Eram ieri în fața unei clinici din București, așteptam Uber-ul să vină. 8 minute. Repede, mi-am scos cartea din ghiozdan, am aproximat cel puțin un capitol până ajunge. Sunt capitole scurte și mie-mi place acest scriitor de l-aș devora ca pe o cutie de înghețată și m-aș întrista când aș lua ultima lingură, că așa te întristezi când se termină ceva bun.
Tot ieri, după ce mi-am rezolvat treaba la clinica respectivă, m-am așezat la cafeneaua de la parter și m-am holbat la ecranul laptop-ului personal în cele mai neproductive 4 ore din viața mea. Fiindcă atâtea aveam la dispoziție înainte de o întâlnire de după, ați ghicit, 4 ore. Să mă duc acasă și să mă întorc ar fi însemnat alte 2 ore și 50 de lei, deci mai bine am cheltuit jumătate din acea sumă pe o supă și-o cafea. Net-ul e gratis.
Sunt atât de obișnuită să mă grăbesc în TOT timpul, să fug de la ceva la altceva, să fac mereu ce trebuie și prea rar ce vreau, încât m-am chinuit 4 ore să scriu niște rânduri obosite, din care nu mi-a ieșit nimic sănătos. Send to trash, fără regrete. Am răspuns la 3 mailuri, e adevărat, și la câteva comentarii, dar asta aș fi făcut oricum și din mers.
La un moment dat, mi-a dat prin cap gândul, ce-ar fi să închid totul și să încep să citesc?
Acum, când eram deja în mașină, iar șoferul lua curbe și gropi, că-n București nu te poți teleporta, iar mie-mi cloncănea supa în mațe și paginile în carte, mi-am spus, din toată inima: ce fraieră! Când o să mai ai tu 4 ore la dispoziție, în care să faci orice?
Nu vine doamna Inspirație, nu-i nimic, facem altceva. O plimbare, de exemplu. O căutăm printre mugurii din copaci. Măcar trimiți un text frumos și cu mult soare în gunoiul virtual. Sau puteai să bei cafeaua pe terasă, în aer curat. Să privești oamenii, sunt sigură că nimeni n-ar fi observat. Sau ai fi putut să-ți vâri căștile-n urechi și să dansezi în secret pe stradă. Sunt sigură că pe nimeni n-ar fi deranjat. Sau ai fi putut citi la un moment dat din carte, din autorul ăsta preferat.
Evident, acum, când mai aveam doar 10 minute până la întâlnire, când pulsul îmi creștea de nerăbdare din nou, au început să-mi vină ideile bune. Plimbare, terasă, aer curat.
E tipică reacția asta de a-ți da seama retroactiv ce ar fi fost mai bine să faci. Ce ar fi fost mai bine să spui. Pfoa, cum de nu ți-a venit ideea ATUNCI, doar tot ție ți-a venit ideea ACUM. Doar că mie-mi venise, ideea, de fapt. Fix cum îmi vine ideea să-i spun oricărui tâmpit că e tâmpit la momentul potrivit.
Problema e alta. Că uneori simți că nu meriți să te bucuri de ceva. Fiindcă tu ai deadline la altceva. Cam cum citeam cele mai mișto cărți în sesiune și nu mai sunt sigură dacă erau ele chiar atât de mișto sau era și farmecul că erau interzise? Nu cărțile în sine, ci momentul mai mult. În sesiune, oricine știe că nu citești cărți de fantezie. Citești profesori americani, români și cursuri de la anii mai mari.
Cum ar fi fost să am eu 4 ore de citit ficțiune? Despre un bărbat pe nume Ove, dacă tot ați întrebat. Teribil ar fi fost, m-aș fi simțit mai vinovată decât după trei cutii de înghețată.
La asta trebuie să lucrăm: la cum să mâncăm ce ne dorim și să nu ne simțim vinovați după aceea. Asta așa, că tot e început de sezon 😉
foto Shutterstock
Ruxandra
Ha, ha, asa e, in sesiune citesti cele mai faine carti! Eu imi amintesc sesiunile nu dupa examenele date sau notele luate, ci dupa romanele citite. Sesiunea din anul I, semestrul 1 a fost “Pe aripile vantului”, cea din semestrul 2 “Solutia Schopenhauer”… Pff, ce vremuri…
Miruna
O, si tu? >))) Si aveam cea mai tare curatenie-n casa din tot restul anului >p
Marcela
Daaaa. Si confirm si asta cu curatenia. Luna si bec era toata casa :)). Eram in stare sa fac si in vecini.
dia
Așa m-am învârtit și eu bezmetică in prima ora in care am rămas singura acasă după aproape 2 ani:))) a nu se înțelege ca nu am timp pt mine, dar acasă singura nu am mai rămas. Și după o ora de învârtit îmi mai rămăsese încă o jumătate de ora pana la întoarcerea băieților și am exersat din greu😀De atunci îmi planific “cu minte” fiecare moment liber… majoritatea le petrec făcând sport sau citind.. sau cu un ceai pe malul lacului:)
Miruna
ce frumos sună… un ceai pe malul lacului și cărți…
dia
Oh, da🤗
Mihaela Damaceanu
Hihi, daca dansai pe strada e posibil sa fi observat cineva…Si eu am crezut ca nu, atunci cand am vrut sa valorific timpul pierdut la coadă la Mega Image si am inceput sa fac exercitii pentru noua spondiloza cervicala. Nu aveam pe nimeni in spate, asa ca da-i cu aplecari si rotiri ale capului. Mi-a trecut cheful cand a pufnit in ras vanzatoarea si s-au intors ambii clienți înspre mine. Nu mai fac, promit!
Miruna
a fost bine? dă-le-ncolo de reacții!
O femeie
De 10 ani cu copilul am fost la gineco/dentist/piatza/pisti tat asa ca in prima noapte cand a dormit la prietena ei, m-am trezit ca….si eu ce fac??.
Apoi a fost intr-o tabara. Si apoi in alta. Desi am hobby-uri si preocupari si prietene si carti, dar fara copil pe langa parca imi lipseste juma de inima.
Cazul meu e diferit si ca nu ne-am permis financiar bone sau taxi, sau timp in 2. (ba mint, am platit prima bona acum cateva sapt pt ca sotul era in deplasare cu job si eu platisem o conferinta de nutritie in cadrul universitatii de medicina tinuta de un oncolog francez … a meritat ca am iesit cu asa entuziasm si lectii invatate dar al naibii de scump a fost)
Visez insa ca ma voi pensiona si reciti cartile adorate din biblioteca. Daca e ceva ce imi aduce aminte cu drag de perioada de primele luni dupa nastere, apai e alaptatul prelungit (statea o ora la san pt o masa….si peste alta ora incepea alta masa) asa ca stateam lungite si citeam. Am botezat o jucarie de plush Oda Nobunaga 🙂
Miruna
hahahah, și eu mă gândesc acum cât timp am pierdut în primele 3 luni când el sugea și eu stăteam pe fb 🙁
Faine preocupări ai, chiar dacă scumpe. 🙂 Bine că ai găsit bonă, dar oricum copilul tău e mare.
O femeie
Vezi ce viata la mine: nu avui nici fb, nici tv, nici mobil smecher, dar caarti…
(Chiar de e mare, nu o las singura).
Rox
Ne dam seama prea tarziu ca am fi putut face altceva. Eu de cand cu bebe nu ma mai pot organiza deloc. Indiferent ca e vorba de o plimbare, de citit o carte sau de facut ceva care imi place. Nu mai stiu cum. Abia dupa ce a expirat timpul am asa de multe idei… 🙂
Miruna
exact! Te înțeleg perfect!
Violeta
Ce carte citesti acum?
Cristina
Cred ca mai toata lumea facea curat si citea romane in sesiune :))
La mine cititul e pasiune veche si l-am strecurat mereu printre alte activitati. Cat am alaptat, in bebelusie, am citit la greu. Am citit in statia de autobuz, in autobuz/taxi/metrou, in pauza de masa, in pauzele de la scoala, in timpul unui curs la facultate (citeam Shogun si nu-l puteam lasa din mana). Acum renunt la somn in favoarea cititului, pentru ca nu prea mai ramane loc in alte momente ale zilei.
Miruna
Asta cu nu prea rămâne timp o înțeleg prea bine!