Azi e monologul la modă. Sau nu, m-am exprimat greşit, nu e la modă, ci se poartă. Se poartă între prieteni, între cunoştinţe, în familie şi între soţi. Se poartă în toate acele discuţii care nu implică ce mâncăm deseară şi la cât vii acasă. Adică, în toate acele discuţii care contează.
Singurătatea e singura constantă în viaţa omului. Ciudat e însă faptul, că ea este o afecţiune dobândită, nu congenitală. E ereditară, dar câştigată. Nu e “din naştere”, dar e “de la naştere” încoace până în clipa morţii. Când spasmul trecerii e resimţit la nivel strict individual. Ce e după, nu vă pot spune. În primele forme ale existenţei sale, omul se însoţeşte de fiinţa mamei, el fiind singurul care îi cunoaşte bătăile inimii din interior. Vibraţie, de care îşi va petrece o viaţă, fiindu-i dor. Însă momentul despărţirii e tragic pentru prunc, căci senzaţia este de teamă profundă şi sufocare acută. Senzaţii reprimate ulterior pe măsura maturizării, dar răbufnite în cele mai ciudate din manifestări, ca o fistulă recidivantă.
Iar, în final, singurătatea e singura care ne rămâne. E un exerciţiu de mare forţă interioară să înţelegi formula asta cu diferite variabile în calcul, raportată la diverşi indivizi. Şi atunci când vom fi capabili a o aplica la celălalt, la cel care, ocupat fiind cu propriul său monolog interior, ne întrerupe firul epic pentru a ne invita să mai luăm o prăjitură, atunci vom dobândi o grozavă înţelepciune şi vom scuti o teribilă suferinţă.
Fiindcă şi noi, la rândul nostru, suntem la fel. Fiindcă nu mă interesează ce-mi spui, dacă tu nu mă asculţi pe mine. Am închis cercul şi-am încălecat pe-o şa. Vicioasă şi ea.
zee88
Frumos.. si totusi atat de real si de trist! De cele mai multe ori e mai buna singuratatea decat compania unei persoane nepotrivite care sa nu fie in stare sa-ti asculte sau inteleaga monologul 😉
In final, toate o sa vina la timpul lor 😀
brylu
no, esti cam necajita si melancolica in ultima perioada. se vede ca am fost plecat in concediu, n-a avut cine sa va inveseleasca. sa reluam deci… cat fac 3+5???
Jamilla
nu stiu, dar azi esti trista…! cam multe triste suntem in utlima vreme, tu, eu…si mai stiu vreo 2.
cioran zicea ceva de genul ca singuratatea nu te invata ca esti singur, ci ca esti singurul… eu zic ca singuratatea te invata cum s ate porti cu tine insati cand esti singura, cum sa te vezi cu alti ochi.
si stii, vorbesc destul de mult cu mine insami, chiar daca in jur e lume…doar ca in gand ;-))
Jamilla
auzi, iti recomand cartea “7 zile pentru o eternitate”, de marc levy, sau “si daca e adevarat”, tot de acelasi autor… mie una mi-au placut mult, te fac sa ti pui intrebari.
copila blondă
Jamilla, eu am nevoie de raspunsuri, ca intrebari am prea multe :p merci mult, am bagat la cap! 🙂
p.s. eu sunt pot fi trista si de mai multe ori pe zi din cele mai tampite motive. Ma apuca usor, da’ imi trece repede. :-??
Marius
chiar ieri ajungeam la concluzia ca cel mai bine comunic cu prietenul meu imaginar sau cu una dintre multiplele mele personalitati. si asta e trist. pentru ca si cei din jurul meu comunica cel mai bine tot cu ei insisi (sau cu variatiile de mai sus)
de ce ne e asa de greu sa comunicam? sa ne satisfacem o dorinta/nevoia de a comunica sincer cu cineva.
am incercat o data sa stau de vb cu cineva si am vb deschis ca si cum as fi vb cu mine insumi. realmente am comunicat. mai e nevoie sa spun ca a fost ultima discutie cu persoana respectiva?
copila blondă
Marius, :))
pe unii ii sperie daca le spui prea mult. de aceea, sunt de parere ca fiecaruia trebuie spus atata cat poate duce… in general, banalitati… 😐
Jamilla
copila blonda, si pe mine mna apuca , chiar zilnic, si tot din diverse motive, so… stiu cum e 😛
c
(citat)
singuratatea m-a invatat ca nu sunt singur – ci Singurul