Pentru că nu pot fi femeie şi curvă, la un loc. Sau chiar dacă.., tot nu m-aş bucura de recunoaşterea livrată o dată cu statutul, aşa cum se întâmplă în cazul ăstora cu codiţe răsucite. Guiţ-guiţ. Pe care femeile îi doresc şi bărbaţii îi invidiază. Când eşti femeie şi scorpioană, toate ouăle şi oţeturile pământului vin într-o mişcare accelerată cu direcţie orientată cu precizie: spre tine. În meniu se adaugă recolta de roşii şi acatiste, oferite de popa în locul mielului de Paşti. Asta ca să nu te plângi că rămâi pe dinafara tradiţiei.

Vreţi bărbaţi cinstiţi? Faceţi-i!!!

Vreţi porci pe masa de Crăciun? Faceţi-vă abonament la sala de “fiţ-nes şi impresii”, ca să căpătaţi rezistenţă fizică, doamnelor, că domnii se holbează a nedumerire. Păcat că tot ei sunt ăia care pricep mai în profunzime frazele astea, chiar dacă nu sunt în target. Paradoxul feminin e că întotdeauna porcul rumenit şi bine făcut va câştiga în faţa pieptului de pui, oricât de ne-la-grătar ar fi el preparat. Ăsta ultimul e întotdeauna sec şi n-are nici un gust, în schimb, celălalt poate fi mai fraged, mai muşchiuleţ…, mai în sos, mai fără soţie.. de preferat. Acuma, şi asta depinde. De cât de tare poţi să strângi din buci când ţi se miaună în receptor despre încă un Revelion în familie. În familia lui, mai exact, care nu te include în nici un chip, nici măcar în coşmarul neveste-sii. Că aia e ocupată toată noaptea dintre ani şi nu neapărat cu somnul, cum ţi-ar plăcea ţie să crezi.

Pfff, ce m-am răcorit! 😀

Mami, când o să fiu mare, o să mă fac porc!

Acuma, problema se pune din fragedă pruncie, unde prima poveste care li se spune băieţeilor e aia cu un singur fluturaş şi mai multe floricele. Greşeală! Apoi urmează faza de învăţat poezii, unde “Căţeluş cu păru’ creţ” e deschizător de drumuri, mai multe simultan, că întotdeauna e bine să ai alternative. Unii au dezvoltat sistemul până la nivele diferite de amante, pe algoritm piramidal.

Ştim cu toţii că multe chestii din copilărie ajung să te urmărească toată viaţa. Pe tine sau pe nevastă-ta, după caz. Reprezentativ pentru poezia din exemplu e versul “Şi se jură că nu fură”, dar l-am prins cu dânsa-ntr-însa, în traducere liberă…

Deci am stabilit, mamele au parte din vină. Cu toate că, degeaba lansezi un produs pe piaţă, dacă n-ai consumator interesat. Că dai faliment, maică, şi te apuci urgent de alt business. Însă produsul acesta are o calitate cu adevărat uimitoare: e reciclabil şi, culmea, nici nu se consumă. Nici măcar psihic, că, în rest, ştim despre spermatogeneza că are “instant” pe etichetă. Un fel de “all you can fuck” – la un împinge tava şi alte cele, pe o scară mai largă.

Curiozitatea mea e însă, când or ajunge la casă, de unde or scoate ei atâtea carduri de credit. Căci tocmai ăla se pierde pe drum – creditul.

p.s. şi tot rămân la părerea din titlu, fiindcă tare trebe’ să fie fain cât încarci nota de plată 😛

Ca să nu zicem că împerecherile încrucişate se poartă în acelaşi grup de prieteni/colegi, o să spunem că ciudate sunt cărările şi bătăile inimii.Ba te-apucă, ba te lasă, şi niciodată nu e cum se plănuieşte, ci cum se nimereşte. Şi atunci e evident că se nimeresc ăia de-i vezi mai des. Ca acele melodii care nu-ţi neapărat plac de la-nceput, dar după ce le tot auzi la radio, ajungi să baţi ritmul pe volan.

Precis aţi păţit chestia asta. Măcar cu colegul de bancă. Voi v-aţi despărţit, iar după o vreme apare în grupul de prieteni cu noua iubită. În datele problemei nu se menţionează actuala stare de spirit a celor despărţiţi, doar existenţa actualei. Actualei fostului.

Aici merge o discuţie, ca la matematică, pornind de la ipoteze:

• dacă “el a fost un nenorocit care nu mă merita!” aş lăsa-o să dovedească toate motivele pentru care i-am dat papucii ticălosului. Şi nu i-aş strica surprizele care o aşteaptă. Mai ales cele neplăcute. E un fel de răzbunare răcoritoare după toate nopţile în care eu încingeam bocete în pernă, în timp ce ei încingeau aşternuturi şifonate.
• dacă “ne-am despărţit de comun acord” o să-i spun că se potrivesc şi că mă bucur pentru ei. Chiar dacă nu pot să mă fac că nu-i văd părul din nas şi picioarele crăcănate. Asta e, una ca mine n-o să mai găsească, ştie şi el! Dar o fi având un suflet mare fata.
• dacă “a fost băiat gigel, săracu’, şi mamei tare îi plăcea” nici n-o să ştiu probabil care din fetele de la masă e cu el. Asta în cazul în care mai ştiu cum arată “el”…

*Evident, postul ăsta e un fel de pamflet. Orice coincidenţă cu realitatea dumneavoastră nu e deloc întâmplătoare. Însă, cu a mea nu are nimic în comun. 😛

Nu e filozofie, nici limba chineză. Lucrurile care nu se întâmplă – oricât de mult ni le-am dori şi oricât de exact am şti cât de puţin efort ar presupune- au un motiv precis pentru care aşa şi rămân. Neefectuate.

Cel mai des atunci când îi găsim ticălosului tot felul de motive obiective pentru care nu a sunat zile la rând. Cea mai mare ticăloşie fiind aia că ajungi şi tu să crezi în ele motive. Imbecile, de altfel: Săracu’, e obosit. Da’ ce bine că nu mă sufocă. îţi spui noaptea pe la 2, când şi nervii ţi-au trecut deja, şi tot somnul, împreună cu orice urmă de raţiune ai fi sperat a-ţi mai lumina creierii vreodată. Dar şi aia s-a dus o dată cu tinereţea. Şi când nici telefonul de la capătul patului nu se mai aprinde, ce pretenţii să mai ai de la focul pasiunii… Iar bezna în care te condamni aduce mai degrabă degete băgate-n ochi, decât alte cele, prin alte locuri, cum ar fi telefoanele -în priză, desigur. Că asta ar fi cam singura şansă de a te scoate la lumină. Dar până şi acumulatorii mor de atâta sărăcie în creditul lui de GSM.

Ar trebui inventată o listă a apelurilor neefectuate. A cadourilor neîmpachetate. A florilor ofilite în căldarea ţigăncii din colţ, în locul paharului de pe noptiera ta. Şi a tuturor bomboanelor negustate la vreme. Împreună cu fiecare gest născut şi crescut doar în capul tău, care n-are picioare, săracul,  şi astfel o scuză valabilă pentru a nu fi cu ele pe pământ.

Pe lângă listă, ar trebui inventaţi şi ochii ăia care să-i ştie importanţa. Atâta timp cât pe ceilalţi n-o să-o putem controla, singura schimbare posibilă e la noi. Şi atunci, decizia ne aparţine. La ce gesturi, bomboane şi ticăloşi suntem dispuşi să renunţăm. Sau ce apeluri neefectuate trecem automat în lista celor nepreluate.

Să-aveţi curaj!

Să lipsească de lângă un bărbat care o doreşte este cel mai mare păcat al unei femei,  după acela de a fi acolo când el n-o vrea.

– Helen Rowland

Probabil aici suntem cu toţii de acord (?) Şi cei păcătoşi şi cei hărţuiţi. Să luăm aminte, că unele păcate se pedepsesc cu moartea fără înviere şi veşnicia fără pomenire. Acuma, eu v-am zis, voi… treaba voastră!

😛