Ajungi să te întrebi de ce bucuria administrată în doze rare şi contraste mute e mai savurată şi înălţătoare. Ajungi să te întrebi ce rutină ciudată ţi-a anesteziat simţurile înainte şi ce păcate rare ţi-au paralizat muşchiul fericirii.
Îngerii s-au întors acasă.
Iar copilele vor scrie cele mai frumoase rugăciuni din lume. Fiindcă îngerii se ţin de cuvânt. Şi uneori ştiu fără să le spui. Să aibă grijă de tine şi toate cele dragi ale tale. Grija lor nu se împarte, ci se înmulteşte necondiţionat. Am avut un îngeraş dat cu împrumut. Dar returnat la termen. Şi la pachet. Cu o pereche de aripi şi pentru mine.
Am curaj. Fiindcă îmi doresc. Şi am încredere, fiindcă ştiu. Îngerii păzitori nu pleacă în concediu. Ei nu obosesc niciodată. Iubiţi-vă îngerii păzitori!
dennis
ingerul meu pazitor cred ca doarme pe el…
Nicu
the sains are coming, the saints are coming….
Trecand la o nota mai serioasa…ai avut vreo revelatie, ceva? 😛
artistu
Incerc sa comentez ceva, insa parac mi-ai legat limba si mainile. Stau doar si visez la vremurile copilariei cand ma uitam la tabloul bunica-mii cu doi ingerasi dolofani care se jucau cu o minge imensa! 😉
naty
“Lumea este o frază muzicală, ea are sunetul operei perfecte.” Despre ingeri – Andrei Plesu
copila blondă
dennis, îngerii nu dorm. Şi întotdeauna se putea şi mai rău 😉
Nicule, în general, revelaţiile mele ţin prea puţin ca să mi le amintesc ca să scriu despre ele..
artistule, 🙂 lumea copilăriei e în casa ta, dar eşti probabil în unul din acele momente în care trebuie să demonstrezi cel mai bine că nu mai eşti copil… având grijă de alţii 🙂
naty, câteodată chiar aşa e!
artistu
Ce frumos spus! Sper sa reusesc si sa fie mandru ficiorul de tot ce am facut ca sa cresca el mare! 😉
dennis
copila: acum ca stiu ca se poate si mai rau, parca ma simt mai bine ;))
de fapt nu cred, sunt sigur ca doarme pe el
somnulescu
imi aduc aminte cand eram mic si inainte de culcare ziceam “inger ingerasul meu” , il stiam pe de rost pentru ca credeam in asa ceva, insa viata asta te plesneste asa de tare incat nu mai poti spera la ingeri pe care nu-i vezi, care te vegheaza de sus ci mai degraba la cei de langa tine care se chinuie sa-ti faca viata mai buna.
ingerii au cazut din cer si sunt unde nici nu te astepti
copila blondă
somnulescule, daca vegheaza, mai conteaza de unde?!
somnulescu
nope, in niciun caz 🙂
dar oamenii sunt idealisti si fara traditie si credinte ar fi haos..prin unele locuri
dennis
somnulescu: e haos si cu aceasta credinta, care e mai mult la stadiul de declaratii(parerea mea)sau e ceva misto sa te calci in picioare in numele ei? pe tema credintei se poate dicuta pana la infinit si chiar mai departe, iar majoritatea se conduc dupa “asa am fost invatati”. totusi credinta se invata sau ar trebui simtita? ma opresc aici, ca am deraiat
Cojedkaia
…si oare cati dintre noi nu ne`am crezut la un moment dat ~ingeri pazitori~ ai persoanelor dragi? pe cati nu i`a insufletit dorinta de a ocroti, de a intinde o mana, de…~a fi acolo~ pt cei pe care ii iubesc?
..dar lupta e inversunata caci cel ce ofera din tot sufletul risca sa piarda cel mai mult, iar cel ce lupta cu toata fiinta risca sa cunoasca cea mai temuta infrangere..
…ce se intampla atunci?
..Din inger pazitor am ajuns inger al pacatului…cu okii tristi, cu aripile frante, cu hainele albe murdare de noroi…m`am intors acasa…
..si nimanui nu i`a pasat de lupta, de inversunare, de pasiune, de infrangere…in cele din urma.