Vacanţe cu părinţii

Vă amintiţi vacanţele acelea cu părinţii la mare, când îţi fierbeai creierii într-un drum de 8 ceasuri (cam aşa era de la Sibiu) în Daciile fără klimă? Când încăpeam de-a lungul pe bancheta din spate, care se transforma într-un culcuş pentru copii? Când făcea mama bagajele pentru toată familia (obicei care dăinuie în unele cazuri) şi ne ungea cu cremă de protecţie? Mai ştiţi vata de zahăr din satul de vacanţă din Mamaia, care trebuia consumată doar înainte de a merge la hotel, pentru că te zângăleai iremediabil. Şi camerele alea comuniste cu pături la geam, unde praful din ele era all inclusive? Teatrul de Vară şi spectacolele cu Mirabela Dauer şi gara noastră mică, la care mergeam în rochiţă? Cred că rochiţa era singura chestie care îmi făcea plăcere la tot episodul ăsta artistico-pseudocultural.

Turele cu tata pe Montagne Russe şi în Trenuleţul Groazei? Joaca în valuri, când ţi se tăiau picioarele de spaimă, dar tot nu ieşeai? Când m-a înghiţit marea, dar m-a recuperat tata, transformându-se în eroul salvator al vieţii mele. Îmi amintesc ce mult uram să stau la soare pe plajă, aşa pierdere de vreme mi se părea. Mă enervau că mă obligau să beau apă minerală, care nu îmi place nici în ziua de astăzi. Pfui! O lăsam într-un pahar neacoperit câteva ore, să se “trezească” de acid, doar aşa mă puteam chinui s-o dau pe gât în jos. O dată am găsit o muscă bălăcindu-se în apa mea, iar, de supărare, am început să beau de la duş, pe sub ascuns. Şi am pus de o minunată diaree cu greţuri şi vărsături la superofertă. Se tot minunau ai mei de unde mi se trage, dar până acum vreo 2 ani nu am dezlegat misterul. Pentru că, după ce am prins schema cu apa de la duş, am continuat în fiecare an. Şi cred că am numărat vreo 2 în care să nu păţesc vreo boală din asta 3 în 1 în miezul concediului la mare. Şi se tot minunau ei, ce intoleranţă ciudată prezint.

Îmi aştept azi părinţii să se întoarcă din vacanţa lor de 10 zile. În general, îmi place singurătatea, dar după vreo două ore începe să mi se acrească. Atunci când au plecat, m-am smiorcăit ca un copil mic după mama. E primul concediu în care nu am mers cu ei. Şi am 22 de ani.

Păcat că tata nu se mai dă în roller coastere, dar i se face rău. Vată de zahăr nu mai mănânc demult, pentru că îngraşă. În apă mă duc să mă răcoresc, fiindcă mă enervează pruncii care stropesc. Pe bancheta din spate nu mai încap, că locul meu s-a mutat la volan. Conduc bine. Dar tata nu mă mai poate salva. Noroc că s-a îmbuteliat şi apa plată.

Articolul anterior

Oooops again

Articolul următor

Jaf în blogosferă

15 Comentarii

  1. si la mine era la fel cu mici modificari gen Neptun ca “e cel mai bun nisip” (asa zicea mama) si Compact ca “ii plac lu’ maica-ta” (asa zicea tata)
    pentru mine vacantele astea insemnau si lungi plimbari pana la plaja (indiferent de locul in care aveam hotelu); imi amintesc cum ma tragea mama de mana cand deja nu mai aveam niciun chef de mers. pe plaja era bine cat timp se juca fotbal

    0
  2. Serios? 🙂 Iti place asa mult singuratatea? 😀

    Inseamna ca imi faceam sperante degeaba 😛 .

    0
  3. Moro

    Vata de zahar nu mi-a placut niciodata. Camere comuniste n-am apucat ca-s nascut in ’90. Probleme cu sanatatea (fizica sau psihica)n-am avut. In apa stateam mereu, da’ nu m-a salvat nimeni niciodata. Mi-am ratat copilaria. :))
    Si la mine a fost anu’ asta prima vacanta in care parintii nu m-au luat cu ei. Si tot vreo 10 zile am stat singur acasa. Chiar le-am simtit lipsa si am ajuns la aceeasi concluzie ca tine: “În general, îmi place singurătatea, dar după vreo două ore începe să mi se acrească”.

    0
  4. hoinarul, ca zici acum, eu imi amintesc de cum caram umbrela pana la plaja si inapoi. Ca in era fara apa plata in alimentara nu erau nici umbrelute pe plaja.

    Ovidiu, tu intelegi numai ce iti convine :p

    Moro, draperiile alea de patura cred ca inca mai exista daca le cauti pe la 2 stele.. Si bine ca ai zis ca si tie iti e urat singur, ca incepeam sa-mi fac probleme 🙂

    0
  5. Perfect adevarat.Tin minte ca ma bateam cu fratele meu pe bancheta din spate, insa noi aveam un mercedes frumos, destul de nou la acea perioada, pt ca era dupa revolutie, insa tot comuniste erau camerale de hotel.Tin minte ca tata facea mititei si tocanuri in balconul de la etajul 10, pt ca aveam cu noi aragaz pe butelie..Ce vremuri.Fratele meu mergea cu liftul de sus in jos, cat era ziulica de lunga.la plaja nu ne placea, pt ca ne ardeam la soare prea mult, si umbrelute nu erau.Mergeam si la masa la hotel in alte perioade, insa am renuntat pt ca fratele meu nu manca nimik si nici eu nu prea, si era o risipa totala.Cera portie de ,,cotoci cu ou,,si ,,apa suc,,-a se citi ,,cartofi prajiti cu ou,, si ceai!Acum imi vine sa rad.Dar era distractiv la momentul acela!

    0
  6. ha ha! Am redescoperit senzatiile copilariei… Foarte frumoase vremuri, cu tot comunismul lor! Vad ca amintirile sunt asemanatoare, pentru generatia de dinainte de ’89. Imi mai amintesc chiar si gustul sucului Brifcor. Spre deosebire de tine, eu uram rochitele, dar iubeam apa minerala!

    0
  7. magnum44

    He he he! Ce vremuri… Parca a trecut o vesnicie de atunci. Ultima data cand am fost cu parintii la mare cred ca aveam vre-o 11-12 ani. Loooong time ago 😛 Ma intreb daca era mai bine (la mare) atunci, in comunism, sau acum cand pretutindeni domneste eterna si fascinanta prostie.
    Sincer sa fiu si eu ii astept sa se intoarca acasa. Pentru ca m-am saturat sa fac treaba a 3 oameni la servici. Si pentru ca dupa ce se intorc ei plec eu 😀 Dar anul acesta nu (ma) cobor la nivelul marii. Anul acesta ma plimb din nou pe crestele Fagarasului. Si sper sa nu intalnesc prea multe specimene de “porcus turisticus”. O zi buna iti doresc 😉

    0
  8. Si era atat de avantajos sa bei apa de la dus ? :))

    0
  9. anca, probabil nu si pentru parintii tai era distractiv ;))

    teodora, paih nu sunt multe posibilitati de amintiri, probabil pentru ce de dinainte de ’89

    Teniescu, DA! ca muream de sete si astia nu imi dadeau decat apa minerala (nu mi-a placut niciodata, nici sucurile etc)

    0
  10. Ce tare, sa nu iti placa apa minerala sau sucul. ;))

    0
  11. Moro

    Blondo, pai io sunt obisnuit sa vorbesc mereu cu cineva si d-aia nu-mi place sa fiu singur… Ah, sa nu uit! Nici mie nu-mi place apa minerala. 😀

    0
  12. ma faci sa-mi amintesc si eu, si inca multe 😉
    esti o draguta!

    0
  13. Jamilla, :D, ne vedem la o cafea sa depanam amintiri? :p

    0
  14. cum adica, voi ati avut o dacie? noi nici masina n-am avut… 😉

    0
  15. O Dacie 1310, albastru inchis, cu bradut de vanilie la oglinda :p nici in ziua de azi nu suport bradutii de vanilie. mi se face greata

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 174 queries in 0.188 s