Un post cu accidente, copii şi penisuri. Nu e ceea ce pare.

Azi a fost o zi cu nişte veşti din alea…de stă mâţa-n coadă.

1. Am povestit cu o doamnă profesoară foarte dragă mie şi foarte bun pedagog, ceea ce e rar în ziua de azi. Şi îmi zicea că, acuma, ce să facem, îi lăsăm pe ăştia să mai tragă cu ochiul la BAC, că doar nu e concurs… şi… săracii de ei. Că, doar… toată lumea face asta.

NU! Şi ce, asta e o scuză?!?! Vrem o îmbunătăţire, ne place dreptatea. -Să vorbim despre ea şi să o judecăm la alţii. Iar când vine vorba despre copiii noştri, căutăm scuze din cele mai penibile. /I-am explicat că schimbarea trebuie să înceapă de undeva. Doar că e mult mai comod să îţi încrucişezi mâinile pe piept şi să te complaci.
I-am spus că ei au o responsabilitate faţă de societate şi că schimbarea trebuie să pornească de acolo, de la bază!
E drept, românul învaţă de mic să fie hoţ. Inclusiv una din primele poezii care ne învaţă e “Căţeluş cu păru’ creţ/ Fură raţa din coteţ.” Şi mincinos: “Şi se jură că nu fură/Dar l-am prins cu raţa-n gură” Halal educaţie!

2. Îmi povesteşte mama de un caz cică mult mediatizat prin Sibiu acu’ vreo lună, despre o fetiţă care a murit înecată la bazin, în timpul cursurilor de înot la care i-a cărat învăţătoarea. Copila era a unui pacient de-al mamei care s-a nimerit azi pe la noi.
Mai multe citiţi aici.

3. Tot mama îmi zice de alt copilaş ce a murit înecat în mlaştina unui râu din apropierea Sibiului, în timp ce bunicul său adormise pe mal. Ce tragedie! Mai multe citiţi aici.

Mă gândesc în ce chinuri au murit copiii ăştia şi la bătrânul bunic. Ce procese de conştiinţă trebuie să îşi facă. Şi mă întreb dacă îl poate cineva judeca. Sau ce poate fi în sufletul acelor părinţi, dacă ei au găsit vinovaţi... Şi oricum ar fi, la ce le-ar mai folosi, de fapt.

Detaliile de genul ăsta mă înspăimântă mai rău decât ştirile de la ora 5. Sunt probleme care se întâmplă şi se intâmplă la câţiva km de mine. Dincolo de faptul că habar n-am, eu stau şi îmi plâng de milă că am examen mâine de la 10.30.
Şi îi critic pe ăia de caută înnebuniţi un handsfree liber la ora asta. Mergeţi, dragilor, că uite, unii mor pe capete şi eu îmi pierd vremea certându-vă pe voi.
Voi, care şi-aşa nu pricepeţi.
O să mă umplu de respect când o să-l văd pe vreunul cu fiţuica scrisă cu mânuţa personală pe hârtie ruptă din caietu’ dictando. E muncă, domne, jos pălăria!
*Şi promit să reiau lectura manualului de Smurd din bibliotecă.

Mă gândesc la nenorocita asta de ţară, unde bine că le bagă la prunci într-a cincia ore de educaţie sexuală, dar uită să le explice ce-i ăla primu’ ajutor. Mă scuzaţi, e oare mai important să ştii cum să-ţi foloseşti penisul cu cap sau capul cu folos?