Cel mai fancy-șmensy pat de dormitor, când ne-am ales noi pat de dormitor, era unul care levita. Bine, nu levita, dar părea. Mai ales la ce amețeală te lua, când îi vedeai prețul.
Avea nu-știu-ce, nu-știu-cum, până și lumini pe dedesubt. Avea și multe zerouri în preț, după cum vă spuneam. Așa că noi ne-am autoconvins că nu ne trebuie figuri, ci doar un pat de dormitor. Cum s-a desfășurat, nu vă țin mult.
-Poftim? a început bărbatu-meu. Tu vrei pat de dormitor cu lumini sub el?
-Nici nu știu. (Io chiar nu știam)
-De ce să vrei? Oricum dormi cu ochii-nchiși, nici nu le vezi.
Am râs și-am încheiat citatul, discuția, tot.
N-am pat cu lumini, dar măcar avem umor.
Noi mergem pe lucruri practice, ne-am zis, și-am achitat un pat de dormitor ca orice pat de dormitor. Frumos și fără catifea, că al meu soț suferă de un sindrom, poate n-ați mai auzit niciodată, stați liniștiți, că am mai auzit noi, avem un prieten care suferă la fel, or fi pus ceva-n apa de la Făgăraș, unde-s născuți amândoi. Deci sindromul Nu Suport Catifeaua, simptomele apar la orice atingere de catifea, burete și alte materiale care urmează să fie trecute la semnele acestei boli. Cercetătorii încă lucrează, e ceva foarte rar întâlnit, sunt afectați mai ales bărbații foarte inteligenți. (wink wink)
Revenind la pat, poate ar fi mers un fancy-șmensy-bling-bling imediat după ce ne-am cunoscut. Doar că noi atunci eram atât de bogați, că ne-am luat în Paris cu 25euro pe noapte un hostel și-am fost recunoscători că n-am dormit pe jos.
Asta e, știți. La început, nu contează unde dormi, că nu prea dormi, iar după ce ai copii, nu contează unde dormi, fiindcă doar dormi. Pat să fie, și copiii liniștiți.
Acum, să nu vă faceți griji, că avem un corespunzător pat în dormitor, chiar special desenat de Andreea Bîrzu pentru noi. Ce apreciez la noul pat, vreau să vă zic, să fie și ceva util în ce am scris.
Am cerut neapărat să fie înalt. Și nu mă refer la tăblie, ci efectiv la pat. Regula e că în pat te urci și din pat cobori. Ca să nu amețești, când te ridici brusc și-ți cade sângele din cap, de se scurtcircuitează tot.
Salteaua – aici nu ne-am zgârcit. La cât timp petreci pe ea, la cât de ușor ne stricăm spatele și cât de greu îl reparăm, e o investiție care sigur merită.
Și are piciorușe, să circule aerul pe sub el și să putem aspira, înțeleg că e mai bine pentru feng shui, corectați-mă dacă greșesc.
Cam atât și somn ușor. Iar dacă redecorați, vedeți cum faceți să rămâneți prieteni la final 🙂
Image by u_woqvkflr9w from Pixabay
Kyocera
Sunt total de acord că investiția într-o saltea de calitate este esențială pentru sănătatea noastră. Și noi am optat pentru un pat înalt, tocmai pentru a evita amețelile matinale. Mulțumesc pentru sfaturile utile și pentru umorul cu care ai împărtășit experiența voastră!
Karlita
Pana azi credeam ca soțul meu e unic 😂 El nu cumpara niciodata caise sau piersici ca eww, nu pune mana pe textura aia. 🙄
Roxana
Bună, am ajuns aici pe pagina ta prin blogul printesei urbane unde in 2016 ai adaugat un comentariu legat de tine și de tatal tau ,cum ca nu te lauda si ca nu a vrut sa se uite la ziar atunci când a apărut articolul tau in ziarul Studentesc din Cluj.
Vroiam doar sa iti reamintesc cat timp a trecut de atunci si cat ești de bună in tot ceea ce faci si cu siguranță este mandru de tine chiar dacă nu ti-a aratat vreodată.
Numai bine,pupici!
Miruna
mulțumesc! Ce reminder bun :*
Ana
Nici eu nu suport sa ating catifeaua, imi aduce aminte de mainile pline de praf de creta din scoala si de niste huse de banca îngrozitoare, care aveau o textura similara cu catifeaua… Nu stiu daca voi ati prins bancile comuniste, trebuia sa le acoperim cu huse, vezi Doamne sa nu le stricam….