Țin minte exact momentul în care am învățat să adorm singură. Era la un Crăciun, aveam bradul în cameră, nu mai știu câte primăveri număram. Cert e că fixam un glob cu privirea și, atunci, m-am aruncat. Ca Nemuritorul sau nenea ăla din filmul cu salturile în timp. Am sărit. Și-am adormit.
Fiecare face cum vrea, iar eu sunt prima care sustine ca traditia nu e neaparat cea mai buna daca tie nu ti se potriveste, na. Dar traditia poate fi rescrisa in orice familie.
Mai scriu cate una scurta din ce mai zice Tudor, mai mult pentru mine, sa am lectura la batranete. Daca va face placere si dv, cu atat mai bine, sunteti invitati.
Mi-a fost frică de pompa de sân. Mi-a fost frică de muls. Multă vreme am ținut pompa asta în cutia ei, în dulap. Să o desfac însemna să îmi înfrunt fricile cele mai mari. Am destul lapte pentru copiii mei?
A doua oara, mi-am promis ca o sa fie mai bine. Ca o sa stiu ce greseli sa nu mai fac. Sa dorm mai mult, sa mananc mai bine. Sa accept un ajutor, e nepretuit. I-am spus si lui toate astea: iubitule, ne asteapta vremuri grele. Sa ai grija de mine, te rog.
