Mai nou, Visez.

Dreaming is permitted.
De fapt, dintotdeauna am visat. Mult. La oboseală, mai uit.
Dar nu-mi pot programa visele. Reuşeam la un moment dat, pe vremea când suspinam după prima iubire. Cu toate că ne despărţea un ocean -la propriu, nu la figurat- în fiecare noapte îl întâlneam în vis. Până când, am înţeles şi acolo, că nu doar oceane erau între noi. Ci şi o anumită Ruxandra din a Xa C, lălâie şi slăbănoagă. Cu laţele prinse în coadă şi principiile roase de molii.
Ca norocul că a dat peste ea, şi eu peste ei , că doar sunt atâtea alte chestii faine de visat, în afară de puştani nehotărâţi. Sclavii fiziologiilor vremii.
Mi-am visat copilul. O fetiţă cârlionţată şi bucălată. Mică de 2 ani. La noi în curte. Primăvara.
Îmi amintesc pielea ei fină şi mirosul de bebeluş. Rochiţa curată şi mânuţele între ale mele. Şi sentimentul acela de fericire. Caut să îl descriu cumva. Revin când găsesc formula ideală. Probabil în câţiva ani.
Dar a existat un moment străfulgerat de gândul că nu voi mai putea merge în Piaţa Mică, seara, cu Roxi. Şi de vinovăţia unui astfel de gând murdar.
E foarte important ca faţă de copiii noştri să nutrim doar gânduri pozitive. Şi să fim sinceri în ele. Câmpurile lor energetice pot fi afectate chiar şi de preferinţa părinţilor spre un anumit sex. Şi dacă decepţia s-a produs deja, nu lăsaţi copilul să afle despre ea!
Mi-am visat un prof. Într-o confesiune în stilu-i caracteristic. Se făcea că e bolnav. Eu îl bănuiam de ceva timp… Probabil încerc să îi descopăr latura umană. Aşa cum îţi doreşti să vezi live un cântăreţ faimos sau un actor mare. Chiar dacă îţi intră zilnic în casă la TV. E altceva.
El e genul pe al cărui creier ar trebui să se facă studii.
Şi l-am mai visat pe tata. Cum îmi spunea, cumva mândru, că mi-a citit blogul. (Nu mi-a zis bravo, el niciodată nu face chestia asta.) Că e impresionat şi că poate ar trebui să mă gandesc serios. Să îmi urmez prima dragoste. Cuvântul.
Mi-am visat iubitul. În chipul blond al unui necunoscut. Ciudat sentiment. Dar l-aş recunoaşte să-l văd pe stradă.
Mi s-a mai întâmplat treaba asta o dată. Iar la puţin timp după, m-am îndrăgostit. În realitate.

Articolul anterior

Margaret Thatcher. Grace Kelly

Articolul următor

Chiar dacă – Florin Chilian

  1. o blonda cazuta... pe ganduri

    de ce ai sters commentul??????? te vaaaaaaad!

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.203 s