este egal cu “totul sau nimic” , pentru că nici când iţi sacrifici propria piele, nu primeşti garanţii.
Am văzut oameni din ăştia curajoşi. Şi aş fi vrut să văd chiar mai mulţi.
Eu insămi am avut curajul ăsta. Cărţile spun că bine am făcut, că sunt o supergagică. Dar ele nu ştiu de câte ori merg singură la culcare.
Am mai vehiculat ideea că “taci şi-nghite” e o filozofie de viaţă mai de succes decât “ce-i în guşă-i şi-n căpuşă”. Dar tot nu mă învăţ minte. Şi nici statui nu mi-a ridicat nimeni.
Cert e că se termină Postul Mare. Iar eu, de la modul de ceartă am trecut la modul de indiferenţă, via modul de critică. Nu ştiu care dăunează mai rău sănătăţii, care ingraşă mai mult şi care condamnă la închisoare.
Nici nu mai îmi pasă…
aikisan
Daca tot te-ai obisnut sa spui lucrurilor pe lume, n-ar trebui sa continui?
Cerd ca indiferenta este un pas mare in urma, o boala grea a sufletului.
o blonda cazuta... pe ganduri
eu cred ca indiferenta e mai multi pasi pasi in urma. o boala grea, dar reversibila. din fericire. 😉
Alexandru Husaru
Câte inimioare printre gândurile tale… <3