Eram în mall, îmbrăcată ca în poză. Fără ochelari de soare, fiindcă la mall nu bate soarele, se aude, hello? Dau să intru într-un magazin pentru copii. Doar că tocmai ieșisem de la toaletă, nu avusesem răbdare să mă usuc pe mâini și îmi întrerupe gându…
-Doamne, ce frumos v-ați îmbrăcat!
(Cu mine vorbește? Și m-am uitat în spate un pic.)
-Nunu, rochia asta verde! Dada, e minunată. Și aveți creioane la gât! Nici n-am mai văzut așa ceva frumos.
Dap, cu mine vorbea. Pe o rază de câțiva kilometri în București, nu cred să mai fi fost cineva cu creioane la gât 🙂
O necunoscută m-a complimentat într-un magazin din mall.
Asta mi-a dat curaj și speranță, fiindcă mi-a amintit că nu trăim într-o competiție la care nici măcar nu ne-am înscris. Că viața nu e o comparație și nici o analiză pe text. Femeia care mi-a spus asta mi s-a părut o Regină cum puține se mai fac. O zână, o crăiasă, o fabuloasă.
De ce putem admira cu voce tare o floare care ne place, un bebeluș drăgălaș, un copil simpatic, până și despre un mort am auzit că ”doarme frumos”, dar ne e atât de greu să facem complimente altor oameni vii?
E ciudat? E social neacceptat? Ne e rușine că vom fi bănuiți de intenții ascunse? Nu se cade? E vulnerabil să arătăm c-am observat?
Știți, cred că e și păcat. Deși înțeleg perfect. Am văzut de atâtea ori femei pe care le-am admirat fără să îndrăznesc să le spun. Dar știu de unde mi se trage. De la o femeie care mi-a tras-o. Știu exact ziua în care Regina mea a murit.
Eram proaspăt angajată la revista ELLE.
Se organizau întâlniri lunare cu cititoarele și la primul meu eveniment era invitată o doamnă de societate, posesoara unei agenții de advertising, care tocmai publicase o carte. O citisem, o urmăream, o admiram. Tema era ceva legat de primul job, așa că redactorul-șef adjunct, o doamnă pe care am îndrăgit-o și care m-a îndrăgit, mi-a dat microfonul. ”Spune-ne și tu, Miruna, cum e.”
Eram la primul meu job adevărat.
Foarte entuziasmată, cu inima ieșindu-mi din piept. Am stat jumătate de oră în oglindă înainte de acel eveniment. Eram o fetiță din Sibiu, cu școli în curs de facere și iubire continuă pentru scris. Voiam să învăț, nu știam ce-s alea orgolii, viața și lumea fuseseră bune cu mine până atunci, primisem acest job fără să mă dezbrac, cum mă tot avertizase tata că trebuie să faci în București pentru succes. Eram înconjurată de niște femei deștepte la revistă, care mă inspirau.
După eveniment, merg la doamna invitat, îi spun că o admir, că e o femeie puternică și de succes, care inspiră alte femei. Că are un vibe bun, condei excelent, că îi mulțumesc că a venit și câte altele oi mai fi zis.
A doua zi, la birou
Redactorul-șef adjunct, doamna pe care o îndrăgeam, îmi zice să mă maturizez un pic. Fără rea intenție, dimpotrivă chiar. Că tipa pe care eu o complimentasem i-a făcut capul calendar că de ce m-a angajat. Că sunt o egoistă mică și o egocentristă cum demult n-a mai întâlnit. Numărase de câte ori am zis la microfon pronumele personal ”eu”. Plus că am avut și tupeul să o abordez direct, auzi.
Yep.
Așa a zis.
A numărat.
Trageți voi concluziile, că ce-am învățat eu din asta a fost, dracului, să tac. Îmi vine foarte greu să deschid gura și să fac un compliment. Deși am fost și eu o regină cândva. Asta e povestea cum mi-a ucis-o cineva.
Femeia din mall mi-a amintit de ea. Și cred că am puterea de a o învia pe regina mea, nu-i așa?
Toate o avem: Puterea. Regina e pe undeva.
Fiindcă deși îi citisem cartea doamnei invitat, îi urmăream cariera și o admiram, la ani distanță, femeia din mall m-a inspirat de o mie de ori mai mult. Deși era o vânzătoare la care cea dintâi i-ar fi dat probabil un scuipat între ochi. La o psihoanaliză profundă la primă vedere, normal, după ce i-ar fi numărat pronumele din trei propoziții pe care le zicea.
Cred că tocmai am decis. Mai exact: EU am decis, na. Deci eu am decis să spun de câte ori vreau eu ”eu” și că vreau să fiu ca femeia din mall, nu ca scorpia de la eveniment. Pentru mine, una a fost soare, cealaltă pumnal. Cred că vânzătoarea e mai fericită, mult mai veselă, chiar dacă nu e o fondatoare de agenție și autoare cu buzele strepezite de la prea multă analiză pe text și venin împrăștiat.
Fiindcă își dă voie să se bucure când vede o altă femeie în verde, cu creioane la gât. Fiindcă nu e o competiție, la care niciuna nu ne-am înscris. Viața poate fi simplă și frumoasă. Hai, noroc!
Semnat,
eu eu eu eu eu eu eu
Cristina
Eu te admir de mult timp, dar n-am indraznit sa-ti scriu pana la acest articol.
Sunt regina de cand ma stiu, si chiar daca am primit zeci, poate chiar sute de pumnale, nu m-am lasat din a-mi impartasi admiratia, si…vaaai, Doamne!…cat admir!
Admir tinere, doamne in parg, doamne trecute de prima tinerete si chiar si domni, si le si spun. Le spun, fiindca stiu ca ziua le va fi mai frumoasa. Le spun, fiindca auzindu-ma eu pe mine, imi aduc aminte ca ma simt mai bine altruista decat egoista. Le spun, fiindca merita sa stie ca efortul lor de-a arata bine (chiar daca unii insista ca o fac doar pentru ei) este un pic si pentru noi, privitorii. Si le multumesc!
Arati suuuperb in rochia verde si in orice ai pune pe tine!
Eu te admir!
Miruna
Cristina, mulțumesc! Plecăciune în fața Reginei din tine!
Maria Duicu
Si eu fac la fel! Doamne, ce bine ca nu sunt singura! Credeam ca sunt o ciudata, dar eram bucuroasa si asa! Acum sunt fericita! Și mi-am învățat si fetele, de când erau mici, sa faca la fel! Acum sunt mari, 17 și 13 ani, si ce bine este! Trăim pe premisa ca e atât de ușor sa faci bine!
d
eu am crezut mereu ca ceva e in neregula cu mine. pt ca intotdeauna am facut complimente dezinteresate atunci cand persoana din fata mea mi a starnit o admiratie- fie femeie, barbat, copil, orice.
am zis ca ceva nu e ok la mine dupa felul in care raspundeau oamenii la complimente. adica nicicum.
ps. ti am vazut odata poza aceasta pe fb si am aratat o cuiva spunandu i ca vreau si eu sa fiu ca femeia din poza.
si mi a zis: ” dar esti deja” !
Miruna
Ce răspuns bun ai primit! Se zice că vedem doar ceea ce cunoaștem. Ți-a zis bine persoana, vede în tine ceea ce urmează să descoperi și tu.
Poza asta atunci avea o descriere deosebită, uplifting cumva, o țin minte, a fost într-o zi ca o magie pt mine.
Mulțumesc
d
Raspunsul a fost diplomat, eu stiu bine ca nu sunt, dar nu i bai…
In schimb, TU ESTI! Si ce bine ca esti!!!!
Si eu iti multumesc!
Ildikó
Si eu te admir si iti citesc de ceva timp articolele, iti multumesc, chiar imi dau putere in multe situatii.
Miruna
Mulțumesc tare!
Amy
Și eu te citesc de-o vreme, cu nesaț chiar. Nu am copii, nici nu o sa mai am vreodată, dar savurez fiecare articol și mă încarc cu bucuria voastră. Mare binecuvântare peste Tudor și Victor sa aibă o mamă ca tine. Vă îmbrățișez!
Miruna
Amy, apreciez foarte mult că rămâi în zonă să urmărești aventurile noastre, dar mai ales ale minții mele. Te mai aștept. Mulțumesc pentru comentariu.
Ade
Eu am ajuns la concluzia ca e ceva neinregula cu mentalitatea noastra sau educatia noastra ! nu stim sa primim complimente , de cadouri nici nu mai zic . Unele vorbe dragute le primim stingher ca si cum ar exista un motiv ascuns in spatele lor sau poate o linguseala . Nu e ok sa generalizez dar imi aduce aminte de un loc de munca ce l-am avut in uk in care oamenii obisnuiau sa se imbratiseze prieteneste cand se revedeau dupa un concediu indelungat sau poate in semn de felicitari pentru micile realizari/impliniri personale ale vietii ,sau poate in semn de empatie pentru diverse probleme personale iar eu ma simteam atat de nefiresc la un gest atat de mic . Mi-a trebuit timp mult sa ma obisnuiesc sa fiu imbratisata de oameni ce nu-mi sunt parte din familie si sa inteleg ca nu exista intentii ascunse . Facand parte dintr-o generatie crescuta cu mainile la spate in banca in semn de respect , se intelege . Slava domnului ca ai mei copii nu sunt crescuti asa si ca inteligenta emotionala le este cultivata inca din gradinita .
Te-am descoperit de cand locuiam in paralel in uk si te citesc cu drag de fiecare data ! Multumesc 😘
Ania
Eu fac parte dintr o categorie foarte rara!
Spun adevarul si cand lucrurile nu imi par ok! Dar stiu sa apreciez si sa admir oamenii frumosi si pe din afara si pe dinauntru!
Iar tu esti blonda mea preferata! 😁
PS: si ca sa vezi ca nu glumesc, am fost la Florian ! Mare meserias, zau!
Ana
Buna! E prima data cand scriu aici un comentariu, desi te citesc zilnic de vreo 3 ani incoace. Voiam sa fac cunoscuta prima mea intalnire cu o regina: eu eram in lift si cineva intra cu ochii tinta la papucii mei si a fost atat de entuziasmata de ei si de tinuta mea incat eu am ramas putin blocata. Eram intr-o tara straina si totul s-a petrecut acum 7 ani! 7… Cum ar fi cei 7 ani de acasa. Mereu ma gandesc la tipa respectiva si ce stare faina mi-a transmis si cum mi-a dat o lectie pe viata. Desi sa imi fie cu rusine ca nu am pus niciodata in aplicare cu nimeni strain, doar intre prieteni. Desi asta nu cred ca se pune la +. Acum dupa ani de terapie vad altfel lucrurile… (voi complimenta si voi spune ca imi place fusta, pantoful sau ce mi-o mai placea la x) si iti multumesc si pentru aceasta postare si pentru toate celelalte pe care nu am indraznit sa le las vreun comentariu. Imi place rochia si zambetul! Iar de persoana si de felul tau de a scrie nu mai spun!
Lorena
Intr-o zi am oprit pe strada o doamna 85+ cu deuxpiece,tocuri,palarie si poseta mica de lac!
Mi s-a parut o bunica minunata care facea eforturi sa isi tina echilibrul si zambea!
I-am zis” saru mana! Sunteti ca dintr-o piesa de teatru ,mi-ati inseninat ziua” 🙂
Raspunsul ” m-am imbracat frumos,ma duc la doctor,nu credeam sa observe cineva ,mai ales o persoana tanara”
Andreea
Frumos scris, ca de altfel toate articolele tale. Eu fac mereu complimente și este ceva asa de natural pentru mine ca nu m-am gândit la mine ca la o specie rara:). Nu te cunosc dar citind articolele tale am crezut mereu ca faci parte din categoria zânelor.
Adelle
Esti tare faina! Eu lucrez la un spital de boli cronice, unde majoritatea pacienților sunt în vârstă, uneori supărați.. De boala, de frați, surori, soți sau copii care le au decedat.. Uneori le fac complimente mici de genul garderobei sau genții pe care o poarta, pt ca nu sunt genul de oameni care ar investi în lucruri scumpe și totuși sunt elegante… Într un final smulg un zâmbet de pe fata lor și un trist” e veche domnisoara”.. E frumos și totodată trist, deoarece nu prea primesc complimente.. Și revin cu drag..
Mrs. Green Foot
Ce creioane, cum anume le aveai la gat? 😀
Superba rochia si iti sta foarte bine!
Sim G.
Buna Miruna! Eu sunt foarte reținută in mediu on-line, un soi de auto-cenzură adânc înrădăcinată. Am simțit același imbold sa îți spun cât de minunat îți vine rochia asta verde, și poate dacă ne-am fi întâlnit in mall-ul din Sibiu , “face to face” as fi făcut-o. Ieri am fost in mall sa ii iau lui fiică-mea niște rochii de vară și ghici ce, mi-am luat și eu una.Verde ca a ta, foarte asemănătoare ca model. In alt context nu as fi luat-o, dar cu imaginea ta radioasa in gând, mi-am pus și eu un zâmbet și o rochie verde smarald in coș. Mulțumesc!
Ecarulan
Stii, femeilor pe care le simt/consider intr-o pozitie superioara mie(gen ‘sef’, ‘vedeta’) nu le fac complimente pentru ca nu as vrea sa para o ‘lingusire’ – dar doamnelor cu care interactionez ca de la egal, la egal, le fac complimente 🙂
Ana
Si eu fac complimente cand vad ceva ce imi place la o
femeie, cunoscuta sau straina. Infatisarea persoanei imi creeaza o stare de bine si atunci o spun. Iar zambetul care le apare pe fata imi da aripi, deci dublu castig :))
Se intampla sa fac complimente si barbatilor atunci cand ii vad stralucind din interior, dar niciodata barbatilor necunoscuti. Acum ca stau si ma gandesc, foarte rar am vazut barbati care sa lumineze, sa zambeasca cu sufletul, sa radieze asa cum o face o femeie.
Roxana
Minunat articolul! Și eu fac complimente. Uneori am senzația ca e cam ciudat, pentru ca nici persoanele cărora le fac un compliment nu știu cum sa primească, dar eu ma simt bine. Poate sunt un pic egoista.
Esti foarte frumoasa în rochia aceasta verde!! Dar cred ca iti vine bine orice culoare.
rox
Eu ignor complimentele care mi se par low hanging fruit, in special daca sunt complimentata cerandu-mi-se participarea. Exemplu: “vaai ai mai slabit?”, intrebare pusa la fiecare intalnire.
Unele complimente mi se par doar bife pe lista de automatisme a unor oameni, si unele persoane, desi bine intentionate, le revarsa asupra altora facandu-i sa se simta stingheri. The devil is in the details.