Despartiri

Nu îmi plac.

Chiar dacă după o despărţire urmează un alt început. O nouă motivare, cu un bagaj mai consistent şi o înţelepciune asimilată, nu lecturată. Oare de câte ori am zis chestia asta? Oare câte forme o să-i mai ştiu da aceleiaşi idei? Şi oare până când voi repeta lecţia devenită istorie ca să trec examenul?

E toamna copilăriei şi răsăritul bătrâneţii. Dar pe înţelepciunea copilei nu o să pot conta vreodată. Şi vremea lui rămas-bun. Ieri am scos cheia din căminul care mi-a ascultat poveştile de suflet, care mi-a ascuns lacrimile şi mi-a primit jubilările. Şi ceasul amintirilor.

Mi-am încrustat pe retină imaginea sălii de lectură cu aerul acela închis şi albul de pe pereţi şi uşi. Iar imaginea am îmbibat-o în aroma de vopsea proaspătă şi căldură uscată. Că aşa mirosea la Cluj. În căminul nostru. Am privit Babeşul şi locul de unde vorbeam la telefon, Non-stopul, care nu era non-stop şi Bisericuţa de vizavi. Iar femeia de serviciu mi-a urat “succes” de parcă ar fi fost în orice altă dimineaţă, de parcă m-aş mai fi chiar întors. Despărţire devenită nostalgie. De străzile Clujului îmi va fi veşnic dor.

Am privit figuri care mi-au trezit fluturaşii din amorţire, care au născut sentimente despre care citisem doar, figuri după care am plâns nopţi la rând sau care au plâns după mine. Alt gen de despărţire a fost atunci. Acum însă, când împărţirea bunurilor fizice echivalabile în inimi frânte e neglijabilă, oamenii m-au privit pe mine, omul. Cum mă rugam de ei zile întregi să se uite atunci. Dar, se pare că oamenii nu pot face lucruri când ai tu chef, ci numai când sunt ei pregătiţi. În schimb, urarea lor de “drum bun” a fost din toată inima aia care a rămas nefrântă şi din toată puterea sentimentului care a încercat să ne unească odată… E ciudat să trezeşti reacţie unui om cu care nu ai mai vorbit de mult timp. Şi e şi mai ciudat să fie reciprocă treaba asta. Încununată de un tacit “bravo, tu”. Şi de un oarecare “la revedere” sincer, nu de politeţe. Revedere? da, mi-ar plăcea…

Şi mai e despărţirea aia ideatică. La graniţa dintre material şi non-material. Căci nu mi-am văzut prieteni buni. Le-am zis, dar atât. Ştiu că simţirile adevărate trec peste kilometri şi ceasuri ticăite. Dar mereu am zis că în Cluj mă ţine şcoala şi oamenii. (Nici nu ştiu în care ordine, doar în care ierarhie afectivă.) Păcat că nu aparţineam şi eu acolo. De multe ori mi-am dat seama că am prieteni prea buni în apropiere. Oameni care mereu mă sună doar ei. Care înţeleg când le scriu “brb” şi care îmi bat la uşă doar să mă salute. Ştiu. Sunt oamenii de la care am învăţat mai multe decât şi-ar putea ei închipui vreodată. Dincolo de aerul curat al Clujului, de ei îmi va fi un dor mult. Adică la fiecare respiraţie.

Apoi sunt despărţirile acelea nepalpabile, acelea proiectate strict în interiorul fiinţei tale. Când simţi că dai drumul unor valori, când faci schimb de sentimente şi transferi atribute condamnate. Sincer, am păţit să vărs lacrimi mai amare şi să suspin hohote mai cutremurătoare din motive absolut străine de indivizii care mi-au frânt inima şi orele de somn. Când am pierdut speranţa de a ajunge vreodată la mintea unui om pe care îl iubesc mai mult decât explică teoriile mele de viaţă. Când m-am trezit printre lacrimi la masa din fundul cafenelei, cu spatele la intrare şi cu faţa la prietenele mele. Durere care se reactivează la fiecare prilej ce decalnşează amintirea. Mă înţeleg eu pe mine…

Când m-am trezit singură într-o lume pe care nu o luasem în calcul. Desigur, am voie să mă răzgândesc. Am voie să închid şi să deschid ochii. Uneori şi visele pot fi spectaculos de frumoase. Dar din vise, mereu ne trezim.

Şi ştiu, suntem ceea ce gândim. Şi lumea e ceea ce gândim. E perfect logic. Dar asta nu înseamnă că am înţeles. Adevărul nu există. Ăsta e argumentul doveditor. Am înţeles.

p.s. Da, plec din Cluj. Îmi continui studiile la Bucureşti. E o afirmaţie, nu o interogaţie. A se lua ca atare.

Articolul anterior

Nimic nu se potriveste

Articolul următor

Cu zâmbetul pe buze

24 Comentarii

  1. umm..stii tu ce e mai bine pentru tine si desi am ales si eu Clujul..si peste 4 zile imi incep viata de acolo, am o presimtire ca intr-un fel sau in altul voi ajunge tot in Bucuresti. Si il urasc din tot sufletul. Si il compar mereu cu Clujul si mai ales compar oamenii..
    iti doresc mult succes acolo, sa le zambesti si sa le dai replice ironice/sarcastice tuturor idiotilor de acolo.
    Si o sa mai vii prin Cluj. Si sper ca atunci cand vii sa ne intalnim la o poveste 🙂

    0
  2. *replici
    e oarecum tarziu, ma bagasem in pat si apoi nu am mai avut somn si am vazut ca ai scris.. si nu prea sunt coerenta. revin 😉

    0
  3. Ce te-a determinat sa faci pasul asta? Pentru 2 lucruri as parasi Clujul pentru Bucuresti: prietenii care ii am acolo si masterul pe care il voi da la anul…si pentru al doilea lucru nu sunt inca sigur.

    0
  4. mai mult sai mai putin adevarul exista. e un ziar.

    0
  5. Teea, cam asa il uram si eu pana ieri/alaltaieri. E drept ca e murdar, e aglomerat si cu un trafic infernal, e mult praf si multe fite. Dar dincolo de astea, sunt si multe creiere in Bucuresti. Si eu asta caut. Sa intru intr-o conjugare cu alte minti. Merci de urari, tre’ sa vorbim pe private, sa iti spun unde e cea mai buna ciocolata calda in Cluj 😉

    c|neva, (Nu cred ca ai citit parte de post scriptum) nici pentru prieteni, nici pentru scoala. pentru mine.

    cetatene, ziarele de azi vor fi in gunoaiele de maine. Dincolo de gluma ta.

    0
  6. Cristian

    @copila blondă: ȋn cazul ăsta, te aştept(ăm) cu drag. Ţi-aş ura “Bine ai venit!”, dar bănuiesc că ȋncă n-ai ajuns aici 🙂

    0
  7. Faci asta pentru tine, zici. Felicitari. E greu sa faci schimbari majore in viata plecand de la o premisa optimista (“voi face alegerea buna, chiar daca e suficient de riscanta”).

    Insa nu inteleg de ce tonul trist. Esti aici. Vrei sa fii dincolo. Faci acest pas. Clujul nu dispare, ramane tot acolo. Oamenii minunati nu vor disparea, locurile magice vor fi tot acolo.

    Ar fi pacat sa incepi cu handicapul omului care regreta momentul in care a dat dovada de curaj.

    0
  8. Cristian, foarte multumesc 😀

    ics-has-err, incredibil cum unii oameni pricep ce vorbesc. 🙂 serios.
    Iar tonul trist nu are nici o legatura cu plecatul la Buc. Era doar o nota explicativa, ca sa faca un sens. Tonul trist are alte motive. Personale si actuale. Din pacate.
    Dar mersul in Bucuresti e ceea ce mi-am dorit. Nu imi pare deloc rau. E o nebunie pe care de abia astept sa o incep. 😉

    0
  9. heh, tot raul spre bine. Te astept sa bem un ceai impreuna. 🙂

    0
  10. ascanioro

    Chiar daca Bucurestiul este neplacut vizual si nu numai, pentru unii, ofera reale oportunitati pentru a “creste”.

    Succes.

    0
  11. Victor

    Mi se pare aiurea si de neinteles cand cineva se muta in Bucuresti. Eu as fi ales tot o capitala dar in sensul opus.

    0
  12. Look at the bright side, vei fi mai cunoscuta ca si blogerita in Bucuresti 🙂

    0
  13. Sunt de acord cu ascanioro, nici eu nu as fi ales alt oras din Romania pentru “a creste”. Recunosc, Bucurestiul are partile lui rele, dar sa nu i le negam pe cele bune. In concluzie, te asteeeeeept aiiiiiici…! :))

    0
  14. Eu ti-am zis ca nu pot intelege cum te muti din un oras care are semne de civilizatie si are sanse sa se apopie de occident mai repede ca “capitala” intr-un oras care cred ca concureaza alaturi de SOFIa la cel mai de kkt oras din Europa …

    Asta cu oportunitati is vrajeli de adormit copii vrei sa cresti ? Londra Sorbona USA te asteapta …. nu bucurestiu care e penibil

    Si e normal sa ai nostalgia/tristetea faptului ca pleci (nu e despre locuri este despre oamweni) deia inca nu pot eu pleca din tara da o sa imi iau inima in dinti si asta la vista romanica…. pan atunci sar putea sa fac pasu invers la anu Buc – Cluj 🙂

    0
  15. “Adevărul nu există. Ăsta e argumentul doveditor.”

    “pentru ratiune nu exista alta realitatea decat aparenta” Miguel de Unamuno

    0
  16. eu unul inteleg perfect destre ce vb. despartirile sunt grele. dar priveste pozitiv. totul o sa fie ok. poate o sa fie chiar mai mult decat ok.

    0
  17. Intre cele doua toamna copilariei si rasaritul batrinetii se afla cel mai frumos anotimp. Bine ai venit.
    o zi minunata iti doresc

    0
  18. Pfoai toata lumea vine la Bucuresti :)) blondo.. pregateste-te psihic pentru trafic. si inca ceva… daca ai cum, schimba-ti numaru de la masina.. ajuta foarte mult sa fii doar femeie si blonda decat femeie, blonda si din provinciala. mai ales cand ai de-a face cu taximetristii din orasu asta aglomerat.

    0
  19. *am pus un “din” absolut aiurea.. editeaza si tu daca ai timp 🙂

    0
  20. Ligia, faci cinste, da? 😉 n-am uitat.

    ascanioro, acum sunt mic, dar tare mi-ar placea sa ma fac mare 😀 merci frumos

    Victor, gandurile mele de export personal au apus demult.

    Andrei, nu partea de “blonda” din blog vreau sa o dezvolt in Bucuresti, ci parte de “gandesc” 😉

    Elsa, multu mult 😉

    0
  21. funny, poate ai sarit peste partea de p.s. Iar despartirile si tonul trist nu are nici in clin nici in maneca cu Bucurestiul. De asta sunt incantata.

    Andrei, deja ne intindem :p

    Marius, de-abia astept!

    James, mi-a mers la suflet. Sa-ti fie degetele aurite.

    Hoinarul, nono, am doua scuze: sunt femeie blonda si mai sunt si din provincie! jeeeez, n-o sa-mi acorzi prioritate in trafic?! 😉

    0
  22. eu acord mereu prioritate femeilor si provincialilor pentru ca tin la masina mea (cand vine vorba de femei 😛 ) si pentru ca ma gandesc la cosmarul pe care il traiesc oamenii care vin prima oara in Bucuresti

    apropo de asta, stiu un super om de afaceri care vine de la Valcea cu Q7-le, il parcheaza la intrarea in oras si merge cu metroul :))

    0
  23. morbo

    e, cu nr.de sb primesti mai mult respect decat injuraturi. eu asa am observat.
    hoinarul, chestia cu metroul e foarte rationala. asa am facut si eu ultima data cand aveam treaba in buc. am lasat masina in militari si hop in metrou pana la unirii. super economie de timp, daca mai e nevoie s-o spun.

    0
  24. Succes! Te asteptam inapoi in Cluj de fiecare data cand vei dori sa te simti acasa in alta parte decat in Sibiu. Sincer, sper sa ti se faca repede dor de Cluj in asa fel incat sa vii sa ne vizitezi cat mai des.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 182 queries in 1.446 s