Primul ”îmi pare rău”, când băiatul meu a înțeles că nu e despre firimituri

Primul ”îmi pare rău”, când băiatul meu a înțeles că nu e despre firimituri miruna ioani

Într-o dimineață ca oricare altă dimineață, eu am mâncat niște ouă, el a mâncat niște paste (cred că am făcut un copil care ar putea funcționa exclusiv cu paste, nici apă nu ar bea). Ne-am făcut declarații ca-n filme, eu i-am spus cât e de minunat și cât de mult îl iubesc, el mi-a spus să nu-i mănânc toate pastele. La un moment dat, a început să bage și niste pâine pe lângă paste, pe principiul că de ce nu.
-Puiule, pâine cu paste?
-Da, mami, spaghetti delicioase cu orice.
-Mda, data viitoare îți fac cu broccoli, vrei?
-Tudo nu pace boccoli, Tudo pace numa pagheti.

Știam eu. Și cum s-au terminat pagheti-le in no time, deși au mai rămas câteva în frigider, să aibă și la amiaz, a început să facă firimituri din pâine și să le întindă pe masă. După care a început să le strângă, pentru că lui nu îi place murdăria nici măcar când o face el. Cu amândouă mânuțele căuș, evident, cele mai multe firimituri au ajuns – ghiciți unde- pe jos! Deși l-am rugat să bage pâinea în pungă, să-și bea laptele, să ”gătat” cu felia aia de pâine, m-am enervat ușor (deh, era abia de dimineață, rezerva cu răbdare promițătoare și ea) și am spus:
-Uite, măi Tudor, uite ce e acum pe jos!
-Mami, niște fimitui.

Și s-a uitat la mine cu doi ochi mari și serioși, ca și când s-ar fi întrebat oare de ce oi fi uitat cum arată niște firimituri, serios.
-Da, măi iubitule, ai dreptate, sunt niște firimituri. Dar cineva trebuie să le strângă de pe jos…

Iar dacă vă așteptați ca acum fiul meu să se ofere să fie el acel cineva, stăpâniți-vă entuziasmul, nu aș vrea să fiți dezamăgiți.

Așa că, am luat mătura cu un oftat, am strâns firimiturile exemplar, iar el mi-a spus din tocul ușii, primul și cel mai sincer:

-Mami, îmi pae ău.

Brusc viața era frumoasă, deși eu stăteam în bucătărie cu o mătură și un făraș.

-De munte ori îmi pae ău.

-De multe ori te iubesc, i-am zis.

Sper să fie un soț bun pentru cine vrea el.

Image by Dušan Smetana from Pixabay

Articolul anterior

După prima sarcină ”cu zero vergeturi”, vreau să reușesc și a doua oară (P)

Articolul următor

Michelle Obama, autobiografia unei soții exemplare

14 Comentarii

  1. Andrei

    Știu multe femei măritate care și-ar dori un soț măcar cu calitățile lui Tudor descrise în articolul ăsta. Deci poți să dormi liniștită 😂😂

    5+
    • Asta venind din partea unui barbat, suna de doua ori mai bine, desi barbatii tind sa isi supraevalueze calitatile 😉

      1+
      • Andrei

        Asta cu supraevaluatul calităților e parte din genetica masculină, începând cu mărimea organului reproducător și până la puterea de luat decizii în propria familie pe care bărbatul crede că o are, de acord, bărbații tind deseori să se supraevalueze. Însă prin acel simplu “Îmi pare rău” Tudor a câștigat o bulină albă în fața sexului frumos.

        1+
  2. Greta

    Cum. Să. Dai. Copilului. Broccoli??
    Revoltător, îți zic.
    (Faptul că nu-i place este încă un argument în favoarea faptului că va fi un soț bun. Now seriously. Ce fel de om să fii să-ți placă broccoli?).
    Glumesc. Cred. Oarecum 🙄

    4+
    • Am cunoscut un baietel de 4 ani jum care nu numai ca e fan, dar a mai cerut o portie! Si inca una, dar mama lui l-a avertizat ca mai trebuie sa ramana si pentru altii 😌

      0
      • Greta

        Haha, mie să-mi iasă ochii ca la melci când l-am văzut pe nepotul meu (pe-atunci avea vreun an și ceva) mâncând fericit piure de spanac. Shit, soro, mă uitam la el ca la altă aia cum bolborosea entuziasmat și deschidea gurița nerăbdător la fiecare lingură. Și era verde pe juma’ de față (na, știi tu… mai o mână-n gură, mai dat cu ea pe moacă) și io simțeam că m-apucă damblaua numai gândindu-mă cum ar fi să mănânc eu maglavaisul ăla FOARTE VERDE :)))
        Se-ntâmplă lucruri, e clar.

        4+
      • dia

        Mai, al meu mănâncă broccoli fără nici o treaba. De conopida/romanesco nu mai zic. Dar legumele la noi sunt la loc de cinste, adică jumate de farfurie la cina.

        0
    • Alina

      Sper sa nu va sochez, dar baietelului meu de 1a5l chiar ii place broccoli. Daca am in frigider broccoli sau dovlecel, stau linistita, are copilul ce mânca. Fiert, gratinat, in paste, oricand preferă leguma verde😂 si ciudat e ca nu accepta sub nici o forma cartofii!🤔😅

      Felicitări lui Tudor pentru primul “imi pare rau!”❤

      1+
    • Madalina

      Fii-miu e disperat dupa brocoli. Marea sansa e ca nu trebuie sa-l impartim, i-l dau lui pe tot, din toata inima 😂. Bad mom!

      0
  3. paste ar manca fiica mea de 3 ori pe zi. Si goale.
    Brocolli doar cu maioneza. Sau cu paste. Dar fiert doar 5-6 min, sa fie inca crontzanos asa.

    0
  4. Simo

    Ah, la ultima fraza visez si eu pentru Tudor al meu!
    Cand era mai mititel, refuza carnea in favoarea broccoli-ului. Nici acum nu e fan carne. Paste da 🙂

    0
  5. Toate buchetelele de broccoli sa vina la mine!!! :))) Sunt mare mancatoare de broccoli, l-as manca fiert la orice ora. Si daca este si gratinat cu putin cascaval … yummy, un deliciu! 😀

    0
  6. Geanina

    Un dragalas Tudor! Sigur a fost cel mai sincer “imi
    pare rau” 😍

    Credeam, sau speram, ca faza cu aruncatul mancarii pe jos va “disparea” din obiceiul lor cand mai cresc… dar na, se pare ca nu. 😂 Avem 22 de luni.
    Azi si-a intors farfuria si a aruncat pastele pe jos, l-am intrebat cine curata, a zis ca el si Robi (robotul aspirator).
    Daca are cineva vreun secret cum sa hranesti toddlerul cu verzaturi, sa-mi spuneti si mie, va rog😂😂😂Am ascuns in paste si brocoli, spanac, kale, a refuzat pastele cu totul… aia nuuuu, mami!

    1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 168 queries in 0.253 s