In sufletul lor e sarbatoare fiecare zi in care tu nu tipi

Unele zile sunt asa

Astazi n-a dormit la amiaz si azi-noapte ne-am culcat la 2. E prima data, multumesc, dar, oricum. Nu intrebati. Colici si program stricat.
Si, cand zic program, nu ma refer la ore fixe, ci la momentul cand bebelusul vrea sa doarma profund si care te prinde nepregatita de somn. Nepregatita e iar un cuvant pe care simt nevoia sa-l explic, pentru ca nu as vrea sa va imaginati ca ma refer la nedata cu crema de maini. Nici vorba. Nepregatita de somn inseamna ca celalalt copil nu era nici macar schimbat, apai spalat, si ca nici eu nu bifam vreuna dintre aceste conditii. Desi, avand in vedere ca era sa adorm o data in mers, nu stiu cat mai e de relevant.

Deci ati inteles. Oboseala dusa la urmatorul nivel- acela cand nu esti numai tu nedormit, ci si celalalt copil al tau. Cand am auzit ceasul “mami, nani gata, ne trezim”, m-am pregatit pentru ce era mai rau.

Doar ca, surpriza, sa vedeti cum a fost.

Am reusit sa si bifez ultimul lucru din to-do-list-ul de luni.
Am strans si valiza care zacea pe covor de cand am fost la Sibiu. (Acum o suta de ani, cronologia si memoria nu sunt un punct forte al meu chiar acum)
N-am mancat tona de dulciuri, desi mi-a dat prin cap.
Am si iesit in parc. Doua ore, pe ceas!
Cand ne-am intors, am si gatit. Singura, cu doi copii! Bine, o pasta de avocado, but still. Cine zice ca nu merit un premiu la final?

In timp ce ii faceam dus baiatului mare, tot singura eram, poate mosul citeste bloguri si suplimenteaza premiul un pic, in timp ce el statea intr-un picior pe cada cocotat si eu de mijloc aplecata, sa-l sterg, cu bebe mic la piept, mi-o da:
-Mami, a fost o zi fumoasa azi!

Atunci m-am trezit. Ce s-a intamplat?

A reluat:
-Ce zi fumoasa am avut azi. Nici macar n-am tipat…

O, Doamne! M-am simtit ultimul jeg caruia i s-ar putea spune uman, dupa care imediat m-am simtit cea mai fericita sa am un astfel de baiat.

Pesemne si el se astepta astazi la ceva grav. Chiar daca inca nici n-are 4 ani.

Si pentru mine, a fost o zi minunata. O zi in care am mai castigat o batalie in razboiul nervilor cu oboseala. Nu stiu care e secretul, sa nu ma intrebati. Tot ce stiu e ca niciun efort nu trece nevazut. Copiii nostri, chiar daca sunt mici, inteleg. Simt. Si, mai ales, apreciaza. Apreciaza si cei care nu o zic. In sufletul lor e sarbatoare fiecare zi in care tu nu tipi.

*poza e din seara asta. Asa au adormit.

Articolul anterior

Nevoia de mama e, pentru suflet, la fel de mare ca nevoia de aer si apa pentru trup

Articolul următor

Vă așteptăm acasă

18 Comentarii

  1. Poza e fara filtru, toate cearcanele-s la locul lor. Ca sa vedeti realitatea si ca sa vedeti ca nu e chiar asa de rea. 😉

    7+
  2. Cristina

    I just love you ❤️. Îmi dai curaj. Multumesc

    1+
  3. Ghinea Cosmina

    Super,eu chiar înțeleg aceasta oboseala,am născut acum o săptămâna si 5 zile,iar băiețelul mai mare in fiecare dimineata îmi spune”mami iubim s au mami ne jucam”😂😂😂iar eu sunt rupta cu oboseala de la celalalt băiețel 🙈😆

    2+
    • Sa iti traiasca baietii! Lasa ca vine majoratul si-o sa tot dormim.

      0
      • Phahaha, asta s-o crezi tu! Cred, de fapt sunt sigura, ca neintoarsa o sa dormi cand or pleca baietii serile in oras, in weekenduri in excursie, la facultate, in viata. Aha, right! Maine, poimaine fac 30 de ani si mama tot numai cu gandul la mine “doarme”. Daca-s ok, daca-s fericita, daca mi-au iesit analizele bune, daca mi-am luat suplimentul de D, daca m-am imbracat conform cu vremea, daca-mi vine bine rochia noua.
        Bine, bine, fieee, sigur o sa dormi mai mult decat acum, exagerez un pic, but still 😀

        1+
  4. Esti foarte tare, Miruna. Eu cred ca mamele care reusesc sa iasa si in parc, sa faca si mâncare, sa si spele, îmbrace, alinte si tot tacâmul DOI copii în aceeași zi merita o medalie la finalul zilei. În fiecare zi.
    Mie încă nu mi-a zis cea mare ca a fost o zi frumoasa pentru că nu am țipat, dar mi-a zis ca a fost o zi urâtă pentru că ne-am certat. Sa vezi atunci simțit ultimul om. Dar incerc in fiecare zi să fiu mai calmă si sa tip deloc si sa mergem mai departe.

    0
    • Copiii observa tot. Dar e normal sa ne mai si certam. Si noi avem zile din astea, toti.
      Cat despre mine si puterea extraordinara de a le face pe toate, as vrea sa mentionez ca nu sunt singura decat cateva ore pe zi cu copiii. Si, in general, in orele alea iesim in parc, citim si ne jucam. Daca cineva trebuie sa manance ori sa faca treburi mai delicate, precum caca, viata mea se complica mult. Inca invat sa jonglez. Tudor e foarte cooperant si intelegator, dar are si el limite. Si urgente. Atunci sa te tii.

      0
      • Eu am rămas prima dată singură cu amândoi cand avea peste 5 luni cel mic. Mi-a fost o frica grozavă, mai ales că rămâneam direct 9-10 ore, cat era omul plecat, dar m-am simțit superwoman cand am realizat ca se poate, totusi. Cu zile mai proaste si mai bune, dar oricum, ne-am descurcat.

        0
        • Eu tocmai sunt singura si sa incalzesc o supa a fost rocket science. Bine, la mone e si greu, ca e spatiu mic si orice ai face tb sa muti altceva intai.

          0
  5. Maria I.

    Dacă din “două țiți mici” iese suficient lapte care să hrănească doi copilași pufoși atunci oare câtă iubire iese dintr-o inimă mare?Iți zic tot eu,infinită!!!! Superbă imaginea!!
    P.S.Așa frumoasă sunt și eu:)),cu cearcăne cu tot, plus un streptococ în vizită,în gât(ul,mamei lui)…:))
    O zi frumoasă!!Pupicei

    0
  6. dia

    Succes in continuare!! Cred ca e f greu. Deși am multe realizări in viața asta, eu pe cea mai mare o consider ca încă nu am ridicat vocea la băiatul meu de 3 ani 8 luni😀 Imi e frica ca dacă o fac o data, o sa o tot fac. Cu bagajul emoțional pe care îl duc in cârca uneori, e chiar o realizare😀dar vai cât de aproape sunt câteodată și câta stăpânire de sine trebuie. Dar se merita!! Așa simt

    0
  7. Poza asta este de milioane. 🙂 Mama cu puii ei. <3 <3 <3

    0
  8. Zina7

    Esti o mama superba!!!

    0
  9. Ioana

    Multumim ca impartasesti momentele astea cu noi, Miruna! Oboseala e cea mai mare provocare in aceasta perioada. Desi am doi copii de 2 si 4 ani si lucrurile parca-s mai simple de vreo juma’ de an incoace, imi aduc aminte cu foarte multa claritate cat de obosita obisnuiam sa fiu anul trecut pe vremea asta, de exemplu :))) dar sunt amintiri foarte dragi, fiindca sunt toate pe fondul iubirii si implinirii nemarginite pentru puii nostri 🙂 putere, optimism si mult somn! Ma rog, cat de mult se poate in conditiile date :)) te imbratisez!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 180 queries in 0.381 s