Şi aici îmi fac eu însămi urarea: La mulţi ani! şi bine am aterizat aici.
Mă duc să sărbătoresc. Departe de sala de lectură 😉
Luna: June 2008 (Pagina 8 din 9)
– Satchel Paige
(later edit,10.06, ora 1.15, got from ale :*)
“You are as young as your faith, as old as your doubt; as young as your self-confidence, as old as your fear; as young as your hope, as old as your despair.” – Douglas MacArthur
Răspunsuri.
(Every baby -The Kelly Family, versurile le găsiţi aici)
Era piesa cu numărul doi de pe primul meu CD original. Pe care, combina l-a scuipat afară într-o zi, cerând un Metoclopramid de urgenţă.
Şi în vremea aceea, melodia asta mă trezea dimineaţa. Împreună cu atingerea caldă a mamei. 2 minute era setat să cânte. Mi se făcea frig, în fiecare dimineaţă. Şi mama se cuibărea în pat, lângă mine.
Astfel de momente îi doresc fiecărui copilaş de pe lumea asta. Măcar o dată-n viaţă. Ca să aibă ce-şi aminti în dimineţile friguroase.
Examen:
- se ia o serie de studenţi
- se împarte în grupuri de grupe
- se anunţă intervale orare
- nu se acceptă întârziaţi
- nu se acceptă decât ACTE DE IDENTITATE gen CI,BI, paşaport. celelalte sunt fraude, nu sunt luate în considerare. inclusiv una bucată carnet de student. cu ştampila instituţiei mamă, poză şi gâdilici în talpă.
- cine nu se adaptează face stânga-mprejur!
- p.s. întârzierile studenţilor nu sunt acceptate, alte manifestări ale întârzierii -de orice fel ar fi ea- sunt trecute cu vederea, ba chiar integrată în sânul catedrei.
- se amestecă orarul planificat,
- se întind nervii la maxim
- şi se bagă picioarele în el program de sesiune. (Că doar nu lor le suflă morfopatu’-n ceafă)
- se lasă 2 ceasuri jumate la fiert sub foc mic (sau să zicem “doi şi-un sfert”)
- după care se scoate pixul şi ornează hârtia
- cu numele din BI, CI sau paşaport. nu se acceptă alte documente.
Cam asta ar fi reţeta de succes a examenului pe care l-am susţinut azi.
Acum o să ne îndreptăm atenţia spre săli de lectură şi cursuri neînvăţate, ori..în fine, cât ne-or mai ţine puterile. Că a fost epuizant. Să stai în picioare în faţa blocului, proptind pereţii sau fugind de ploaie. Cu stomacul gol şi capul umflat. Tot de la ploaie, că ştiinţa o lăsasem pe net.
Iar dascălii noştri lăsaseră logica undeva alături de subiectele date.
“Menţionaţi 5 cauze majore în necesitatea profilaxiei dentare, susţinută de activităţi organizate, este justificată de: a)….; b)…; c)…; d)…; e)…”
Huh,say again, please?Şi răspunsul mi-a fost … titlul capitolului din care trebuia să scriu.
Dar sensul…
(Little words can mean big things and no words, even greater ones. Enjoy the silence. Don’t close your eyes. And keep your heart open. All the TIME… )
Un martor al vremurilor.
Azi am învăţat în BCU (Bibilioteca Centrală Universitară).
M-a plouat pe drum, ca însemn de bun găsit.
A fost rece azi. Dar eu mă sufocam în mâneca lungă.
Iar aerul din sală prea stătut .
Prea multă istorie între pereţii renovaţi.
Şi prea trecute vremurile amintite.
Şi BCUul m-aştepta la fel. Dar nu ştia că altfel vin? Degeaba a păstrat atunci un loc de veci, acol în bănci.
“Prin iubire, oamenii înţeleg un fel de monopol, o formă de posesivitate, fără să înţeleagă una din cele mai simple realităţi ale vieţii: în clipa în care posezi o fiinţă vie, ai ucis-o.
Viaţa nu poate fi posedată. Nimeni nu poate ţine viaţa într-un pumn încleştat. Dacă vrei să te bucuri de ea, trebuie să îţi ţii palmele deschise.” (Osho)
Mi-e frică să nu mă scurg şi eu…
