Îi știu fiecare centimetru de piele pe de rost. Când îi apare o aluniță nouă, sunt prima care îi urează bun venit. Când îl pândește vreo boală, sunt cea care știe înainte de semne medicale că ceva nu e în regulă cu el. Iar asta are foarte puțin de-a face cu pregătire mea profesională și foarte mult, cu faptul că-i sunt mamă.
Pentru că cine vrea să păstreze magia lui moș Crăciun ar face bine să fie foarte atent la povești. Pentru că nu îți permiți să te dai de gol și să crezi că ”e prea mic să se prindă” e cea mai mare greșeală.
Aveam o asistentă în UK, care era mai rău decât Grinch. Deși participa la decor, la petrecere și la cozonac, era mai degrabă o obligație pe care o îndeplinea. În loc să se distreze, ea supraviețuia.
Am citit astă-vară o postare pe un grup de mămici normale la cap, despre sexul în vacanță. Când ești cu copilul după tine și n-ai luat o cameră în plus. Uuuh, ce subiect! Am căscat ochii cât cepele, mi se părea foarte interesant.
Sincer, eu n-am prea copilărit la țară și nici colindători din ăia clasici n-am prea prins. Adică, pe noi ne colindau musafirii, prietenii, vecinii doar care aveau copii și erau în celelalte două categorii. Dar circula o legendă care spunea că, dacă te colindă țiganii sau te sorcovesc, o să ai noroc în anul care vine. Și bunica mea mereu confirmă această legendă, pentru că bunicul a câștigat la loto ghiciți în care an? Da, fix în cel în care-a fost colindat de țigani.
Momentul suprem când viața mi-a dat peste nas cu teoriile mele logice împrumutate după ce am citit ”într-un loc” a fost ăsta: unul dintre primele cuvinte pe care le-a spus Tudor a fost “albastru”. Bine, nu fix așa, mai degrabă un fel de “abaatu”, dar oricum era impresionant, pe vremea când toate cuvintele pe care le zicea erau mama, tata, da și nu.
