Povestea asta s-a scris singură (chiar dacă nu sub forma de leapşă de la Spit it Out) anul trecut, după Crăciun. Sărbătorile acelea au şi fost motorul pentru a-mi relua eu activitatea -şi aşa jalnică -de pe blog. Au fost motorul atragerii mamei aici. Postul: I love Christmas. Îl recitesc cu drag pentru încărcătura emoţională pe care mi-o reactivează de fiecare dată (cu toate că rar am răbdare să mai citesc o dată, cred că se şi vede adesea :p)

A fost Crăciunul în care am găsit sub brad, în 8 cutii băgate una în alta, cheia de la cea mai frumoasă maşină din lume şi, apoi, maşina în curte. Toate astea fără ca eu să ştiu nimic. Că a fost cel mai cel Crăciun, că a fost Crăciunul de care le-am vorbit prietenilor şi că este cel de care voi vorbi nepoţilor, am mai zis. Însă este şi acel Crăciun care cu greu va putea fi întrecut de un altul.

Am ieşit din sărbătorile trecute convinsă fiind că Moş Crăciun există într-o formă sau alta. Eu mereu am primit câte un vis împlinit în perioada asta. Şi poate, fiecare am avea un prilej de bucurie, dacă am şti doar unde să ne uităm mai atenţi. Un Crăiun ca al meu îţi doresc şi ţie!

*Leapşa merge mai departe oriunde este primită. Lăsaţi un comentariu şi eu pun link.