Luna: August 2008 (Pagina 8 din 13)

Şi doamnele înjură

*după un caz real

În ceea ce se cheamă cu mare îngăduinţă şi generozitate a exprimării Promenada “mall” în Sibiu, are loc următoarea scenă: un tip şi-o tipă, la vreo 40 ani, bine îmbrăcaţi. Ea cucoană dichisită, aranjată discret, cu geantă de calitate şi parfum fin.  El, un fel de Clooney în vremurile bune, domn cu pantaloni la dungă şi ceas elveţian. Genul cuplului de intelectuali cu situaţie financiară de pierdut prin magazinele din România.

Se pare că discută ceva în contradictoriu, ea merge cu paşi repezi şi înfige tocurile hotărât, pe o arteră principală a minunatei locaţii. El, la vreun metru  în urma ei, bolboroseşte agitat. Ca răspuns primeşte sictir şi din când în când o avertizare: Taci, că te înjur. El -nimic, ea –Taci, că te înjur.

Până când i se acreşte omului, ori înverzeşte, ori înfloreşte, şi se opreşte cu mâna-n şold şi îi zice: Păih tu, Proasto! Ascultă-mă când vorbesc cu tine! Evident că la asemenea apelativ orice doamnă reacţionează prompt. Se întoarce şi îi spune pe un ton calm, vorbind rar şi răspicat: Auzi, dragă, proastă o fost mă-ta, că în loc să sugă p***a, te-o făcut pe tine.

Perpetuum domnie.

Daca taceai, filozof ramaneai!

Corsetul prostiei e foarte cuprinzator. Ii sufoca pe multi dar si celor cu un cortex cat de cat activ li se taie respiratia de consternare.

Cu alte cuvinte, vuieste lumea de oameni prosti. Asta o stiati, o stiu si eu foarte bine…dar nu-i nimic, o sa mi-o tot repet pana imi intra bine in cutia craniana cu al ei continut cu tot. Poate astfel reusesc si eu sa ma conformez, sa ma adaptez situatiei, sa accept crunta realitate.

Cand simt totusi ca neghiobiile unora pun monopol asupra celulelor mele nervoase, imi autodeclansez cate un „esti calm, esti superior” sau un „serenity now!”, dupa caz, apoi numar in gand pana la zece. Respir adanc si grabesc pasul in directia opusa. Incerc sa ma abtin de la comentarii pentru ca s-ar putea sa nu ma mai opresc. Fac ciocul mic si las in urma cavitati bucale ce s-au cascat promitator, dar nu au reusit decat sa imi polueze fonic aparatul auditiv.

Asadar, stimate interlocutor…daca, de pilda, te intreb „ pot sa-ti iau creionul pentru cateva minute?”, nu imi tranti un „ incearca! vezi, poti?”. Bineinteles ca pot, smart-ass! Te-am intrebat doar pentru ca modesta mea educatie nu imi permite sa-mi fac de cap cu bunurile altora fara permisiunea lor. Ceea ce e mult mai mult decat pot spune despre tine. Si ma astept la un raspuns simplu, monosilabic, afirmativ sau negativ. DA sau BA, frate?!?

Iar daca esti functionar public, vanzator la alimentara sau imparti bilete la RATUC nu iti vei pierde sirul inspir-expir-urilor daca pe pilotul automat pe care functionezi iti inserezi si un „cu placere, la revedere!”. Doar atat, nici macar de un zambet prefacut nu am nevoie. Si daca asta iti face placere, in schimb, iti permit sa-ti dai ochii peste cap atunci cand nu am 10 bani, marunt.

Daca lucrezi intr-o banca si am o nelamurire, datoria ta e sa-mi raspunzi la intrebari si punct,”.”, nu „dar de ce vreti( intr-un caz fericit, dar si VREI mi se serveste deseori, rece si garnisit cu atitudini de „cine mi-s eu”) prin mail si nu prin posta?”.Nu e treaba ta, dom’le! Pentru ca te dai absolvent de facultate cu prestigiu si ai un job care necesita sa te prezinti la patru ace. Vorbesti pe nas pentru ca ai pretentii de Wall Street, si cu toate astea o cucoana caragialiana ar avea maniere de departe superioare.

In concluzie, permite-mi sa presupun ca esti inteligent. Ca te incadrezi la homo-sapiens pe buna dreptate. Nu imi inlatura orice dubiu incercand sa pari altfel decat esti. Nu-ti impovara vocabularul cu vorbe desuete si lasa cliseele celor incapabili sa gandeasca pe cont propriu. In caz contrar, parerea mea in ceea ce te priveste va include cuvinte precum ordinar, saracie lingvistica, intelect limitat etc. Voi sari la concluzia ca ai avut o copilarie nefericita si ca frustrari iremediabil innamolite in subconstientul tau cauta disperat puncte de emergenta pentru a se putea, in sfarsit, dezlantui. Pentru ultima data: te rog, ramai filozof!

Iubirea-i peste tot

Pe zidul unei case din Sibiu (Imaginea se potrivea la postul ăsta cu iubi, dar niciodată nu e prea târziu. Să te minunezi.)

Ghiceşte vreun sibian strada? Sau semnează careva opera? ;))

Maşina visurilor noastre

Încă o leapşă pentru blonde, de pe d1sco blog: cică mă provoacă la visare (asta nu e greu) în domeniul auto. La visare la sute de mii de euro, de fapt.

Prima precizare e că indiferent cât de mercedes ori cât de ferarri ar fi viitoarele mele maşini, NRL-ul rămâne prietenul ăla care la nevoie te duce la meditaţii când plouă iar seara într-un club cu pretenţii, iar cea mai frumoasă maşină din lume nu va avea vreodată concurenţă. Fiindcă e mai mult decât o maşină, e o bucurie. De Crăciun, am găsit sub brad cheia migălos împachetată în zeci de cutii şi, în curte, maşina. Nu avusesem nici cea mai mică bănuială, nici cel mai modest vis la un Tico de mâna a doua, au făcut ai mei o lucrătură de profesionişti. Iar cadoul lor e dincolo de roţi, volan şi motor. Cadoul în sine e o cheie care mi-a deschis multe drumuri. Deci, asta e maşina la care nici măcar să visez nu am îndrăznit!

Sincer, nu ştiu să răspund la această leapşă. Habar n-am de ce. Maşinuţa ideală pentru mine e conturată oarecum, dar deloc definită. Ar fi mică şi cochetă, cu forţă în cai şi personalitate în trafic. Mică pentru a se strecura uşor printre bolizi şi cochetă pentru că asta ar deosebi-o pe şosea. Fiindcă întotdeauna, între o maşină haioasă şi un jeepan supărat, mie mi se va potrivi prima. Pe cealaltă o las celor care vor să trezească ciudă în curţile vecinilor şi aritmii periodice în carotidele rudelor.

Şi dacă ar fi să-mi aleg una, cu siguranţă ar prima criteriul funcţionalităţii în raport cu nevoile mele şi nu lăţimea roţilor. Nu mi-aş alege maşina trăgând mai-nainte cu ochiul la omologul de la firma concurentă. Dar am tras cu ochiul pe flickr şi asta mi-a plăcut.

Leapşa merge mai departe musai la Nosfer (care tocmai şi-a achiziţionat un “modest” exemplar, să aibă grijă de el! ) şi la oricine mai doreşte să îmi arate o maşină a visurilor! 🙂 Căci o femeie, o viaţă se tooooot miră de maşini…

p.s. Vă rog să lăsaţi doar un comentariu ca să adaug linkul.

La Sibiu se lasă cu chef. Invitaţie.

În timp ce toţi vorbesc de Chine şi Olimpiade şi medalii, Sibiul nostru sărbătoreşte 1 an de la evenimentul basketbalistic intrat în Cartea Recordurilor. Cică suntem toţi invitaţi, iar cine nu se pricepe la mingi, coşuri şi nimeritul lor, e binevenit şi numai cu glasul dres să facă galerie, că niciodată nu se ştie who’s next în Cartea aia minunată. Detalii aici.

Şi e timpul să îmi cer iertare pentru postul ăsta. Noapte bună, copii…

Şi minutele gratuite dăunează

…grav sănătăţii mintale şi liniştii familiei. Fiindcă dacă ştii că ai 250 de minute cu 3 numere, atâta îi freci pe nefericiţii posesori ai acestora, numa’ de gândul ca nu cumva să plăteşti ceva şi să nu şi foloseşti. Că deh, după ce tot dai un ban…

Îmi zicea o prietenă că şi-a luat cu iubitul ei un abonament, astfel încât au convorbiri nelimitate între ei. Şi îmi explica ce bine că nu sunt 500 ori 1000 ori foarte multe puse într-un număr de minute, fiindcă atunci s-ar simţi obligaţi să le şi consume. Adică, asta e un fel de obligaţie de a vorbi chiar şi când nu ai nimic de zis, sau cum? Şi ce păcat că tot mai multe minute gratuite pe piaţă şi tot mai generoase oferte… (Dar când te trezeşti vorbind numa’-n ciuda Telecomului, ajungi să te întinzi la costuri suplimentare aruncate pe certuri aiuria şi împăcări fredonate.)

Iar oamenii preferă să scrie semese.

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 112 queries in 0.582 s