Lăsați copiii să-și urce singuri treptele la tobogane

Învăța să urce cele 4 trepte, la bunica mea la ușă. Se ținea cu o mână de gratiile ruginii și îl vedeam cum își construiește potecuțe noi prin creier. Se concentra să-l ridice pe dreptul în fața lui stângul, să mute centrul de greutate, să aducă celălalt picior, să nu dea drumul la mână, ce mai, era toată zdroaba pământului într-un singur băiețel.

A venit bunica de la spate, l-a luat pe sus și l-a pus direct pe ultima treaptă. Gata, domnule, să nu cadă copilul.

Altădată, tot în curte la Sibiu, cu niște cârlige prinse de zăbrelele unui scaun. Tudor se chinuia să le prindă cu două degețele grase și să le scoată frumos de la loc. Când, vecina care era prezentă i le-a dat ea jos pe toate și i le-a oferit foarte drăgăstos.

Toboganul de la locul de joacă și cum se ajunge la el. Pe scările clasice, pe două picioare, întotdeauna prin același loc.

Aseară în casă, se străduia să urce pe canapea ținând un pluș în mâna dreaptă. Fundul nu prea și-l putea ridica. Și, după niște transpirații grele, taică-său, care era fix lângă el, l-a propulsat ușor în aer, cât să prindă un pic de avânt.

Ce credeți că s-a întâmplat? În vârful treptelor, a început să plângă când, dintr-o dată, s-a trezit sus. Nu i-au mai trebuit cârligele de la vecina, pe tobogan nu mă lasă să-l urc eu, de pe canapea a coborât singur și a mai încercat o dată.

Învăț teribil de multe de la copilul meu de acum un an și jumătate. Deși faza cu treptele  e de mai demult. Simt că ăsta e binele nostru instinctiv pe lume și nu-mi dau seama unde l-am pierdut. Copiilor nu le plac scurtăturile, pe ei nu-i interesează care-i drumul cel mai ușor, dacă nu învață nimic până acolo. Călătoria este mult mai importantă decât destinația pentru ei. Așa că, lăsați-i să-și urce treptele singuri, nu le mai dați cârligele de pe sfori, nu-i urcați dumneavoastră pe tobogane și niciodată nu faceți pentru ei ce sunt capabili singuri-singurei.

foto via Shutterstock, fetiță tobogane