Lăsați totul și beți o cafea cu cine vreți voi, duceți copilul la ștrand, faceți dragoste în loc să dormiți

E un text vechi, nu va incurajez sa mergeti nicaieri. Insa, in rest…

Că nu îți stă bine părul. Prea mult stres la birou. Ți s-a rupt o unghie, tocmai acum. Urlă copilul. N-a venit taxiul. Ai pierdut tramvaiul. Cretinul din față doarme la volan. Locul de parcare-i ocupat. Chelnărul a uitat că ai cerut și-un vin. Iar a venit vara și tu ești gras. La cosmetică nu mai e loc liber. Ți-a căzut și-o plombă. Concediu nu mai ai. S-a stricat frigiderul. Ți s-a ars friptura. Ai găsit un gândac. Fix ce îți lipsea. Auzi, gândac.

Vrei și tu la manichiură. Sau măcar la dentist, că-i penibil să ai jumătate de dinte în gură. O oră de liniște îți dorești. Să culce el copilul. Iar n-a dus gunoiul și te întreabă ce mâncați. Clientul te freacă ca pe ridiche. Vecinul renovează sâmbăta, în zori. Un hipster te-mbrâncește la coadă. Un bolid nu îți dă prioritate. Alt copil urlă, dar tot al tău. Meșterul ți-a montat o fereastră greșită. Menajera n-a dat cu mopul după dulap. Ți-ai scăpat fond de ten pe bluză fix după ce ai terminat-o de călcat. Te lupți cu altă pată pe pantaloni, dar tot a ta. Scapi cafeaua pe jos. Înainte s-o fi băut, ca să te distrezi strângând. Ai văzut niște sandale mișto, dar ai rămas fără bani. Îți vine ciclul și te urci pe pereți. Viața e grea, știu, dar asta înseamnă că ai câștigat.

Încă o zi lângă ai tăi.

Aș vrea să ne bucurăm astăzi unii de alții. Să ne gândim la copiii noștri, nu dacă or fi mâncat sau ce-or mai fi învățat, ci să-i îmbrăcăm în lumină. Să ne gândim la iubitul nostru, nu la pâinea pe care o are de luat, ci la cum ne-am cunoscut. De ce ne-am îndrăgostit. Forma degetelor lui, le-aș putea recunoaște dintr-o mie, genele răsucite când doarme. Știți, oamenii pot trăi fără pâine bine-merci. Cu păr nepieptănat și unghii sărite. Oamenii pot trăi cu IQ mare sau mic, cu fond de ten sau blush natural. Ba chiar și fără dinți în gură pot oamenii trăi.

Haideți să nu ne mai irosim pe prostii. Să lăsăm totul și să bem cafeaua cu prietena aia pe care n-am văzut-o demult. Să ducem copilul la ștrand, că i-am promis de când. Să facem dragoste cu omul pe care l-am ales.

Să dormim.

Să citim.

Să ne minunăm.

Să spunem cuvintele alea pe care ne-am propus să le scoatem pe gură într-o zi. Să ne cumpărăm sandalele din vitrină. Să ne purtăm parfumul preferat, chiar dacă mergem doar până jos, la magazin.

Să ne privim pruncii în ochii lor mari și să ne imaginăm că acolo trăiește omul care ei vor deveni. Știți, totul se schimbă la un copil când se face mare din mic, mai puțin globul ocular. Ochiul, irisul, pupila rămân, în exterior, la fel. Uitați-vă în ochii copiilor voștri ca să-i vedeți pe ei, cei care sunt și cei care vor fi.

Luați o oglindă și uitați-vă și în ochii voștri. Pupila e o gaură, asta e, lumina prin ea pătrunde adânc în noi. Se spune că e calea spre suflet. Vedeți cu ce tapetați acest drum. Și ce găsiți când deschideți ușa la casă.

Iubiți-vă partenerii mai mult, judecați-i mai puțin. Nu luați nicio clipă la mișto, viața e atât de fragilă, încât nimeni nu-ți garantează dreptul la încă o zi.

Vă doresc o frunte cât mai brăzdată de vremi, genunchi cu cât mai mulți strănepoți, iar o minte care să-i recunoască pe toți. Bătrânețile sunt cele mai de preț averi.

foto1 Unsplash, foto2 Pixabay