Pierdut conştientizare. Ofer recompensă

Dintr-o dată am realizat că degeaba îmi zace prea-adoratul Osho în bibliotecă, dacă în cap nu m-am ales cu nimic. Sunt tristă. Azi mi-am pierdut inelul mic de argint, pe care îl purtam la jumătatea falangei degetului mic de la mâna stângă :p Aici niciodată nu aveam altceva în afara lui şi a ceasului. Aşa fain se potriveau! Şi îl am de atâta timp! Of.

Apoi am căzut pe gânduri. Îmi venea să plâng în centrul Bucureştiului. Mi-am refăcut traseul, convinsă fiind că va apărea de undeva, ca prin minune, ca de fiecare dată. E, mi-am pus convingerea în cui şi resemnarea în funcţie. Şi am încercat să identific momentul în care l-am pierdut. Acel moment în care precis mintea mea era ocupată cu altceva. Adică, absentă. Am conştientizat faptul că am trăit clipe de bună-stare în timp ce mi se întâmpla o pseudonenorocire. Şi eu habar n-aveam. Atunci am înţeles încă o dată că totul e numai percepţie şi punct de vedere. Ca să nu mai zic, informaţie. Şi nu înţelegeam cum aceste fire epice paralele în viaţa mea pot coexista. Adică, pentru o vreme -nu ştiu exact cât, că nu am identificat momentul pierderii- am trăit ca şi cum firul s-ar fi despicat, eu am luat-o pe calea aia cu veselia, iar când s-au reunit, am revenit la realitate. Una fără inel pe degetul mic 🙁 Şi m-am supărat. Era aşa frumos…

Şi mă întreb, oare câte bucle mai au să se închidă?

Articolul anterior

Cum e la Bucuresti?

Articolul următor

Trimiteti-ma undeva

17 Comentarii

  1. Rox

    stii ca si carrie si-a pierdut lantzisorul.. si l-a gasit dupa aia 😉

    0
  2. Wake up and live in the fucking real world not in imagination worlds …

    Asta e las ca sasa prea multe bijuterii strica si eu vad o fumeie sa poarte inel doar cand ii luata nu asa de trefla .. 🙂

    0
  3. Multe bucle prin poza aia….

    Eu ma tot intreb cum pot oamenii sa se ataseze de anumite obiecte, unele chiar lipsite de importanta….

    0
  4. Am avut si eu un inel pe care l-am purtat 3 ani pe degetul al doilea (de la dreapta spre stanga), mana dreapta :p L-am pierdut intr-o masina a RATB, nu am reusit sa-l gasesc, iar dupa 2 saptamani m-am despartit de tipul de la care il primisem. Coincidenta?

    0
  5. e timpul pentru un nou inel 🙂

    0
  6. cosmic girl

    Şi eu am pierdut un inel pe care îl îndrăgeam. S-a întâmplat de mult timp şi înca nu am trecut peste, ştiu că e stupid dar înca sper să îl găsesc pe undeva sau măcar să văd unul asemanator în vreun magazin şi să îl pot cumpăra.

    0
  7. tu inelusul, eu un medalion la care tinem enorm…. vezi tu, in astfel d emomente suntem atenti la ceea ce nu suntem de obicei, si facem conexiuni intr-un altfeld e mod, raportat la feelingul care coexista cu un anumit timp.

    0
  8. Rox, de unele lucruri uiti sa te bucuri, avand impresia ca ti se cuvin si ca sunt pentru totdeauna. Mi-as dori sa gasesc ce am pierdut. Dar incerc sa accept ca nimic nu e pentru totdeauna. Si sa binecuvantez stralucirea care a fost odata. Asa cum a fost…pe degetul mic de la mana stanga…

    funny, da nu era pe inelar. era pe degetul mic. nimic nu stii!

    Sabotor, stiu. o bucata de metal. Supravietuiesc fara. Nu asta voiam sa zic. Bucle voiam sa zic. (Insa imi lipseste. Azi am fost deocheata. Nu stiu daca are legatura)

    Elsa, eu nu cred in coincidente 😉

    Ligia, bine ca n-ai zis ca e timpul pentru inel-UL. whew!

    cosmic girl, probabil imi voi face si eu comanda de altul. Dar nu va fi la fel. Ala avea incarcatura atator amintiri… dar eu vorbeam de situatia in care patesti ceva si nu iti dai seama.

    Jamilla, conexiunile astea care lipsesc de obicei, ma sperie. Maih, am un blog cu un nume. Ce fac, imi dau cu firma-n cap?! (care cap?? 😛 )

    0
  9. Deci .. nu stiu daca sa rad sau nu, dar ai scris in asa fel, incat zici ca e scenariul unui film. Cum ai pierdut inelul .. apoi ai plecat in cautarea lui sau “a raufacatorului care ti la luat” , sau “descoperirea armei cu care a fost facuta crima” .. Dosarele-X aproape. Apropo .. a trebuit sa tin dictionarul aproape ca sa inteleg tot ceea ce ai vrut sa zici :”>

    0
  10. Rox

    E cam imposibil sa gasesti ceea ce ai pierdut, dar lucrurile nu sunt de neinlocuit.. asta daca iti doresti, evident. Daca tii cu adevarat la ceva, nu renunti la prima poticnire.. decat in cazul in care era doar un capriciu. Daca stralucirea aia chiar conta, n-o plasezi in trecut si gata.. ‘Karatul’ inca nu s-a desfiintat, din cate stiu eu. Inca se mai lucreaza modelul ala de inel..

    0
  11. stiu, eu nu vorbeam despre inele.

    0
  12. mai dar chiar nu intelege nimeni ca nu despre inel era vorba? asta e doar o metafora!:))

    am inteles ce vrei sa spui si cred ca toti am patit ca viata sa nu ne astepte in anumite momente cand noi nu suntem atenti. putem sa pierdem un inel, o vacanta sau un prieten pentru ca evenimentele din jurul nostru nu sunt intotdeauna controlate de noi. suntem doar oameni, nu putem sa ne concentram asupra intregii lumi.

    ps: cat e de tare desenuuuuuuu=)))

    0
  13. Rox

    Nici eu nu vorbeam despre inele :).. vobeam despre lucruri importante dupa care merita sa te intorci pentru a le regasi.. care nu se inlocuiesc, ci se recupereaza.. daca iti doresti cu adevarat.

    0
  14. poate ti la tras cineva cu magnetu de pe deget

    0
  15. Nu conta pe ce deget era 🙂
    Poa ma inveti tu ce si cum eu nu ma supar 🙂

    0
  16. hai, mai copilitza blonda, cum care cap? bine, stiu ca razi si glumesti 😉 auzi, ia asculta tu ceva usher sau ce iti place, ia o carte buna (eu acum citesc “vietile secrete ale pippei lee”) si un baton snickers si poate poate zambetsi un pic… constientizarea, din pacate sau din bucurie, nu se pierde niciodata. Asta inseamna un mare defect sau o mare calitate a timpului nostru uman.

    0
  17. Blondo!!! Chiar ca gandesti 🙂 si nu ma refer doar la post-urile din blog ci si la articolele din Empower!
    Felicitari!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 126 queries in 0.318 s

Inline
Inline