Copilele au doar vise şi unele întrebări.
Au fost vremuri când aveau şi curaj, prea mult într-o singură doză, care şi aia s-a dus. Semn că au mai crescut. Nostalgia clasei întâi şi dorul cu care privesc bebeluşii sunt alte semne ale aceleiaşi categorii. Au crescut. Iar măiestria de a-şi înghiţi lacrimile în colţul intern al ochiului intră şi ea tot acolo.. Arta prefăcătoriei se câştigă prin exerciţiu, prin răbdare şi uz moral. Cu preţul adevăratelor trăiri.
Sunt pe punctul de a sacrifica autenticul din viaţa mea, cu o maturitate pe care nu mi-aş fi dorit-o niciodată. Dar probabil încă mai e loc de construit încrederi. Şi mi-e frică să nu aleg calea care nu mă va duce niciodată la cea de vârf cărămidă. Dar sunt atâţia care respiră şi cu jumătate din edificiul încrederii în sine.
Eu de ce nu m-aş putea resemna.
gheghe
C’est Treize – La Mort. Să nu-ţi fie frică niciodată de schimbare, ea merge mână-în-mână cu cine eşti.
copila blondă
uneori ea merge mai departe si tu ramai cu buza umflata…
Bogdan
Articolul e pe sufletul meu. Mi-a atras atentia ultimul semn de punctuatie. Imi aduc aminte ca am abordat si eu subiectul. Terminasem articolul cu urmatorul link : http://www.youtube.com/watch?v=kRLAyG3gKYg .
LaCiovique
…ok…all ok?
brontozaurel
Pentru ca nu vreau sa ma resemnez, d-aia! Suficient de bun motivul?
Niutka
trebuie sa mergi innainte, zimbind shi ku kapul sus, insa sa nu uitsi ku koada okiului sa vezi shi peunde kalci, kaci poti sa te impiedici 😉
sophy
pentru ca resemnarea nu merita, pentru ca deciziile pe care le luam ne influenteaza viata si nu sansele pe care le fructificam, pentru ca poti mai mult decat sa te resemnezi, pentru ca urmatoariul stadiu dupa resemnare e plafonarea…pentru ca NU o sa poti niciodata sa te resemnezi, chiar daca iti impui, iar acest lucru se intampla pentru ca lupta celor doua “instante” din interiorul tau e mult prea savuroasa ca sa renunti la ea..nu-i asa? 🙂
Andrei
Inainte sa te resemnezi sau nu, e bine sa te asiguri ca ai evaluat corect situatia; iar caramida din varf nu pelaca nicaieri, daca e sa ajungi la ea, ajungi si pe un drum mai lung sau mai ocolit; orice om se mai resemneaza din cand in cand, important e sa te scoli, sa te stergi de praf si sa mergi inainte
Nicu
Copilele vor putea ramane “copile” mereu, undeva intr-un coltisor al lor.La fel cum fiecare dintre noi se simte cumva copil, la fel cum mama fiecaruia spne “indiferent ce varsta ai, tu tot copilul meu vei fi”. Viata e prea scurta pentru a fi timp pentru regrete si nostalgii.
….si autenticul il sacrifici in favoarea cui?
copila blondă
Bogdan, m-am uitat de vreo 2 ori, până am înţeles la ce semn de punctuaţie te referi şi de ce ţi-a atras atenţia. Eu aşa l-am simţit, de gândit mi-e şi frică..
La Ciovique, ups and downs, nimic ieşit din comun. Merci de întrebare!
brontozaurel, nici că există altul mai suficient! 😉
Niutka, după ce am reuşit să descifrez mesajul tău… că bine le mai zici!
sophy, ştiu că ştii multe, însă lupta aia te dizolvă pe dinăuntru, te roade ca o pietricică în pantof. Până nu scapi de resemnare ori de luptă, n-ai cum să fii fericit.
Andrei, punct ochit punct lovit. Mi-ai mers la suflet. Iar eu am mers mai departe 🙂
Nicule, mă întreb dacă există vreun răspuns corect la întrebarea ta?
andreea
inceputurile mereu ma fac sa simt ca voi pierde parte din mine. mi-e teama ca in cativa ani nu va mai ramane nimic din ce sunt…si zau de nu-mi va parea rau…
Nicu
Pai daca nu exista un raspuns corect….atunci nu-l sacrifica
Orianda
lumea se schimba mereu. E o lege nescrisa! La ce bun regretul?!
Si pana la urma surpriza spala orice regret! ( asta daca, surpriza e pe gustul celui ce o degusta ! )
Zany
e mai usor sa te resemnezi si sa renunti, dar unde-i farmecul luptei?
cine/ce te influenteaza pe tine atat de rau incat te gandesti sa renunti?
tu imi pari o luptatoare, imi e greu sa cred ca renunti tu la ceva fara sa incerci imposibilul 🙂
andrei are dreptate!
LaCiovique
as long as u keep enjoying the ride, all ok 🙂 da daca nu … nu e ok 🙂
Anyways, te astept dupa 1 octombrie la o cafelutza – poate si niste mancare dietetica 😛 in noua casutza in cari ma mut. We talk 😉
copila blondă
LaCiovique, ma chemi la tine? Da’ de ce tre’ sa astept atata?! :))
Cu onoare, de-abia astept
Ioana
Tu nu te poti resemna. Nu are rost. Esti capabila sa faci multe, dar din pacate nimic nu se obtine fara lupta. Si nu intotdeauna o lupta castigata inseamna si victorie.
E prea devreme sa renunti si sa te lasi purtata de val aievea. Trebuie sa lupti! 🙂