Vorbeam cu Horațiu pe drum, în mașină, cât copiii dormeau. Vizitele la Sibiu sunt și frumoase, dar și provocatoare. Pentru că se întâlnesc două lumi ale noastre: cea veche și cea nouă.
Sibiu
M-am trezit urcând pe strada spre liceul meu, în niște pantaloni indecent de scurți, bocanci și o cămașă largă. Niciodată nu aș fi îndrăznit la 15 ani să ies așa pe stradă. Și, iată-mă acum, cu doi copii și un soț de mână. Nicio treabă.
De câte ori pățesc câte o paralelă din asta, se vindecă ceva din lumea veche. Știți, mă gândeam. Că s-au schimbat multe, dar, dintre toate, cel mai tare, mintea.
Sibiul meu e terapeutic și mult mai frumos cu doi copii de mână. Cu glumele lui Horațiu, care încă mă face să râd în hohote. Cu părinții care ne așteaptă sănătoși acasă.
View this post on Instagram
Joacă
A fost o fugă scurtă la Sibiu, dar am profitat de fiecare clipă. Sâmbătă dimineața am dat o fugă la FITS cu copiii, dar încă nu se întâmpla mare lucru. După care ne-am întâlnit cu două familii cunoscute în Bulgaria. Una era din București și venea în vizita la cea din Sibiu. Fix fetițele cu care s-au înțeles cel mai bine băieții noștri. Ne-am petrecut dimineața și prânzul împreună, a fost super socializare.
Victor și-a făcut somnul din bucăți în mașină și tot a fost bine. Simt că se fac mari băieții mei mici și că începem să avem o viață în afara orelor de ”lucru”. Plus că îi încurajăm să își facă prieteni în Sibiu, ca să își dorească să revină aici și după ce universul lor va crește dincolo de porțile bunicilor.
View this post on Instagram
Teatru
Seara am lăsat copiii acasă și ne-am plimbat de mână pe centru. Am râs, am mâncat, ne-a plouat. Nu în sensul romantic. Dar am ajuns la Faust, care e o piesă de teatru devenită fenomen turistic, după cum spunea regizorul Silviu Purcărete, sursa. Noi am studiat Faust la școală, cu comentarii literare, pe simboluri, foarte fain. Cred că l-am pregătit și pentru BAC. Cu bucurie am constatat, că n-am uitat… chiar tot 🙂
Inclusiv îl auzeam pe Herr Roth, proful nostru de germană, cum zice: ”Verweile doch! du bist so schön!”
Prima dată am văzut piesa prin facultate, la scurt timp după ce a fost pusă în scenă. A fost un privilegiu, fiindcă biletele se vindeau mai ceva ca pâinea caldă. Până în ziua de astăzi, Faust s-a jucat cu sala plină. Mai mult, sâmbătă erau oameni la intrare, fără bilet, care sperau să prindă un loc, fie și în picioare.
Ofelia Popii joacă un rol excepțional. La finalul spectacolului a ieși de sub o masă, și-a încheiat sacoul și cred că a plâns. Deși e posibil să mi se fi părut, dar emoțiile mele erau intense și nasul ei roșu, deci nici nu vreau să știu dacă da sau dacă ba. O puteți umări și în live-ul pe care l-a avut ieri:
Faust e o piesă care nu se poate povesti. Te impresionează, fiindcă te face parte din ea. E foarte bine pusă în scenă, cu efecte pe care le mai vezi în filme, doar că aici sunt live. La un moment dat apare un câine adevărat, apoi un perete cade dărâmat de niște flăcări reale. Acrobați, o călătorie în iad, mergeți neapărat dacă aveți ocazia. Coregrafia și coordonarea actorilor e senzațională, nu știu cum au făcut.
Mulțumesc, Alex, pentru invitația la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu. Sunt onorată și bucuroasă să îmi promovez orașul. FITS s-a încheiat până la anul, dar Sibiul rămâne deschis. Aveți ce face și ce vedea, iar weekend-urile astea de vară sunt chiar faine să le umplem de amintiri. Lumea nouă va sărbători cu artificii, iar lumea pensiei va fi recunoscătoare și ea 😉
Ecarulan
Very sexy mama!