Oare de ce am uitat de melodia asta?
STING – FIELDS OF GOLD
Luna: September 2008 (Pagina 2 din 8)
Serios.
De închiriat. 2 camere, decomandat, în zonă centrală, cu acces la metrou sau alt mijloc de transport în comun. Să fie musai mobilat sau măcar bucătăria. Preţ maxim 500 euro. Mai mult nu avem, că nici ăştia nu-s ai noştri. Eu sunt studentă la medicină, iar ea, la ASE.
Daţi sfoară-n ţară, că mie îmi începe miercuri şcoala şi viitorul nu prea sună bine. Poate ştie careva vreun acoperiş bun pentru o blondă şi-o brunetă. Suntem fete cuminţi, nu facem chefuri, noi stăm pe net :p
Rămân veşnic recunoscătoare. Serios 🙂
În România, treaba asta se întâmplă fix azi, pentru a doua oară în activ sexuala patrie a noastră. Tema acestui an este incidenţa sarcinilor la adolescente. Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) organizează în Bucureşti şi în ţară, o serie de activităţi de informare adresate tinerilor, cu mesajul « Trăieşte-ţi viaţa înainte să ţi-o complici ».
Îmi pare tare rău că nu am putut onora invitaţia, căci mereu se găseşte câte ceva nou de învăţat. Mai ales pentru copilele blonde. Am aruncat un ochi pe site şi m-am bucurat să văd secţiuni diferite pentru părinţi, copii şi profi şi medici. Sincer, părerea mea este că adresarea către adolescenţi este un fel de tratament de moment, care înlătură eventual efectul, dar nu tratează cauza. Cu adevărat puternic trebuie “lucrat” cu părinţii acestor copii şi cu cei ai adolescenţilor de mâine.
Am văzut sfaturi în legătură cu ce să vorbeşti cu pruncul, când şi cum. Astea sunt nişte poveşti. Fiindcă părintele care îşi cunoaşte copilul, care prezintă încredere pentru el, nu are nevoie nici de reviste, nici de psihologi pentru a şti care este momentul potrivit. Şi, culmea, toţi se laudă ce relaţii bune au cu copii lor, că îşi spun totul. Însă acest “totul” e interpretat de părinte ca venind înspre el, nu plecând dinspre el. Ori, mai întâi trebuie să îţi arăţi încrederea şi apoi să o primeşti. Nu avea pretenţii să auzi confesiuni, dacă ţi-e pudoare să te vadă copilul în chiloţi. I-ai povestit fetei despre prima ta noapte de dragoste? Nu-i nimic dacă n-a fost cu tată-so. Eaaah… trezeşte-te la realitate. Nu e treaba copilului, o să spui, dar deja pierzi esenţialul. Tot aşa, nici treaba ta nu e…el -copilul- pe unde, cu cine şi de câte ori.
Multe fete pretind că au o relaţie grozavă cu mama, că “sunt cele mai bune prietene” şi vorbesc de orice. Dar de primul sărut nu i-a povestit după ce s-a întâmplat, că na…e ca aia..cum să fumezi de faţă cu ea.
Plus, e important să spunem despre contracepţie, dar să nu uităm de pastila de a doua zi. Care poate salva vieţi. Nu trebuie abuzat de ea, dar în situaţii limită e necesară. Ca şi concentraţie, ea este echivalentul mai multor pilule contraceptive zilnice. Nu face rău, însă induce o dereglare hormonală, care îşi revine de la sine în timp.
Sunt multe poveşti, multe de aspecte. Nu interpretaţi că susţin plăcerile trupului fără datoriile creierului, însă trebuie să ştim că marijuana nu dă dependenţă, iar sexul protejat e o binecuvântare la casa omului.
(Iar filmuleţul ăsta m-a distrat, întrucât mereu fetele apar nevinovate în asemenea situaţii, de parcă ele nici nu ar fi fost acolo. Producătorii probabil nu au mai mult de 16 ani, căci altfel ar şti că disponibilitatea puştoaicelor în ziua de azi nu necesită atâtea priviri printre gene.)
Să mai aud eu pe careva că bucureştenii sunt rău-intenţionaţi. Afişul ăsta stă într-o fereastră din capitală. Precizez că imobilul nu se află în renovări/reparaţii (că din cu talent efectuata poză…bine că se înţelege ce scrie). Adică, or fi pe interior, dar eu, din stradă, n-am văzut picior de schelă. Dar poate urmează, că în viitor nu m-am uitat.
Deci, cad ţigle. Păi, dacă nu cad cu tronc, nici la învoială, poate cad la datorie. Iar eu am căzut pe gânduri… oare ce mai urmează pe listă? Dar, staţi liniştiţi, că dacă nu cade, pică. Doar suntem în ţara tuturor posibilităţilor. Acuma, … cum ţi-o fi norocul. Dacă vrei să-i dai o mână de ajutor, recomand traversarea.
Incredibil.
Bobby dădea startul posturilor despre maşinile bloggerilor acu’ ceva vreme, azi a şi publicat primul. Notorietatea celei mai frumoase maşini din lume depăşeşte graniţele Ardealului şi ajunge la urechile bucureştenilor sau, de fapt, ale tuturor românilor consumatori de automod. Şi având în vedere că, de curând, drumurile maşinuţei s-au înmulţit, iar orizonturile blondei s-au deschis, vă invit să citiţi aici recenzia pseudoprofi coaptă de mine. Se dau şi premii pentru cele mai inspirate comentarii. Deci, nu vă abţineţi, daţi frâu liber degetelor pe taste! 😉
După 2 ore bune de somn (atâta a însemnat noaptea mea) am pornit spre capitală cu gândul de a găsi un acoperiş pentru capul meu blond şi deloc ruginit, în zilele geroase ce urmează. Se spunea pe la noi, că Gara de Nord e mare şi încăpătoare, dar tot m-am gândit că ar fi mai bine să nu mă bazez pe poveştile târgului.
Şi ca să vă spun doar două vorbe la ora asta, fiecare culege cât poate din pseudocoerenţa mea nocturnă. Sunt foarte obosită, dar e o oboseală plăcută, e o sfârşeală după un maraton care încă e în desfăşurare. Am zis că n-o să mă plâng nici o clipă, iar cât o să muşc din pernă şi o să strâng din dinţi va fi în intimitatea plapumei mele. Dar culmea, nici poveste de cea mai mică intenţie, îmi place de numa’!
Ţărăncuţă, ţărăncuţă…
Şi ca să vedeţi cât de mult contează spiritul omului şi cum influenţează un gând bun. Am pornit căutările cu întârzieri, dezamăgiri şi despărţiri. Fără legătură cu plecarea de la Cluj şi venirea la Bucureşti. Sunt doar lucruri care se sincronizează când te aştepţi mai puţin.
