca ta si poate vei avea si tu parte de un asemenea revelion! 😉

    0
  6. Nu-mi doresc decat ca peste ani, copiii nostri sa vada in noi (parintii lor), unirea asta de care vorbesti tu aici. Sa-ti traiasca parintii!

    0
  7. Blondy 🙂
    iubito “hai sa ne- aruncam in valuri ”
    ..precis asa a fost..:)
    the old generation style 🙂

    may God bless you and loved one !:)
    Merry Christmas !
    http://www.youtube.com/watch?v=eincH155Yhk

    0
  8. eu am descoperit in mine grija si dorul pentru mama… desi nu ne intelegem prea bine 🙂

    0
  9. Alina

    ” Oricât mi-aş freca vana din baie, n-o să reuşesc s-o fac să lucească aşa ca cea de acasă. ”
    De cate ori frecam la vana ca apucata si nu intelegeam de ce . Cand am citit mi-am dat seama …
    Merci

    0
  10. Nuntă de-argint? Parc-am vorbi despre lucruri ireale. Sper să fim şi noi în stare…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 165 queries in 0.293 s