Cluj-Napoca
Parcul Central, 10 iunie 2008 -Banchet
Tineri înţoliţi la partu ace, bine gelaţi şi parfumaţi plus dudui înţepate, puternic pudrate, pe tocuri cocoţate şi..bine mâncate !
…sau cum se poate ridica trendul la rang de kitsch, atât în materie vestimentară, cât şi poetică.
Vârsta le-am ghicit-o după berbanţii care le însoţeau, căci cupele de la sutien pot păcăli zilele astea. Şi după distribuţia geografică pe platoul de lângă lac: fetele cu fetele şi băieţii cu băieţii. De unde am dedus, că sunt în clasa a opta. (!!?!?!?!?!?!?!?!?!)
p.s. Observaţi pe domnişoara centrată. Centrată pe rochie galbenă şi dresuri negre. Dă-mi două palme, că de nu… -Ţaţo, moooor!!! -mor de râs.
Nici nu ştiţi cât de rău îmi pare că telefonul meu are cameră de prea puţini megapixeli. Ăsta era bisericuţa fetelor fidele principiilor clasice. Observăm ca element de bază, clasica lungime până în pământ a rochiilor, la mare asortare cu lungimea -de mult nedusă la herstailist- a laţelor pe umeri curgătoare. Probabil clasicul ăsta era clasic şi pe vremea Flinstoneşilor.
De asemenea, punctul de originalitate împinsă la extrema prostului gust e reprezentat de … crinolina cărată graţios pe sub satenul strident sclipicios al domnişoarei în roşu. (Aş exprima şi o părere cu privire la încălţămintea purtată, care -privire- mi-a fost din fericire obturată de lungimea rochiilor şi staţionarea fiinţelor)
Dacă tot ziceam de bisericuţe, probabil acesta e colţul opus. Şi nu, nu e poză cu mireasa.
Iar aparenţele înşeală. Blondina cu extensii şi măinile-n şold trebuie că face parte din staff-ul surprize-surprize, căci rochia ei vizualizată din faţă e cu efect wowawiwa.
şi, ţineţi minte, n-am zis nimic de pantofiorii din Oz ori unghiile cu gel. (ochiul meu e bogat în megapixeli şi critica -în cromozomi xx) iar atitudinea…o las la latitudinea voastră 😀
.jpg)
Aici nu e lacul lebedelor imortalizat şi nici prim-balerina. Mă rog, lacul era pe aproape doar lebedele lipseau. Şi bunul gust. Dar deja mă repet. Copilei în alb i-aş recomanda ţinuta în biserică, la nunta ei. Plus un strop de echilibru al proporţiilor de distribuire a materialului. (Ştiu că îţi place cu volane, da’ un strat mergea sacrificat pentru partea de sus) Şi asta în cazul în care albul ar mai avea oareşce semnificaţie la momentul ăla, dar mă tem că virginitatea apare de sezonul trecut pe lista pierderilor.
Iar cucoana cu pălărie nu e vreo mătuşă aterizată din Italia la înmormântarea vreunei rude, ci o colegă de clasă. –Hai, lasă! Nu ţi-ai fi dat seama?! :p
Aici am o curiozitate rozătoare, eu insămi stând mai prost la capitolul imaginaţie vestimentară: ce-ai să porţi, Miţo, la întâlnirea de 20 de ani de absolvire? Asta dacă mai ai motiv de întâlnire, mă-nţelegi…
P.S. Mulţumesc complicilor în realizarea acestui material:
-
chelnăriţa de la Kios, care a confirmat frageda vârstă a personajelor
-
şi mămica mea, care s-a amuzat “atât de copios”, că a plecat sughiţând.
Studenţii la medicină s-au confruntat , de curând, cu un caz deosebit în cadrul stagiilor în clinică.
.jpg)
.jpg)
