Pentru cine a deschis mai târziu televizoarele: eu sunt dentist, el e neurochirurg. După 4 ani și jumătate de UK ai mei și vreo 7 ai soțului, după ce ne-am dorit, am visat și plănuit asta în fiecare seară înainte de culcare, s-a întâmplat.

Ne-am întors.

Deși, îmi place să spun că ”ne-am mutat” în România mai degrabă decât ”întors”. Fiindcă sper că e un pas înainte. Pentru mine personal, e îndeplinirea acelui vis, pe care nici cu gândul nu îndrăzneam să-l desenez, căruia nu i-am dat niciodată glas. Acela, de a-l avea pe el, pe iubirea vieții mele, în viața mea grozavă, dar plină de doruri din București.

shutterstock_397474927

Am venit în România nu fiindcă era rău în Anglia. Nici măcar fiindcă ploua mult, adică des. Și în România plouă. Am venit în România, fiindcă e acasă. Fiindcă e plină de oportunități. Fiindcă aerul ăsta de aici ne trezește la viață. Și fiindcă refuzăm să roboțim în cei mai frumoși ani ai unei tinereți care își sărbătorește apusul.

Continuare