Mai scriu cate una scurta din ce mai zice Tudor, mai mult pentru mine, sa am lectura la batranete. Daca va face placere si dv, cu atat mai bine, sunteti invitati.
Luna: October 2019 (Pagina 1 din 4)
Mi-a fost frică de pompa de sân. Mi-a fost frică de muls. Multă vreme am ținut pompa asta în cutia ei, în dulap. Să o desfac însemna să îmi înfrunt fricile cele mai mari. Am destul lapte pentru copiii mei?
A doua oara, mi-am promis ca o sa fie mai bine. Ca o sa stiu ce greseli sa nu mai fac. Sa dorm mai mult, sa mananc mai bine. Sa accept un ajutor, e nepretuit. I-am spus si lui toate astea: iubitule, ne asteapta vremuri grele. Sa ai grija de mine, te rog.
Basmele astea cu prințul și prințesa m-au călcat un pic pe bătătură mereu, pentru că vând o imagine falsă asupra vieții, creează așteptări greșite asupra iubirii și adevărul e că prinții nu umblă cu covrigi în coadă și nici prințesele nu știu să facă ciorbă peste tot. L-am auzit odată pe tata spunând, posibil să fi fost un banc, că, în loc de ”și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” ar trebui să zică ”și nu știau în ce se bagă”. Sau ”greul abia acum începea”. Multă vreme am dat vina, pentru singurătatea mea, pe felul în care mi-a fost spălat creierul de mică să nu mă mulțumesc decât cu un prinț. Și, atâta l-am așteptat, că era să scriu aceste rânduri din mânăstire.
V-am zis ca nu i se oprește gurița? De la prima, până la ultima oră, băiatul meu cel mare vorbește. De parcă, orice minut nevorbit e un minut irosit. Foarte des ni se spune că ar putea deveni președinte, că ar avea mare succes în politică etc.
Aseară, stăteam toți în bucătărie și ascultam un discurs al domnului mic, despre ceva foarte important, nu mai țin minte exact, că la el toate-s așa: importante. Și vorbea în timp ce făcea ture prin fața noastră și gesticula foarte serios. La un moment dat, se oprește, vine tacticos la masă, ia paharul și bea niște apă.
Una veche și una din seara asta, care aproape m-a făcut să plâng de bucurie: