De ce sa (NU) agati o blonda

Era să încep postul ăsta zicând că nici nu ştiu cine se ocupă cu aşa ceva, dar apoi mi-am amintit de domnul emoţionat de azi din Victoriei, care mi-a întins cartea de vizită cu un tremor vizibil al mâinilor şi glasului. Bun, mă abţin. Şi uite, am început prost, că cică nu-i bine să aduni frustrări, ci să spui tot ce te gâdilă în capul laringelui. Dar, ştim cu toţii că asta doar împrăştie prieteni şi adună duşmani.

Deci, cea mai de bun simţ regulă ar fi să arunci o privire la duduia vizată şi să încerci să vizualizezi ultima reflexie proprie în oglindă. Dacă alăturarea de imagini te duce cu gândul la “Fata moşului şi fata babei”, încearcă să îţi aminteşti şi morala basmului: Fata era a prinţului şi baba, a moşului ! Ca să ne înţelegem de la bun început prost început (am uitat) :p Lămurit?!

Alt exerciţiu mintal: încearcă să-ţi imaginezi un dialog polisilabic între voi doi. Ştiu că nu dialoguri îţi doreşti, dar touşi, insist. Tu: criză financiară, cote, bursă, acţiuni. Ea: Of, colega aia de la şapte, ştii, aia de s-a tuns săptămâna trecută pe Dorobanţi la frizeria aia de doi lei, şi, mna, ştii că doar ţi-am povestit, că vai, săraca, cum a luat ţeapa vieţii ei şi alea-alea, acu’ aia s-a nimerit la lucrare fix în faţa mea şi ce crezi, dragă?! să mă lase să văd ceva în foaia ei, neeeeeeea, nici pomeneală, firarsăfiedeinvidioasăşinerecunoscătoareceesteea! Adică, să-mi facă ea mie aşa ceva, când noi două mergem zilnic la prânz împreună şi săptămânal la manichiură, când, ştii bine, că luna trecută mă invitase Angela cu ea la tipa aia superbeton care îi aranjează ei părul din nas, dar eu..fată simţită, ce-am făcut, am am zis nu, că aveam program cu prietena mea asta, care acum e aşa de prietenă că nici nu dă un cot la o parte să văd şi eu în foaie. Nu că m-aş fi strofocat, da’ tocilara clasei se nimerise cu o bancă în faţa ei. pfai…mă ia cu leşinul doar când mă gândesc… Şi aş mai continua pe stilul ăsta de frază incoerentă şi abateri de la logica discursului, dar mi-e teamă că începe să-mi placă. :p

Next: pielea ei fină şi proaspătă îţi face poftă ca o pâine caldă din cuptor. Pricep atâta lucru, că nu-s nici eu din piatră. Insă, îţi propun o schimbare de perspectivă: pielea ta unsă cu alifii şi trecută prin bisturiu îi face ei poftă ca un pesmet mucegăit. Înţelegi comparaţia.

Ulterior, că să nu zici că am mintea îngustă şi nu pot vedea din mai multe unghiuri problema, dă-mi voie să fiu sinceră: oricum ai lua-o, tot nu se ridică mai sus de orizontală. Problema.

mai ziceţi şi voi, că eu am început să rănesc sentimentele oamenilor trecuţi de floarea vârstei şi orgoliile păcălite cu droguri din farmacii… S-or ofili şi vârstele noastre, da’ nu ne-om ţine de prostii. Sau, mai ştii?! 😉