Despre atingere

De fapt, atingerea este una dintre cele mai uitate limbi. Fiindcă am transformat-o în uz banal, am abuzat de ea ca de un instrument şi i-am dat conotaţii puternic sexuale. Atingerea este dincolo de contactul fizic între două suprafeţe, ea născându-se şi când mama îşi poartă pruncul, dar şi când bărbatul îşi atinge femeia. Iar ambele gesturi pot fi manifestate în aceeaşi formă. O strângere de mână. (De ce v-aţi grăbit să vă imaginaţi cuplul în pat?)

Mintea occidentală e intoxicată de imagini carnale, iar cea orientală e frustrată de dorul de ele. Dar hai să reinventăm atingerea, hai s-o învăţăm ca pe o artă, ca pe o taină a masajului. Şi imediat să o uităm. Ca să lucrăm numai cu simţurile. Căci ea este profund legată de iubire. Dar când nu eşti acolo, nu ai cum să iubeşti. Sunt gesturi pe care le faci zilnic, gesturi care te transformă într-o maşinărie de filme proaste.

Nu înţelege mecanismul, simte substratul. Fiindcă atunci când două forme de energie se întâlnesc, e cu adevărat prilej de sărbătoare. Aminteşte-ţi sărutarea mamei de noapte bună şi îmbrăţişarea caldă a iubitei în ploaia de la cimitir. Iar eu îmi voi aminti de băiatul care mă ţinea de mână cum nici un altul nu a mai ştiut. Cum se-ntâmpla ceva în strângerea aceea, o sărbătoare de simţiri. Cât poate fi de minunat să dăruieşti şi să primeşti, într-un singur timp şi într-un singur gest. Când degetele mele mici se rătăceau în palma lui mare.

Nu o să mai ştiu care mi-a scris cea mai frumoasă poezie, nici care m-a sărutat cel mai aprins. Dar mi-l voi aminti mereu pe cel în ale cărui braţe mă potriveam ca o cheie într-un lacăt. O strângere de mână.

Ceea ce vă doresc şi vouă.

Articolul anterior

Ai carte, ai parte!

Articolul următor

Orice ajutor contează

12 Comentarii

  1. Din pacate aceste detalii (sa o tii de mana , sa o imbratisezi , saruti ) pt mine inca conteaza foarte mult dar pt altii e ceva banal pt prea multi ..

  2. Eu o numesc afectiune si nu pot trai fara ea! 🙂 (fara nicio conotatie sexuala)

  3. interesanta abordare…eu am teoria cu sexualitatea ca limbaj – in toate planurile.

  4. Are dreptate Taina… asta este afecţiune… dar mentalitatea curentă a tinerilor asociază în mod automat totul cu sexualitatea. Nu toţi tinerii evident… decenţa încă n-a dispărut, dar este o specie pe cale de dispariţie.

    P.S. Nu ne-am grăbit să ne imaginăm un cuplu în pat 😛

  5. off topic: daca vreau sa iti zic ceva in privat cum fac? 🙂

  6. Să te mai ţină de mână, să te mai îmbrăţişeze sau să te mai sărute cineva? Eh, asta-i bună, s-a dat dracu’ lumea, nu ne mai ţinem de mână că doar ştie lumea că suntem împreună, nu ne îmbrăţişăm pt. că poate ne vede vecinul sau amicul x şi cine ştie ce scorneşte iar de sărutat, e scârbos ori nu te pricepi şi las-o baltă.

    Sărim peste etapele astea “simple” şi “neimportante”, trecem la acţiune că doar deaia stă un băiat/bărbat cu o fată/femeie.

    Mi se face silă pe zi ce trece, tot mai multă lume preferă atingerile din dormitor şi le uită pe cele mai calde şi cele mai frumoase.

    Din câte am observat, problema se pune aşa: “te culci cu mine, şi apoi ieşim în parc”, sau “săruţi bine şi îmi place, eşti prietena mea, dacă nu, asta e”.

    Oameni bolnavi…

  7. “te culci cu mine, şi apoi ieşim în parc” e o varianta chiar norocoasa.. ca de cele mai multe ori se duce singur in parc. si nici nu mai stie cum o cheama.

    unde sunt zilele, cand baiatul ii promitea fetei c-o ia de nevasta ca s-o ademeneasca in pat?

  8. Miruna, frumos post 🙂 .

    C-o ia de nevasta? Acum, mai degraba ca ii cumpara un inel frumos 😛 .

  9. Liviu18new

    Sunt tânăr…sau mă rog..mă simt tânăr, la 24 de ani pot spune că sunt chiar în floarea vârstei.
    însă..am citit în postul ăsta şi comentariile lui ulterioare doar extremele, într-adevăr se uită şi se banalizează UNEORI atingerea, într-adevăr de multe ori am mers singur în parc “after”, şi într-adevăr pe la 17 ani era necesară o promisiune a unui mariaj pentru ademenire..între timp am îmbătrânit…iar ţinutul de mână are locul lui.
    Pot spune că valoarea ţinutului sau nu de mână, este aceiaşi cu valoarea sărutului sau vorbitului.
    Dacă lipseşte una din micile plăceri ce constituie marele borcan al vieţii, relaţia interumană devine orfană, suferindă, sortită pieirii

  10. Liviu, iti onorezi vârsta. ar fi frumos să li se întâmple şi altora. Merci de comentariu 🙂

  11. Aceasta este una dintre cele mai frumoase postări pe care le-am citit în ultima vreme. Vibrația atingerii înseamnă atât de mult…Mulțumesc. Mulțumesc, Miruna!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 149 queries in 0.181 s