Pacient mulţumit => student fericit

De fapt, prima cavitate executată pe un canin mandibular şi obturată provizoriu de către mânuţele mele două, pe pacient viu. Şi înainte şi după 🙂

Heh, de fapt, mai făcusem multe manopere de genul, dar pe fantoame, nu pe om care respiră. De fiecare dată mă bucuram când ieşea bine în final, dar pe sentimentul ăla cu pacientul care pleacă mulţumit nu ştiu cu ce să-l compar. Era o tanti bătrânică, uşor speriată de întrebările noastre multe şi fără rost (ăsta e adevărul, dar trebuie respectată o anumită conduită pentru anamneză şi completarea fişei. Dacă mă întrebi pe mine, nu cred că o să-mi chinui pacientul şi timpul meu cu întrebări stupide. Vreodată. Dar, Dumnezeu nu a putut fi la fel de darnic cu toată lumea, ce-i drept. Şi că unii gândesc fără context context, în tipare pe care nu le vor depăşi vreodată, ştim deja, o trăim zilnic. Suntem nişte mici roboţei. Ne îmbrăcăm mereu în costum şi cravată şi ne îndreptăm spre aceleaşi locuri ştiute pe de rost. Dar atunci când mă umflă râsul că nu mai pot să mă abţin, evident încep să derenjez. Şi de aceea, închei aici ideea, ca nu cumva să mă aştepte vreun coleg la colţ de stradă să-mi lecuiască râsul integrat în context.)

Deci, la un moment dat, înainte de a executa mişcarea cu piesa rotativă în gura băbuţei, începusem să mă gândesc, oare ce am mâncat azi, dacă am în geantă vreo bomboană, dacă îmi tremură mâna, dacă îi deschid camera pulpară, dacă urlă femeia, dacă fuge şi nu mai vine niciodată etc. Bine, astea sunt chestii de mic invăţăcel. Gura maaaaare. Sus, edentaţie totală. Jos, îi puteam ghici ultimele 3 prânzuri. Bleacs. Sonda în acţiune. Curăţă, freacă, spală. Iar în momentul în care m-am aplecat asupra dinţişorului cu pricina, mă străduiam să-mi amintesc tot ce am învăţat. De la fiecare materie în parte. Detaliile alea idioate, pe care tre’ să le ai în instincte, nu în sertăraşe virtuale prin creier. Apoi m-am oprit.

M-am uitat în ochii femeii care îşi punea toată încrederea  în mine. Care îmi adusese o iconiţă sfinţită în dar. Şi brusc, nu mai era vorba de un dinte, era vorba de un om. Nu mă mai jucam de-a “doctorul” şi “pacientul”. Eram copila şi băbuţa cu ochi albaştri şi degete groase. Am dat delete peisajului cu resturi alimentare. M-am apropiat ferm şi am apăsat pedala cu putere. Am lucrat ca şi când mi-aş fi făcut mie, nu altuia. Cu drag mult. Mereu întrebam dacă doare. A curs şi sânge. Nu m-am speriat. Nici de el, nici de posibila reacţie a femeii. Atât de calmă şi naturală, cu o mână dreaptă, şi nu două mâini stângi.

Interacţiunea cu băbuţa a fost aşa puternică, încât m-a aruncat într-un fel de epuizare extatică ceasuri întregi. Era o stare pe care nu o mai experimentasem. Iar noutatea venea la fix. Cred că începe că-mi placă nu numai cum sună, ci şi cum se simte să fii “dra doctor” 🙂

Articolul anterior

Lucru slab

Articolul următor

Mi-a fost frica

32 Comentarii

  1. Felicitari dra doctor:D ati facut o babuta fericita:D cand o sa am nevoie sa apelez la serviciile tale?:d

  2. esti la medicina.. :)) m-a luat durerea de cap..

  3. naty

    Felicitari – ca pui suflet cam in tot ceea ce faci ( din ce am obs pe aici)!
    Felicitari – ca faci ceea ce ti place!
    Felicitari – ca reusesti sa ai stomac!
    Felicitarile mele, pt tot ce nu am cuprins aici, d-ra doctor!

  4. Foarte frumosss;) Ma cam bucur pt tine:)

  5. Citeam postul si inghiteam cu noduri…dumnezeule stomatolog ( imi spuneam). Fiecare cu fobiile lui :P. Te rog pt asta trebuie un articol tare sa uit….sa scap .sa nu fuuuuuug 🙂
    P.S. Uite am gasit totusi un motiv bun pentru a mai posta comenarii. Imi exersez aritmetica….jokin’

  6. Andrei Bugeac

    Ohooooo.ce amintiri au revenit acuma…felicitari d-soara doctor,prima data e mai greu:D.Sa o tii tot asa si nu asculta pe cei rai care comenteaza mai sus,ei nu stiu despre ce e vorba…

  7. Andrei Bugeac

    Iar daca iti place cum se simte sa fii doctor,fii sigura ca cel din fata ta o sa isi dea seama de fiecare data de lucrul asta…si va conta de 100 de ori mai mult decat inerentele nesigurante ale inceputului:)

  8. Congratz.
    Cum vad ca abia incepi pe drumul asta am sa te rog ceva in speranta ca vei fi primul dentist care va invata treaba asta. Cand esti cu mana in gura omului care abia se ambtine sa nu-si inghita limba tragand dpa ea si omuletul, nu-l mai intreba daca-l doare, de fapt nu-l mai intreba nimic, conversatia e inutila. Se frustreaza si mai tare ca nu poate raspunde. Pls. Eu innebunesc cand ma intreaba, eu fiind cu aia de absorvit saliva sub limba si cu un deget de-al doctorului tragand de obraz ca acul de gura pestelui. So pls, don’t do it…vei fi dentistul idol.

  9. de asemeni, pe copii, dupa ce le spui sa scuipe, sa-i inveti ca in public nu e voie. 😀 😛

  10. Cand imi fac si eu programare la tine 🙂

    Felicitari 😀

  11. Daca imi spunea cineva ca prima experientza in ale STOMATOLOGIEI poate fi exprimata in atatea cuvinte, iti spuneam simplu: DU-TE BA DE ACI”! Si totusi uite ca tu ai reusit… Aplauzele mele si bafta la “dintzut”! 😉

  12. Felicitari! Felicitari! la cat mai multi dintisori si maselute facute bine de mana d-soarei doctor:) pupici

  13. “Si inainte si dupa!” :))
    Ce tare esti! Felicitari!
    Si ar trebui sa ai mai multa incredere in tine: ca daca vei fi un medic asa bun pe cum stii sa pui punctul pe i atunci cand trebuie, dar stii si sa mangai atunci cand e nevoie, o sa ai pacienti la usa de poti lucra 24/7
    Pe mine una m-ai convins deja sa vin la tine… Pacat ca ai plecat din Cluj 🙁

  14. La câţi mai mulţi pacienţi mulţumiţi! :*

  15. multumesc tuturor de comentarii 🙂 serios, sunteti asa niste draguti. nu-mi vine sa cred.
    stii cum ma simt, asa de rasfatata. si pe net, nu numa’ acasa 😀

    Giuco, cand il doare pe om, sare singur de pe scaun, nu sta sa astepte pana il intrebi tu de sanatate. In schimb, cand NU il doare (medicul stie, ca doar vede pacientul ca nu se schimonoseste) intreaba cu scop psihologic, pentru ca pacientul sa isi constientizeze lipsa durerii. pricepi? chiar daca nu poate sa iti raspunda, ii induci tu ca nu il doare nimic si totul e okay 😉

    cine vrea sa vina la clinica, in limita posibilitatilor tehnice, va astept, e gratis, e cu blonde :))

  16. iti impartasesc si eu cateva clipe din ora mea magica de azi:
    http://rozsaunu.blogspot.com/2008/11/magia-unei-ore.html

  17. Cristian

    Felicitări! Așteptăm și pozele de dinainte și de după :-D, dar să nu trișezi și să le inversezi 😛

  18. Sa ai bafta sa plece toti multumiti , si tu sa te poti bucura la fel de tare si peste ani! Felicitari 😀

  19. foarte tare! te invidiez cu tot sufletul meu de ex-doctor-wannabe.

  20. Felicitari dra doctor! Sa ai bafta mereu de pacienti multumiti si de masele vindecate!

  21. Gigione

    :))) Ultima data cand am fost la clinica voastra minunata ( acum aproximativ 2 ani ), la invitatia unei bune prietene, am dat ochii peste cap de frica. Asta apropo de ultimul tau post :)). Si evident m-am trezit la orizontala, inconjurat de o mana de studenti care se uitau speriati la mine. M-a bufnit rasul, zic uite frate, material didactic adevarat! Evident mi-a palit repede rasul cand am vazut o asistenta trecuta de prima etate venind val-vartej din fundul salii si rland din toti rarunchii “la o parte, il fac io sa-si revina!”. Creepy rau … am incercat sa ii comunic verbal gata tanti, mi-am revenit, nu ma vezi ca rad? Pana sa-mi dau seama imi pusese mana la gura astupandu-mi cu unul din degete o nara, in timp ce-mi introducea ceva in cealalta. A urlat la mine “Trage in tine!” si evident panicat si neavand alt orificiu neobturat prin care sa-mi pot alimenta plamanii cu aer am inspirat. Era spirt fu**** m**** m**** de baba nebuna ! L-am simtit pana in varful degetelor de la picioare!

    Asa ca thanks, but no thanks ! Nu e vina medicului stomatolog, e vina mea. Mi-e groaza de freza ta :))). Si nu de aia pe care-o porti pe cap !

  22. maniak

    Nu te mai uita la Grey’s Anatomy …

  23. dorina

    Felicitari ptr. ca tot ce faci e plin de daruire si dragoste chiar daca ,si asta e poate cel mai important ,nu reprezinta pasiunea ta !sunt FERICITA !!!!!

  24. vigablu

    apropos de d-ra doctor stomatolog:

    > > Vine o doamna la ginecolog, se aseaza pe scaunul
    > acela, si
    > > desface
    > > picioarele
    > si le pune pe stativul ala.
    > > Doctorul se uita la ea si-i spune:
    > > -Mai sus…
    > > Doamna ridica picioarele mai sus.
    > > Doctorul iarasi:
    > > -Mai sus…
    > > D-na ridica inca mai sus picioarele.
    > > Doctorul:
    > > -Mai sus e ginecologia, aici e stomatologia!

    :-)))
    multa bafta si mana sigura in continuare

    p.s.: poate ca dupa ce iti maresti portofoliul de clienti/babute fericiti(e) o sa ma las si eu pe mana ta, in caz de Doamne fereste. mai bine sa nu ajung, dar timpul le “rezolva” pe toate, chiar si maselutzele

  25. Felicitari! si “la mai mare”. Ma bucur ca ai reusit sa vezi OMUL si sa dai delete la peisaj. Stiu ce inseamna sa ai un dentist super, asa ca…sa o ti tot asa.Iti doresc multi pacienti fericiti.

  26. adi popa

    Bun! Ai descoperit jocul cu viul (care uneori e mult mai periculos decat jocul cu focul): Jocul cu Omul. In fond ramane sa constientizezi ca esti un mic Dumnezeu,un creator, artist al obturatiilor si extirparilor, modelator al esteticii si ale complexelor de superioritate si inferioritate; bucuri sau deprimi,intaresti in incredere sau siguranta oameni multumiti sau eliberezi in peisajul cotidian monstrii hidosi din acrilat sau ceramica ce se cred dinti. Pentru linistea pacientului, fa-le totusi anestezie. felicitari!

  27. Oai, Doamne ajuta! 😀

    adi popa, presimt ca stii despre ce vorbesti, atunci o sa si intelegi de ce nu intotdeauna e indicata linistirea asta a pacientului cu anestezie. uneori e necesara lipsa ei.
    stiu si eu ca tehnicile de marketing se aplica si in stomatologie, dar mai lasa-ma sa ii explic pacientului mai intai sa incercam fara anestezie… 🙂

  28. adi popa

    Drept este: La inceput a fost Actiunea si apoi a venit si Anestezia. Istoria se repeta in fiecare din noi insine. Intai actionam si studiem, disecand ficare fibra a durerii pacientului, fiecare emotie, incarcandu-ne cu o placere infricosta mengeleana. Apoi obositi de vaicarelile acestuia, capitulam si acceptam anestezia ca solutia salvatoare nu neaparat ptr linistea acestuia ci mai degraba ptr a noastra.
    Jocul PE VIU cu nervii pacientilor va creste in tine si in timp o neincredere in durerile acestora.Ii vei suspecta ca te mint in durerea lor, ca mimeaza doar din placerea de a iti exploata slabiciunile proprii si a te impresiona. Daca nu crezi , intreaba doctorii mai in varsta, in general adversarii anesteziei “inutile” si apoi fa o comparatie cu parerile medicilor mult mai tineri, care injecteaza doza linistitoare a durerii si acolo unde nu trebuie.

  29. ouai tulai!
    mi-o stat inima in loc. pfiu…

  30. @adi popa: sunt in totalitate de acord cu tine. buncia mea este medic stomatolog si ar da orice sa nu faca anestezie… “de ce sa iti fac anestezie, oricum nu te doare”… cum sa nu!??!?! numai cand aud zgomotul mi se face pielea brrrrr….

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.519 s