Eu îmi iau un sign out prelungit până cam mâine aşa… merg la bunici şi apoi dau o raită prin offline, că şi de vă minunaţi, încerc să duc o existenţă şi acolo. Iar până una-alta,
Noapte bună :
Luna: August 2008 (Pagina 9 din 13)
În inima ţării, în urbe cu pretenţii de civilizaţie şi iluminat public
Anu’ trecut pe vremea asta, devoram oferta de pe piaţa auto ca un haplea nesătul. Ştiam tot ce mişcă, pe câţi cai putere şi cu câte zerouri în coadă. Începusem să visez la palete de culori, şosele impecabile şi mămăruţe pe volan. Însă toamna m-a surprins cu vestea că părinţii mei aveau alte priorităţi financiare şi maşinuţa mea mai putea să aştepte. Am înghiţit găluşca amară şi mi-am purtat drumurile prin autocare şi trenuri obosite. Am înţeles situaţia fără tânguieli şi văitături, nici măcar urlete
ori dat din picioare. Doar cu înjurături silenţioase la vederea fiecărei fufe care-şi plimba atitudinea pe patru roţi, în curtea clinicilor. Căci îmi aminteam cum mă conversez cu tanti Dispecera, o maşină pe Babeş la hotel Siti Central, vă rog. Dada, deasupra cantinei. Frază ajunsă pe culmea abuzului fonetic, scuzaţi-mi franceza.
Dar Crăciunul a venit cu o altă surpriză, când am găsit sub brad cheia de la cea mai frumoasă maşină din lume. Mi-au copt ai mei mare bucurie, cel mai cel dintre Crăciunuri. Asezonat cu cele mai sincere lacrimi de bucurie. Şi un urlet care elibera toată amărăciunea îngurgitată în toamnă.
Iar azi mi-a venit să urlu din nou, că deh, e toamnă şi ciclul se reia. Fiindcă prostia loveşte, dar nu înţeleg de ce tre’ să lovească taman capota maşinuţei mele. Care prezintă o încrustare amicală cu cheia personală a unui trecător binevoitor. Dintr-un capăt în altul, cât e ea de lungă; să nu credeţi că s-a zgârcit omul.
Iaca un mesaj pentru toate animalele bipede aflate în libertate la ore repezi ale zilei: noi, ăstia victime ale sălbăticiei voastre tridimensionale, după ce vă înjurăm cu patos şi vă blestemăm tot neamul în vecii vecilor şi pentru totdeauna, ne calmăm pe interiorul obiectului afectat de iremediabila voastră imbelicitate. Adică, la volan :D. Rulând cu Baniciu pe play şi cu soarele pe parbriz, multe supărări trec, credeţi-mă pe cuvânt. Căci numai frustrările sunt de si pentru toate zilele. Ale voastre. Care veţi petrece o viaţă trezindu-vă la 5 dimineaţa, ca să nu vă ia şeful la ture, că iar aţi întârziat, şi zgâriind cu cheia de la coliba-domiciliu stabil- maşinile. Ale altora.
Primul gest al dimineţilor mele -egal cât de relative ar fi “dimineţile”- e mereu acelaşi: apăs o tastă pe telecomandă. E un fel de a aprinde lumina, că la mine precis e noapte în cameră, dacă dorm. Doar în cameră, că afară e de cele mai multe ori zi în toi.
Şi în zorii însoriţi, ceasul rău îmi porneşte teveul pe antena 3 cu revista presei. Doamnelor şi domnilor, cine este acest minitehnicus înfiorător grăitor?!?! Şi de ce l-au pus, domne, taman în capul zilei să-şi dea cu presupusu’. Individul are o voce atât de stridentă şi o dicţie infectă, pusă la mucegăit pe termen lung. Credeţi-mă că nenea Costel din piaţă, cel care-mi vinde pepeni, i-ar putea da lecţii de dicţie. Măcar a funcţionat ca o injecţie cu viteză în sângele meu adormit, că am schimbat canalul cu o dorinţă arzătoare.
Între timp îmi mai deschid şi ochii, nu numai urechile, şi apuc pe TVR1. Mare greşeală. Bolboroseşte un agent comisar despre cât e de trafic bucureşteanul şi cât de bineintenţionat organul, mă-nţelegi, că eu n-am înţeles şi nici nu voi, vreodată. Cum pot unii să mintă de îngheaţă apele la asemenea ore ale dimineţii. Dar ce să văd? O domniţă pe post de mobilier aşezată pe ecran de partea cu canapeaua prezentatorului. Nunu, îmi retrag cuvintele, fără obiect de mobilier, că alea la teveu tre’ să fie de decor şi de chichi şi de trendy şi de flendy, iar ea era doar de speriat. Avea o freză cum îşi tundeau mamele în comunism copiii, după modelul pune-i oala-n cap şi dă-i cu foarfecă în jur. Dar când a început să şi grăiască, m-am speriat definitiv.
Noroc cu Mircea Badea, care mi-a salvat şi colorat dimineaţă începută cu sperie-telespectatorii ăştia la telematinale. Apoi am deschis geamul şi închis teveul. Mircea spusese deja “trăim în România …”
Am mai adăugat lume în blogroll. LaCremDeLaCrem, evident. Că cei care se sCrem, şi cu zgomot încă, nu au ce căuta proiectaţi pe retinele mele şi aşa suprasolicitate.
Aruncaţi şi voi un ochi, că nu vorbesc prostii, promit. Sfinxu şi Ligia, păcat că nu scrieţi mai des 🙂
p.s. mâine dimineaţă e musai să povestesc o poveste de prin mall culeasă cu domni cu feţe palide şi doamne unse cu alifii. Mda, nişte domni… Noapte bună!
Diplomat român care bea urină în Sinteza zilei cu “Ion Cristoiu” pe ecran.
Nu recunosc decât vocea analistului şi sigla televiziunii. Şi nu pricep cum a ajuns Cristoiu cu urina în aceeaşi tabără, pe aceeaşi sticlă, la mine în cameră. Ori am halucinaţii (aveau ai mei dreptate când ziceau că netul dăunează grav sănătăţii mintale) ori e 1 aprilie ori a înnebunit lupu’…
De vreo 2,3 zile am activat câteva pluginuri noi, respectiv All in One SEO, ăla de afişează doar o parte din fiecare post, margaretele de apreciat blonzimea gândurilor şi akismetul (doar atunci mi s-a arătat cheia Api a succesului), dar lucrurile în trafic se întâmplă fix pe dos:
Brusc îmi apar comentarii în spam. Huoooo!!!! (scuzaţi-mi franceza, vorba unui bun prieten) Dar sunt obişnuită cu check Spam, că la yahoo fac asta frecvent. Mailuri importante ajung acolo. Iar pretenu’ google se pare că a pus blondele pe ignore, că am în trafic şi de alatăieri afişări. Ceea ce se întâmpla … like NEVER before. Am desfiinţat unele din pluginuri şi se pare că reiau relaţiile cu gogu. Ce naiba, dacă nici blondele nu-i sunt pe plac, atunci cine?! 🙁
