Socoteala a fost destul de rapidă: copilul (2,5 ani) e încă prea mic să aibă răbdare și rezistență pentru plimbări și prea mare ca să facă doar ce vor alții. Să plecăm fără el nu era o soluție, așa că am decis: luăm și bunicii cu noi.
Luna: June 2018 (Pagina 4 din 4)
Stăteam în fața sediului redacției unei faimoase reviste de modă la care lucram. Era săptămâna aia nebună în care a erupt ceva vulcan din Islanda, care a înnegrit tot cerul Europei. Scuza perfectă ca el să mai rămână cu mine un pic.
Mă jucam cu copiii în parc și le-am zis să pună muzică (eram pe un vapor, mergeam într-o croazieră, ce știți voi câte poți face la locul de joacă cu nisip :p). Unul dintre ei a zis că lui îi place Gașca Zurli. Altul a început să cânte ”am o căsuță mică”. Altul a început ceva cu mama, cineva a zis de Zâna Bună, iar eu i-am lăsat cu gura căscată când le-am zis că Tanti Prezentatoarea e prietena mea. Știu, foarte matur să spun asta :p
Să ne bucurăm, că-i veste bună, toate titlurile ziarelor duduie că Tarom reintroduce curse pe ruta București-Sibiu, după 10 ani în care, dacă voiai s-o iei pe calea aerului, trebuia să faci cel puțin o escală prin Viena și să te ușurezi de vreo mie de euro, pe puțin. Deci era exclus, probabil și pentru domnul Țiriac senior.
Cand am plecat la doua si un sfert fix din fata casei din SIbiu, planul era asa: sa facem un roadtrip cu cafea, un somn si multe jocuri, iar cand ajungem acasa sa descarcam in liniste, sa punem hainele la loc, mancarea in frigider si-n farfurii, sa dam o tura cu trotineta prin parc, iar seara sa facem dus si sa scriem pe blog despre cum am legat vacantele astea doua si cum ne-am dat pe tobogane pana s-au rupt pantalonii si poze cu pantalonii rupti si orice sa mai prelungim un pic concediul.
