Când previzibilul e un lux, amânatul devine cea mai proastă invenţie a omului. Fiindcă dă dependenţă şi vieţi peste cap. Că niciodată nu ştii care-i punctul de origine al forţei şi ce drum alege bumerangul. Iar dezechilibrul nu atrage echilibrul niciodată. Ba adesea se menţine din inerţie, ca acele stupide mecanisme cu bile şi sfori, oferite ca ştafeta în loc de cadou.
E stupid să nu-ţi faci duş azi, ştiind că mâine iar transpiri. Poate n-ai deloc de alergat, ci doar de purtat jegul conservat. E stupid să mănânci mai mult la prânz, doar fiindcă nu ştii ce îmbuci la cină. Poate dă norocul peste tine şi prinzi vreo promoţie la salam. Ideea să se prindă…
Poziţia succesului e aia cu genunchii îndoiţi. Ca în sport. Fiindcă din poziţia asta, poţi porni oricând, în orice direcţie. Dar ca să te prindă oricând-ul şi direcţia în poziţie corectă, tu trebuie să fi ştiut a-i îndoi la timpul potrivit.
nenea
recunosc ca m-am gandit la prostii cand am vazut titlul
George
Mi-a plăcut în special ultima parte. Este cât se poate de adevărată, mereu trebuie să fii pregătit şi să profiţi de fiecare ocazie. Nu trebuie să le laşi să treacă pe lângă tine pentru că nu ştii care te duce unde vrei.
somnulescu
Daca stam toti cu genunchii indoiti, o sa fim un popor de broaste?
sunt oameni care nu trebuie sa-si indoaie genunchi pentru a atinge succesul..dar aici e mai mult de vorba
dar da, ai dreptate, trebuie sa fii cu ochii-n 11 dupa fiecare oportunitate.
copila blondă
mai intai tre’ sa fii pe faza, sa n-o iei in freza. Pe urma, mai vedem… 😛
nina
Pozitia e buna, insa ai grija, flexeaza nu sta teapan ca s-ar putea sa nu mai poti lua startul la momentul potrivit.
Nicu
ahaa..lucrurile trebuiesc facute atunci cand e momentul si cand sunt date a fi facute.Maine……poate nu mai exista maine
Dragos
sau faci tendinita, trebuie sa te mai si relaxezi 🙂
Buddy
Articolul tau mi-a amintit de o lectie din copilare. Era o povestire cu ordonanta lui Cuza, care nu-i mai stersese domnitorului cizmele fiindca afara ploua si se murdareau iar. Ca raspuns, Cuza nu i-a mai lasat cheia de la debaraua cu mancare, fiindca oricum i s-ar fi facut iarasi foame, chiar daca manca atunci! 🙂
On topic: am vazut pe Discovery ca pozitia fatului te protejeaza cel mai mult in timpul unui accident, deci cred ca e mai de succes decat cea cu genunchii indoiti ca la start.
Andrei
In armata varianta clasica e incarci arma, ochesti si apoi tragi, acum au inventa si un tun pe care il incarci, tragi in directia cu pricina si apoi ii dai coordonatele exacte, pe scurt tragi si dupa ochesti; tot pentru confruntarea cu imprevizibilul si in planificarea economie s-a adoptat o strategie asemanatoare, in viata reala depinde cum stai genunchi si muschii de la picioare si de pe creer
Costi Andriescu
Bun gasit,
As vrea sa discutam despre o posibila colaborare. Din pacate, nu am gasit pe site datele tale de contact…
Multumesc,
Costi
Liviu
Cand am vazut linkul pe twitter, am inteles altceva din titlul asta. Ceva de genul “sef/sefoi/sefut”. Dar ai abordat altfel tema…
noapteaiguanei
Cea mai buna dovada a “amanarii cronice”? – obezitatea – “de maine ma apuc de dieta”, siguuuurrr… inca o halca si-apoi STOP – pana i se face foame. Cand se satura o ia de la capat… “de maine”… deh, e greu sa stai cu genunchii indoiti cand ai kg multe in plus!
(P.S. nu vreau sa aduc ofensa nimanui – eu insami am fost obeza, vorbesc in cunostinta de cauza!!!)
Un fan
Și cum tu ai „succes” cu acest minunat blog…
În fața cui ți-ai îndoit genunchii?
G
În timp ce citeam, unul dintre flash-uri a fost: candelele umplute cu ulei ale omulețului din burta mamei :-). De aici, un altul: odată am zis că musai s-o… și necitită a rămas – Copilul divin, de Pascal Bruckner.
Iar când am intrat în “spațiul” celor 12 comentarii care ți-au fost oferite, fiecare mi-a oferit și mie câte o altă nuanță de zâmbet senin. Tuturor: thx!