M-am gândit la viitorul copilului meu, când m-am întors în România

intors romania

După ce-am locuit 5 ani în Marea Britanie, la aproape un an și jumătate de când sunt din nou acasă, deschid o nouă serie de articole săptămânale, pe care le voi aduna în categoria ”De ce m-am întors în România”. Vor fi povești adevărate ale românilor care se mișcă împotriva curentului. Scrise de ei. Într-un moment al țării noastre, cand toți vor să plece (și nu îi putem condamna), ar fi super tare să arătăm și poveștile celor care au ales să se întoarcă. Oameni obișnuiți așa ca mine și ca tine, despre care nu vorbește nimeni. Cred că avem nevoie mare să știm că se poate și altfel. De la unii care au fost pe-acolo, nu doar își imaginează stând în trafic, la semafor, cum ar fi viața lor departe.

Astăzi, povestea unei familii de români, care, după 16 ani ai lui și 6 ai ei, s-a mutat din Luxemburg la Cluj.

Știți, multă lume ne-a întrebat de ce ne-am întors în România. Mie răspunsul mi se pare firesc și mi-a luat ceva vreme să înțeleg că nu e așa pentru toată lumea. Aș fi înțeles întrebarea curioasă de fiecare dată când mi-a fost adresată, dacă tonul nu ar fi accentuat gândurile din spatele cuvintelor rostite: “Pentru ce naiba v-ați întors în România? Sunteți proști să lăsați viața stabilă din Luxemburg pentru cea din România?” Să nu credeți că toate reacțiile au fost astfel. Au fost și oameni care ne-au felicitat sincer. Oameni ale căror principii, viziuni și valori coincid cu ale noastre. Oameni cu care rezonăm din multe puncte de vedere. Până la urmă, nu suntem nimănui datori cu explicații, dar le oferim de dragul de a le satisface curiozitatea. 🙂

În primul rând, niciunul dintre noi, nici eu și nici soțul meu, nu am plecat din România cu gândul să îmbătrânim în Occident. Când ne-am cunoscut, el era plecat de 10 ani. Eu am plecat de dragul lui, dar îmi doream să mă întorc de dragul celor pe care i-am lăsat acasă, oameni care m-au crescut și cu care am crescut. Oameni prea aproape de sufletul meu încât să-i pot revedea doar de 2-3 ori pe an și să-i las de fiecare dată cu obrajii brăzdați de lacrimi. De ai mei nu mai zic. La fiecare despărțire, parcă mi se rupea câte o bucată din suflet.

Am hotărât să ne întoarcem atunci când copilul nostru va avea vârsta de mers la școală. Planul l-am făcut atunci când copilul nu era nici măcar în burtă. După nașterea fetiței noastre, planurile s-au accelerat. Am trecut printr-un șir de evenimente care s-au desfășurat fix ca un puzzle: fiecare a avut locul său în decizia finală. Și iată-ne întorși în România după 16, respectiv aproape 6 ani petrecuți în Occident, după aproape un an de la planul final, după mai bine de 2 ani de când s-a născut fetița noastră.

Și, totuși, de ce ne-am întors dacă ne era deja bine? Fiecare își definește binele în funcție de dorințele și motivațiile pe care le are. Știți, banii nu aduc întotdeauna fericirea. Un sistem de sănătate bine pus la punct nu te face mai sănătos din punct de vedere emoțional. Veți spune că sună romantic și “dă bine” să scriem asta pe bloguri, dar eu tot vă spun în ceea ce cred:  fiecare om, cuplu ori familie crește cu iubire înainte de toate. Cu cât e mai multă și din surse diferite, cu atât crește mai frumos. Ne-am dorit să avem mai mult timp pentru noi, dar și pentru ceilalți. Acolo unde am fost, nu ne-am permis niciuna din cele două. Ne-am dorit să ne creștem copilul în sânul familiei, nu la creșă de la 8:00 la 19:00. Am vrut să avem weekend-uri cu oamenii dragi sufletului nostru, să ne bucurăm de părinți, de bunici și ei de noi. Ne-am dorit să ne vorbim limba și să ne dăm o șansă să reușim la noi acasă. Nu vrem să ne îmbogățim, ci să avem un trai decent. Suntem mai mult decât bogați, dar bogăția noastră nu-i în conturi.

În Occident nu umblă câinii cu colaci în coadă, dar fiecare trebuie să se convingă de asta pe propria piele, să aibă propriile lui experiențe și nu să judece din auzite. Noi ca și cuplu ne asemănăm în multe privințe. De exemplu, nu luăm decizii pripite și strict în funcție de impulsul de moment. Discutăm și răsdiscutăm ceea ce urmează să facem. La fel a fost și în cazul întoarcerii. Le-am pus pe toate în balanță, le-am cântărit, le-am măsurat și abia apoi am luat decizia finală. Nu ne-am fi întors fără un capital și fără să avem un acoperiș al nostru deasupra capului. Apoi, înțeleg că unii nu au unde și la ce să se întoarcă, deși și-ar dori să o facă. Noi credem în Cluj și oportunitățile pe care orașul le oferă din toate punctele de vedere.

E ușor să stai pe margine și să judeci, fără să cunoști detaliile și profunzimea motivației care stă la baza deciziei. Mi s-a spus și că sunt egoistă și nu mă gândesc la viitorul copilului meu. Tocmai că mă gândesc, am hotărât să mă întorc. Peste ani, fetița mea își va aduce aminte că am fost lângă ea când a avut nevoie de mine și că a fost înconjurată de familie, că a crescut cu iubirea despre care vorbeam mai sus, nu la grădiniță de la 8:00 la 19:00. Clujul oferă atât școli de stat, cât și școli private bune. Dacă își va dori, va putea alege să urmeze facultatea la Cluj sau oriunde în lume. Dacă ne-am întors în România, nu am făcut-o din niciun fel de egoism, nu am făcut-o inconștient, ci știam la ce ne întoarcem. Dacă viața noastră ne va nemulțumi, vom avea oricând posibilitatea să ne întoarcem în Luxemburg sau să ne stabilim în orice altă țară. Dar nu aș fi vrut niciodată să trăiesc în Occident întrebându-mă încontinuu: “Ce-ar fi fost dacă m-aș fi întors? Oare aș fi reușit? Oare mi-ar fi fost (mai) bine?” Viața e prea scurtă să fie măcinată de întrebări și îndoiala e suficient de puternică încât să distrugă vise. Noi am ales să ni le urmăm.


Flavia a fost Communications and Events Coordinator într-o multinațională, iar soțul ei -manager la un restaurant italienesc, de lux. În România, pornesc pe cont propriu. Dacă vreți să urmăriți povestea lor în continuare, pe Flavia o găsiți pe blogul ei, noidoisibebe.ro.

Dacă aveți și voi o poveste din asta împortiva curentului sau dacă știți pe cineva care s-a întors într-o eră în care toți pleacă, mi-ar plăcea să luăm legătura. Să arătăm și cealaltă față a emigrării, pe cea a revenirii acasă.

Articolul anterior

Trei invitații la conferința ”Cultivarea inteligenței parentale”

Articolul următor

Am fost în concediu și facebook nici nu a știut

70 Comentarii

  1. Eu nu am cum sa-i felicit pe cei care fac asta, pentru ca pur si simplu nu mi se pare o idee buna. Stii, celor celor care le place atat de mult in Romania, as vrea sa le spun sa mearga o singura zi in spitalele de stat de la noi, sa dea piept cu realitatea, iar apoi mai stam de vorba. Si nu la Regina Maria sau la Medlife, ci la stat, unde ti-e scarba pur si simplu sa pasesti. Sau unde trebuie sa stai 10 ore pe hol la urgente pentru a astepta sa te bage cineva in seama. Sistemul medical infect e primul si cel mai important lucru pentru care eu consider intoarcerea in Romania o greseala.

    28+

    • Știi, celor care le place atât de mult în străinătate, eu le-aș spune să meargă pe la urgențe prin spitalele din afară să vadă cam cât au de așteptat. Doar că știi ce se întâmplă, paradoxul paradoxului, în străinătate nimeni nu mai are pretenția să fie tratat regește la spital, toată lumea înțelege că există o ordine a priorităților, un personal de cele mai multe ori depășit numeric de situație. Pe alții i-aș invita să-și dea copiii la școli prin străinătate, să vadă cam cât îi costă o școală de Doamne-ajută, o oră la creșă ori o casă într-o zonă bună, de unde să aibă acces la o școală publică gratuită, fără trafic de droguri sau sex la wc. Nu, în România, lucrurile nu sunt nici vorbă perfecte, cunoaștem și înjurăm cu toții situația de aici, însă e bine să facem observațiile de rigoare.

      10+

      • Miruna, sa nu cumva ai impresia ca imi doresc sa intru cumva in discutii contradictorii cu tine sau cu altcineva, dar iti spun, daca tragi linie, clar in Romania sunt mai multe lucruri care te fac sa-ti iei campii unde vezi cu ochii. Eu acum te intreb si vreau sa-mi raspunzi sincer: tu ai sta intr-un salon de spital precum cel care a fost mediatizat de curand la TV, cel de la Constanta? Nu te sperie catusi de putin gandul? Pe mine ma trec fiori cand ma gandesc, sincer iti spun! DIn fericire, multumesc lui DUmnezeu, situatia financiara mi-ar permite sa merg la privat, dar ma gandesc cu inima stransa la oamenii de rand care nu au posibilitatea asta si n-au ce face, stau si indura …

        18+

        • Nu am văzut cazul, dar știu la ce te referi, normal că știu. Mai știu și că nu ești Gică-contra doar de dragul de a te afla în treabă, doar mi-ai mai împărtășit părerea ta mai demult. E o balanță foarte personală asta, de fapt. Fiecare știe ce e mai important pentru el. Eu însă știu sigur, căci am trecut pe-acolo, nu m-a încălzit cu nimic faptul că am știut că am acces la un spital curat. Îmi era dor de casă în fiecare clipă în care nu mă gândeam la pacienți.

          Ca să nu mai zic câte românce, spanioloaice, portugheze, indience am cunoscut care mergeau să nască acasă la ele, în țările din care proveneau. Când auzeau că rămân să nasc în Anglia, făceau ochii mari de tot. Doar că eu am lucrat până în săptămâna 35 de sarcină, nu mai aveam voie să zbor în acel moment,

          1+

          • alina

            In uk nu numai ca astepti cateva ore. In primul rand, in functie de gravitate esti trimis pe un traseu. Acolo incepe asteptarea. In plus, daca ai programata o operatie, te pot trimite acasa in caz ca a aparut ceva de mai mare prioritate. Si asta dupa ce operatia e programata cu luni inainte. La dentist mi s-a spus ca trebuie scoasa maseaua iar in Ro a fost salvata. Deci, nu numai in Ro sunt probleme…

            4+

      • Nu, nu e mai rau in strainatate prin spitqle, e mult mai bine, ca primeaza interesul omului si daca dr greseste plateste si nu pacientul cu viata sau boala. Si as avea de povestit aici….ca sunt bolnava cronica si umblai…. Nu e insa perfect ca tot oameni sunt.
        M-am descurcat si in Bucuresti, singura, si luat casa si facut o viata faina, dar mult mai usor mi-a fost in strainatate, si cred ca cine nu vrea nu se descurca niciunde.

        Romania insa tot in feudalism a ramas si imi pare rau ca nu am plecat la 20 de ani ca locul meu nu e in romania.

        19+

      • Luminita

        Miruna, nu e asa peste tot. Uite, eu locuiesc in Bruxelles si am venituri medii. Fetita mea e la o scoala publica grozava, unde face o multime de activitati, cum sigur nu ar fi facut in Bucuresti, in aceeasi situatie, si mai si sta zilnic pana la ora sase la garderie/after-school. Si pentru asta nu platesc o avere, iar copilul este mega-incantat de ce invata. Arata-mi te rog cum as fi putut face asta in Bucuresti, cu venituri medii, fara sa ma duc la o scoala privata, fara bunici disponibili. Nici bona nu calatoreste jumatate de oras cu copilul, deci, daca nu ai scoli bune in cartierul unde locuiesti, asta e. 🙁 Nu mai vorbesc de spitale. Am fost de n ori la urgente cu copilul meu in Romania, cat era mic, am fost si aici, nici nu se poate face comparatie, sincer. Doctorii vorbesc frumos si civilizat cu tine, se joaca cu cei mici, nu vezi mizerie, nu te trateaza ca pe un gunoi daca nu le pui banii intai in mana. Nu stiu de alte tari, eu vorbesc de ce am vazut in Belgia. Fata de Romania, este o diferenta de la cer la pamant.

        14+

        • Sunt sigura ca ai dreptate. In UK, cel putin, situatia scolilor era foarte diferita. Dar na, depinde si ce pretentii ai. Am cunoscut o familie de romani, care aveau copiii la o scoala destul de prapadita, dar ei erau foarte incantati. Nu zic ca e cazul tau, insa, in general, totul e relativ. Si inteleg foarte bine situatia cu bona/bunicii/gradinita, ca nici eu nu prea stiu cu cine o sa-l las..

          1+

          • Miruna, tu ai intrat in scolile alea? uita-te la statisticile europene, romania ca scoala este codasa in europa!! Albania e mia jos dar nu o calculam.
            Nu analiza dupa cea mai slaba scoala din uk fata in fata cu cea mai buna, media conteaza. As mai adauga ca pur si simplu unor romani totul le miroase, si altora mai naivi ca mine si Bucurestiul mi s-a parut exceptional dupa ce veneam de la wc-ul in fundul curtii.

            6+

        • Maria

          Fiecare cu parerile si prioritățile lui, daca te încântă sa lasi copilul sa-l crească doar scoala si after school-ul si sa-l vezi doar ibainte de culcare si in week end poate ai noroc in strainatate de o scoala buna. Eu as prefera sa petrec timp de calitate cu copii mei si cu cei dragi mie, nu sa fiu sclav al sistemului si sa lucrez pana seara pe plantatie doar ca sa fac mai multi bani.

          3+

    • Roxana

      Amy,ai dreptate! Am fost cu tatal meu si am stat 10 ore la urgenta intr-un spital de stat. Si diagnosticul nu era de ici de colo… o tumora cerebrala. Dar le multumesc color care s-au intors acasa sa faca ceva pentru oameni ca noi. Tatal meu a avut Sansa si norocul sa fie operat de un om extarordinar. Si spun om,nu medic , pentru ca dincolo de diplome este un tip senzational. S-a purtat cu noi ca si cand ne cunosteam de cand lumea…
      Eu ii apreciez pe toti cei care au curajul sa se intoarca si isi propun sa reuseasca aici.

      3+

  2. Eu nu stiu ce sa zic. Cand am plecat, acum 5 ani, am zis ca pentru o vreme. Apoi s-au nascut fetele si ne-am cam răzgândit. În fiecare an cand venim acasa și vedem totul din afara, fara sa fim implicați, realizam ca fetele noastre ar fi victime sigure intr-o societate unde șmecheria primează. Și nu, nu vreau sa le învăț să se “descurce” pentru ca nu suport asta. Prefer sa le învăț sa trăiască corect, dupa reguli si sa le asigur ca daca vor avea carte vor avea parte.
    În Romania nu le pot garanta asta pentru ca sunt atâtea anti exemple.

    24+

  3. Da, e drept ca și in străinătate aștepți cu orele la medic dar se întâmpla extrem de rar sa mergi pentru niște analize si sa pleci mort din spital pentru ca ai avut “ghinionul” de a contacta o bacterie care ti-a fost fatală.
    Diferența intre spitalele de la noi si cele de afara este uriasa. La fel si atitudinea multora dintre cadrele medicale. Știi si tu prea bine toate astea.

    23+

    • H povestea că la ei la spital (unul dintre cele mai mari centre de neurochirurgie din lume) se pierdeau biopsii din tumori cerebrale cam o dată pe lună. Mi-a povestit prima dată când i s-a întâmplat unui pacient de-al lui și a trebuit să reintervină. Laboratorul pierduse analiza. Nu te așteptai, nu-i așa? Normal că știu, mai bine decât îți poți imagina. Dar mă străduiesc să nu văd numai găurile negre.

      1+

      • Povestea asta de curand la fundeni …. pacienta a ajuns de urgenta aici, si dr a acceptat si dat tratament pe proprie raspundere pt ca din fundeni nu ii gaseau biopsia dar i-au trantit in brate reteta de chimioterapie. Cand ma vad cu ea o intreb ce parere are, ca e proaspata pacienta si de ici si de colo.

        9+

      • Soțul meu e medic aici in Germania si povestește de chestii care se întâmpla si aici dar măcar ei declara toate infecțiile pe cand acasa spitalele noastre sunt “curate lacrima”

        11+

  4. Larisa

    Eu ii felicit, sincer! Ma bucur enorm când aud ca oameni de succes se întorc acasa alături de familiile lor. Pentru ca bunicii sa își vadă mai des nepoții și copiii. Și soțul meu s-a întors in România după ani buni in Elveția. A luat-o de la zero. In primii doi ani a studiat piața, a cheltuit foarte mulți bani, iar acum și-a deschis mai multe afaceri. Nu degeaba se spune ca acasă e acolo unde ți-e inima și unde e mama…

    1+

    • Înțeleg că mai avem o întoarcere acasă? Că tu ai rămas în Elveția? Sau că îl așteptai acasă? Poate vrei să povestești mai multe.

      0

      • Larisa

        El era in Elveția de ceva timp. Ne-am cunoscut intr-o vacanța de-ale lui in România, in orașul natal. Eu nu eram încă pregătită de o relație, așa ca el a plecat înapoi. După aceea am început sa vorbim pe internet, sa ne cunoaștem ceva mai bine. A revenit in luna Decembrie 2011 in România și nu a mai plecat, deși avea un viitor promițător acolo. I-a fost foarte greu timp de doi ani. Nu era învățat cu ritmul de aici. Am simțit ca îl țin in loc, însă l-am și încurajat. In 2014 ne-am căsătorit in propriul nostru restaurant și am citit fericirea pe chipul soacrei mele ca băiatul ei e in sfârșit acasă.

        1+

  5. Anca

    Copiii celor care nu au părinții aproape sau ai căror părinți încă lucrează stau și în România la grădiniță de la 8 la 18-19. Deci ăsta e un argument subiectiv.
    Pentru mine cel mai mare obstacol în decizia plecării au reprezentat-o ai mei și durerea pe care le-aș provoca-o. Cu toate acestea, după 8 ani de gânduri, am decis să ne luăm inima în dinți și să încercăm pentru a nu regreta mai târziu, pentru că suntem scârbiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În aprilie plecăm peste ocean. Sperăm să rezistăm și noi acolo și ai noștri aici și să nu îți trimit peste doi ani vreun articol “de ce m-am întors în Romania” 🙂 Chiar nu îmi doresc asta.

    15+

    • Moaaamă, nu vreau să știu ce e în sufletul tău. Dar știi, Anca, nu îți poți trăi viața pentru părinți. Eu zic că e un pas curajos și pentru voi cel pe care îl faceți. Legat de ce spuneai cu grădinița, probabil că Flavia are niște părinți aproape, iar în România nu e nevoită să își lase copila 8 ore la creșă. Pentru copila ei nu contează ce fac alții, ci ce fac bunicii ei.
      Vă doresc succes, eu cred că o să vă placă și o să vă adaptați, fiindcă vă sunt destul de clare motivele plecării. Flavia a și spus că ea nu a plecat din România din ură de țară, ci din iubire pentru soțul ei. La fel și eu. Nouă ne mergea bine și în România. Nu am părăsit-o de urât ce ne era. Deci înțeleg perfect că v-ați săturat și vreți mai bine. Aștept să îmi scrii peste doi ani, indiferent cum o fi 😉

      2+

    • Greta

      Best of Luck, Anca! 🙂

      5+

  6. Carmen

    Pentru nimic în lume nu m-aş întoarce în România. Încerc din răsputeri să găsesc plusuri acolo dar nu îmi iese. Mergem să vizităm rudele dar numai gândul că aș putea avea nevoie de o spitalizare în România mă ia cu fiori. Știu despre ce vorbesc, comparația este uluitoare și da, aici urgențele se tratează în regim de urgență şi nu la Paştele cailor. Nu mai am ce să caut în țara lui “las’că merge și așa” și nu vreau să îmi învăț copilul nici să fie tupeist și nici să dea șpagă. N-am încredere că se va schimba ceva în bine, acolo.
    Și uite că avem casă și nu acolo de unde și-a luat Dumnezeu rămas bun, copilul mic a fost la grădiniță, este la o școală bună, copila mare a făcut medicina la Viena. Suntem oameni obișnuiți, deci se poate.
    Orice persoană asigurată își face analizele gratuit (nu atunci când mai sunt fonduri), primește trimiteri la specialiști dacă dorește și/sau este nevoie, nu plătește nimic în plus, nu își duce de acasă lenjeria de pat în cazul unei spitalizări,rudele nu umplu buzunarele portarilor ca să ducă mâncare bolnavului, nu pregătesc n plicuri cu şpagă, etc.
    Nu dai cu mașina în toate gropile din șosele, ți se zâmbește civilizat peste tot și nu fals. Găsesc inutil să continui șirul comparațiilor. Este atât de trist, o distanță atât de mică, în km, dar atât de mare, ca mod de viață, de organizare, de … de tot.

    25+

    • Maria

      Nu sunt chiar așa grozavi nici in strainatate in spitale , iar de competenti nici vorba sa fie mai competenti medicii, ba as putea zice ca din contra -eu am avut numai experiente neplăcute in Franta in cele câteva vizite in spitalele lor. Si acolo astepti cu orele pe coridoare si in final nu stiu ce sa-ti zică sau bat apa in piuă, pierd analize, te iau la rost ca pui prea multe întrebări, etc. Si am luat si noi microbi din spital la una din vizitele inutile ale fetiței mele in spital, pt ca o doamna de la PMI a avut impresia ca nu suge destul; era prefect sănătoasă când am fost internate si am avut cu alte probleme după ce am ieșit din spital.

      0

  7. Vad ca multe persoane au cam aceeasi părere ca si mine legata de ce se intampla in Romania. Oricat de confortabil te-ai simti acasa, nu poti sa treci cu vederea ce se intampla. Imi pare rau, dar Romania n-o sa fie niciodata altfel, suntem in urma cu 100 de ani, ce sa mai speri aici?

    23+

  8. Felicitari, Flavia! Nu as pleca din tara mea niciodata. Sigur ca ii vad minusurile, dar are plusuri pe care nu stiu cate tari le au. Inteleg ca toata lumea are o problema cu spitalele.
    In ,, jegul” din Romania esti bagat in seama imediat. Si avem medici buni aici. Recent a murit o romanca in Anglia de la ,, raceala” si nepasarea cu care au tratat-o si trimis-o acasa ca nu are nimic. Deci? Perfect nu este nicaieri.
    De trei ori am fost plecata in doua tari. Cel mai mult am rezistat o luna. Cand mergeam me strazi si auzeam ca se vorbeste alta limba simteam ca innebunesc. Sau cand in Italia ma obligau sa vorbesc italiana cu colegii mei romani in conditiile in care stiau ca nu cunosc limba…nici nu vreau sa imi amintesc!

    0

  9. Greta

    Nu m-aș mai întoarce niciodată în România. Locuiesc de 10 ani în Germania și nu, nu sunt nici aici câini cu Brezel în coadă 😀 De fapt, chiar săptămâna trecută am avut două motive de enervare:

    – dentistul mi-a descoperit o infecție sub lucrare și m-a trimis acasă, deși de sub dintele ”încoronat” iese puroi;
    – am dus mașina în service și mi-au returnat-o cu exact aceeași problemă, dar ei susțin c-au reparat-o, dom’le.

    Evident c-am scos fum pe urechi în ambele situații, dar le rezolv. Merg la alt dentist și, dacă oi mai avea nervi pentru asta când termin tratamentul, îi fac reclamație deșteptului care m-a trimis acasă cu infecție și nu mi-a făcut absolut nimic. Spre deosebire de România, aici reclamațiile la adresa medicilor chiar se iau în serios. Duc iar mașina în service, primesc mașină gratuit de la ei până mi-o rezolvă și asta e.

    Un dentist indolent și un service neglijent nu definesc nici sistemul medical, nici pe cel al reparațiilor auto. De fapt, e prima dată când ni se întâmplă așa ceva și-n zece ani am tot mers la doctori (și-n service, as it happens). Pe când dacă vorbim de sistem medical în România, bunăoară… știm cu toții cum e.

    Vedeți, nu e ca și cum trăiesc într-o lume idilico-imaginară. Diferența este însă că aici se pot rezolva mai ușor problemele, există instituții cărora chiar le pasă, există legi și regulamente care chiar se aplică.

    26+

  10. Roxana

    Eu cred ca toate tarile au plusurile si minusurile lor. Eu in Canada plangeam dupa Piata Romana… mi se parea ca si Berceniul e mai prietenos decat cartierul lor de chinezi. Am stat 3 saptamani ,am vizitat o multime de locuri,am locuit intr-o zona superba,ca-n filme,dar care nu imi aducea nicio bucurie. Nicaieri nu m-am simtit atat de departe de Romania. Si recunosc ca aici suntem bine,nu am fost nici noi scutiti de ce e rau…am nascut intr-un spital de stat,dar mi-au facut cezariana pentru ca era necesar ,nu m-au lasat sa ma chinui 33 de ore ca pe cea mai buna prietena a mea in Franta. A avut un cop de 4,5 kg la 1.65 si au lasat-o pur si simplu in agonie. A avut ruptura de perineu si dr cu zametul pe buze ii spunea ca e cel mai bine asa!!
    Acum e adevarat ca mergem doar la privat pentru ca avem asigurare. In SUA daca nu ai asigurare,mori!!! Nu te baga nimeni in seama.
    Poate sunt eu mai patrioata asa…dar nu as pleca niciodata de aici. Si culmea… Acum am ramas si fara job…si am si pe 40 de ani😊

    0

  11. Cred ca motivul principal pentru care exista 2 tabere atat de clare si vehemente intre cei care comenteaza la acest articol (iar nimeni nu vrea sa accepte/inteleaga/fie de acord cu ce spune cealalta tabara) este ca nu intelegem urmatoarea chestie: nu tuturor ne merge la fel acasa in Romania.

    Acest ”la fel” poate sa insemne ”la fel de bine” sau ”la fel de rau”.

    Cred ca daca am avea toti/toate asta in cap, nu ne-am mai grabi atat de judecam asa aspru cand cineva spune ceva cu care noi nu suntem de acord (a, si ”chestii cu care noi nu suntem de acord” inseamna aici ”chestii care nu ni s-ar potrivi noua”).

    10+

    • Pai tocmai, eu am zis ca ii inteleg pe multi care pleaca si nu mai au la ce sa se intoarca, realitatile de acasa chiar nu sunt roz pentru foarte multi… iar Flavia a spus ca fiecare trebuie sa incerce pe pielea lui. In acest caz, nu putem imprumuta concluzii de la altii.

      2+

      • Exact. Si cei care se intorc trebuie sa ii inteleaga pe cei care nu vor sa se intoarca, dar si cei care nu vor sa se intoarca trebuie sa ii inteleaga pe cei care vor. Suntem prea multi oameni si prea multe cazuri in sine ca sa putem bate in cuie niste raspunsuri la intrebarea E bine sa ne reintoarcem, da sau nu?

        1+

        • Chiar asa e. Pe noi multi ne intreaba si acum daca ne merge bine, gandindu-se oare ei cum s-ar descurca. Iar unii chiar nu ar avea la ce sa se intoarca in Romania. Stiu familii care i-au dus dincolo si pe bunici.

          1+

    • Ioana, sa stii ca nu, nu imi merge rau in Romania, ba din contra, o ducem mult mai bine decat daca am plecat in afara tarii. Si totusi, o s-o facem, pentru ca ma gandesc mai mult la viitor. Vreau sa plec pentru ca Romania e o groapa de gunoi, arata dezolant iar serviciile de aici sunt in urma cu 100de ani. Stiu ca o să-mi fie dor de familie, dar vreau sa am copii pe care sa-i cresc frumos intr-o tara civilizata. Familia, la un moment dat, e formata din sot sI copii.

      11+

      • Stiu ce spui, ti-am citit comentariile si te inteleg. Chiar sper sa iti mearga asa cum iti doresti, indiferent unde vei merge. Si ce e cel mai important, acest ”afara” sper sa ti se para peste cativa ani exact asa cum ti-l imaginezi tu acum, in Romania fiind 🙂

        1+

      • Amy, si noi am plecat de la bine. Locuintele naostre, serviciile noastre, a picat o oferta de job, dar am zis ca daca nu incerc acum, nu voi incerca alta data.
        A fost un soc pentru mine sa inteleg ca ceea ce consideram eu “servicii bune” in bucuresti erau o bataie de joc.

        6+

        • O femeie, multa lume pleaca, chiar daca aici au un anumit confort si statut financiar. Cei care pleca n-o fac pentru bani, ci pentru ca se gandesc la viitor, la viitorul lor si-al copiilor. Nu pot sa stau si sa nu plec de teama c-o sa-mi fie dor de mama si de tata, dar sa traiesc cu punandu-mi intrebarea: “dar daca o sa regret ca nu am plecat cat am fost tanara?”. Romania = un gunoi de tara!

          3+

          • eu nu o consider gunoi de tara, ci codasa europei. Si asa e de cateva sute de ani. Sa nu uitam ca e ultima tara din europa care a renuntat la sclavie si unii neaga ca am fi avut vreodata sclavi sau progromuri sau ca am ucis si chinuit sute de mii de evrei, codasa la drept de vot la femei (1/3 erau complet analfabete atunci), codasa la dreptul femeii (din 2011 femeia poate cere ordin de restrictie contra sotului), codasa la abandonul copiilor, la reciclare, la respect si integrare etc. Acestea sunt mizeriile noastre, gunoiul de sub pres, astea ar fi vagonul cu frana cea mai stransa, daca rezolvam pe astea, trenul numit Romania va accelera.

            5+

        • butterfly

          Sper ca nu vorbiti asa si printre straini :(, cum ca Romania e un gunoi de tara sau codasa Europei dintotdeauna. Sper ca pastrati aceste vorbe doar pentru romani, desi … ii necajiti pe cei ramasi, pentru ca vedem si singuri cate merg rau. Multe nu merg bine in tara, dar parerile acestea negative, spuse cu dispret, nu fac nimanui niciun bine. Lasati-ne sa speram, daca tot am ramas, si sa ne straduim sa schimbam ceva, fiecare cat de putin sau mult, cum poate.
          N-am fost dintotdeauna codasi la toate (intre cele doua razboaie mondiale eram pe locul 3 in lume la aviatie – poate asta e un kiki, e doar un exemplu mic).
          Eu lucrez intr-un birou in care zilnic intra si studenti Erasmus (olandezi, spanioli, portughezi, italieni, polonezi etc) Cu simt de raspundere va spun ca am fost foarte contrariata sa constat ca 90% dintre studentii straini sunt needucati (bat tare in usa de te sperii, intra si nu inchid usa, vorbesc mult si tare intre ei, in limba lor, desi in birou sunt si alte persoane care lucreaza si au nevoie de liniste, au diferite pretentii etc). Nu stiu cat de naspa or fi scolile noastre, dar stiu cat de multi IT-isti romani super buni sunt peste tot prin lume acum, deci ceva-ceva o fi bun si la noi 🙁 (majoritatea cunostintelor si prietenilor mei sunt programatori, deci stiu ce zic)
          Asa ma supara astfel de comentarii ……… Incerc sa le ignor, dar uneori, uite, nu pot 🙁

          1+

  12. butterfly

    Fiecare actioneaza dupa cum crede sau simte ca e mai bine pentru el. Suntem atat de diferiti si avem valori asa de diferite in viata asta, in consecinta actionam diferit si, uneori, de neinteles pentru altii. Mi se pare ca sfaturile sau mirarile “de ce naiba v-ati intors in Romania?” uneori depasesc limita politetii (daca nu devin chiar intruzive cand sunt exprimate intr-un mod agresiv).
    Ma bucur cand vad ca oamenii buni se intorc in tara pentru ca si Romania merita sa se schimbe si asa cresc sansele ca oamenii buni sa faca pasi mici spre normalitate.
    Daca am pleca cu totii … cui ar ramane Romania?
    Unii se integreaza perfect intr-o tara straina si nu s-ar mai intoarce in veci.
    Nimeni nu e de judecat nici pentru ca pleaca, nici pentru ca ramane, nici pentru ca se intoarce. Avem valori diferite.

    4+

    • Stii cu cata bucurie si cu cat entuziasm am pornit aceasta serie de articole? Acum nu mai sunt sigura ca imi va face bine sa citesc toate comentariile. Iti multumesc pentru interventia echilibrata de aici.

      2+

  13. CristinaM

    Uneori, mi se pare ca se intorc in Romania oamenii care considera ca se poate schimba ceva si pe aici si pentru care “repusul” osului la munca nu reprezinta un impediment. Pe de alta parte, nu ai cum sa blamezi un om care si-a construit o alta viata, in alta tara si alte conditii, doar fiindca nu vrea sa se intoarca.
    Pentru mine sunt greu de inteles cei cate muncesc afara si construiesc “palate” in tara, in ideea ca poate se intorc sau ca fac pentru copil… mi se pare ca nu se bucura de nimic… nici de viata lor pe unde sunt, nici de nimic si nimeni din tara… As vrea sa citesc ce are de spus o astfel de persoana…

    5+

    • Am cunoscut o dentista din Letonia, care muncea in Anglia ca sa-si plteasca ratele la un apartament la ea acasa, si l-a decorat superb, acela era scopul ei in viata. Nici eu nu inteleg, dar nu stiu daca e nevoie sa intelegem lucrurile astea. Fiecare face ce vrea cu banii lui. Nici eu nu pot intelege de ce ai da sute de mii de euro pe o masina, cand una de cateva mii sau zeci de mii face cam aceeasi treaba…

      2+

  14. Luminita

    Plecatul sau ramasul/revenitul in tara sunt decizii extrem de personale si depind de la familie la familie. In general, din ce am vazut eu una in jurul meu, cei care decid sa revina in tara o fac ori pentru bunici, care ii ajuta considerabil cu cei mici, ori pentru ca au posibilitatea financiara sa inceapa/continue si in Romania o cariera banoasa. Eu personal din cauza asta am plecat in Belgia. In Bucuresti eram mama singura, aveam un job de manager la o multinationala, lucram de dimineata pana seara si copilul meu statea la o gradi simpla de stat, singura disponibila in drum spre servici, si seara cu bona, pana veneam acasa. Atat ii puteam oferi din pacate, si asta cu plecat de acasa la 8 si revenit seara dupa sapte, ca deh, transportul in Bucuresti. In Belgia, ce am apreciat enorm este ca poti oferi muuult mai multe copilului tau (scoli mult mai faine, activitati extra la greu etc.etc.) si cu venituri normale, nu iti trebuie o avere aici, ca in Bucuresti. In timpul vacantelor scolare fetita mea face muzica, inot, dans, activitati creative, si toate sunt organizate prin primarie, nimic fancy. Eu asa ceva nu as fi gasit pentru ea in Bucuresti, unde locuiam eu, si sa o tina cat timp eram la servici, pana la sase seara. Nu mai vorbesc de atitudinea educatorilor/profesorilor, de ce vad aici in spitale (si am umblat ceva cu copilul meu, si aici, si in Romania), de politete in general (lumea e mult mai amabila decat in Romania, asta e clar). Aici pot lucra numai remote, de acasa, ca sa pot avea mai multa grija e copil, in Bucuresti asa ceva in general nu prea e posibil, decat daca ai business-ul tau. Dar, din nou, asta a fost experienta mea, nu putem generaliza. Eu una insa nu as mai reveni in Romania, acum ca vad cum este altundeva. Am fost vara aceasta in vizita, m-am bucurat sa revad familia si prietenii, dar una este vacanta si alta sa revii definitiv. Mizerie, lume indiferenta, mult mai putin amabila cu copiii peste tot, trafic nebun pe sosele prin tara. Imi iubesc si eu tara, dar, din pacate, la cum merg lucrurile momentan, este mult mai bine afara. Nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada, evident, dar, daca suma totala este pe plus, eu spun ca asta conteaza.

    11+

    • Exact, sunt perfect de acord. De ambele parti 😉

      2+

    • Luminita, si in bucuresti sunt: clubul copiilor (fosta casa a pionierilor) si semi after school-uri tematice, dar problema e timpul si distantele. Dar ce are bruxelles si nu am gasit in Bucuresti este respectul pentru mama, respectul pt programul de 8 ore, faptul ca miercuri vreau liber si i-am zis sefului si a inteles ca vreau sa iau o zi concediu fara plata cu copila, multe mame lucreaza part time (aici in proiect nu mi-au acceptat dar voi gasi alt job), exista respect fata de copil etc.
      Felicitari, te admir!!

      (p.s. vrei sa fii prietena mea? 😀 😀 – si eu sunt in Bruxelles )

      8+

  15. Adela

    Sa stau, sa plec, sa ma intorc? Acest subiect ne-a macinat mult si pe noi 🙂
    Eu cu sotul meu suntem plecati de 16 ani. La 3 luni dupa ce am inceput sa iesim stiam ca vrem sa ne mutam impreuna. Ne-am facut o socoteala si ce castigam nu ne ajungea nici sa traim (chirie, mancare, etc), d’apoi sa mai si punem deoparte. Asa, Attila a luat fraiele si a lucrat 6 luni in Budapesta, si eu acasa, spunandu-i ca eu in veci n-o sa merg afara, unde se vorbeste o limba straina, pe care eu n-o stiu. Nici bani deoparte n-a pus, cu venitul acasa o data pe luna pentru stampila, si nici fericiti nu eram. Asa ca am plecat impreuna in Portugalia. Dupa 5 ani ne-am intors, banii adunati cu greu s-au dus intr-un an (desi munceam) stateam la ai mei, imparteam cheltuielile. Am plecat iar, pentru ca voiam sa fim pe picioarele noastre.
    Dupa inca 8 ani, ne-am mutat in Luxemburg, cele 2 surori ale mele fiind deja stabilite aici. E mai bine ca suntem mai aproape de Romania, si parintii vin uneori sa ne vada pe toate 3 deodata (ca inainte eram la un moment dat 3 in 3 parti).
    Acum ma simt acasa oriunde ma duc; merg in Romania cu placere, fara sa ma mai apese atat mizeria, si alte cele. Stiu ca se poate trai si aici si acolo, dar momentan nu mai simt nevoia sa tot fug prin lume, am luat-o de la inceput de 4 ori 🙂
    Unde ma vad imbatranind? Intr-o casuta cocheta la tara pe langa Satu Mare, cu livada, gradina unde sa avem cele necesare traiului, si sa fim in continuare fericiti.
    Uneori privesc in urma si realizez ca toate alegerile sunt bune: si ca am plecat si am muncit extraordinar de greu multi ani a fost bine, si daca ma fi ramas ar fi fost cumva. Dar ne-am facut alegerile si suntem multumiti. Faptul ca de la birou am plecat sa muncesc la bar, sa fac curatenie, minim 12-14 ore pe zi in primii ani, si apoi am invatat de la masaj, supermarket, magazin naturist si tot felul, m-a ajutat sa cresc, sa stiu ca pot sa invat oricand o meserie noua pe care s-o fac bine si daca nu-mi place. Pe noi viata grea de afara (pentru care nimeni nu te pregateste!!!) ne-a intarit, ne-a dat incredere in noi, si ne-a ajutat sa ne deschidem orizonturile, sa stim ca putem fi orice vrem, doar sa alegem.
    Inca nu ne-am cumparat casuta mult dorita, mai muncim pentru asta, dar ne simtim foarte castigati oricum. Ne place ca ne-au cazut multe bariere referitoare la rasa, culoare, gen, profesie, statut social si cont in banca si inainte de toate ne simtim oameni, si asa ii vedem si pe cei de langa noi: cu bucurii, dureri, tristeti, in cautarea fericirii, fiecare cum stie mai bine.
    Primii 10 ani au fost mai grei, ca tot voiam sa ne intoarcem 🙂
    Dar ii inteleg si pe cei ce raman, si pe cei ce pleaca…

    12+

    • Ce frumos ai scris! Asa de adevarat. E bine ca sunteti aproape voi, surorile. E mare lucru. Satu Mare va asteapta, desi nu stiu daca o sa mai fie la fel. Se schimba lucrurile cat tu esti plecat, desi ai impresia ca au ramas la fel. Succes in tot ceea ce faceti. Foarte motivant comentariul tau :*

      3+

    • ce frumos ai scris, Adela! Si pe mine emigrarea m-a inaltat, mi-a dat incredere si cunostinte. Intre timp am si 2 ani de ipoteca platita 🙂
      Daca ai un vis, fa ceva pentru el, acum.

      4+

  16. Pe mine ma amuza partea cu cresa de la 8 la 19. E unul dintre motivele pt care am plecat DIN Romania :))
    Acum ne permitem ca eu sa lucrez part time (si castig dublu fata de cat castigam full time in ro), copilul merge la after school 3 zile pe sapt, cand il iau cel tarziu la ora 18. Acum sunt in autobuz de ex, o sa-l iau inainte de 17. Si in astea 3 zile face si lectiile de inot, pian, chitara, mad science, deci in 4 zile din 7 el este cu unul sau ambii parinti. Nu cu bunicii. In ro nu ne-am fi permis in veci asa ceva.
    In rest, emigrarea e o chestiune f personala, nu exista retete

    7+

    • Diana cea ocupată, e ideal să stea copilul cu părinții în locul oricui altcuiva. Bravo! Și să știi că nici noi în UK nu am fi avut variante de a evita un 8 la 19 din ăsta.

      0

      • Da, pai de asta m-am amuzat, ca e fix invers, nu e la toata lumea la fel 🙂
        E frumos, sa stii, sa-ti cresti tu copilul, dar na, nu se poate ideal mereu
        Daca am fi avut bunici la indemana in ro, i-am fi exploatat probabil cu mintea de atunci, cand si eu visam ce frumos o sa cresc si eu nepoti. Acum, sincer, sper sa ma fereasca :)) imi cresc copilul, pe ai lui sa si-i creasca singur, sa mi-i aduca asa, la timp de calitate. Ca eu la buniceala am treaba, mi-a trecut vremea de sters funduri. Am zis :))

        5+

  17. Cristina

    Consider ca cei care pleaca din tara nu sunt cei care o duc tocmai bine, in sensul ca nu toata lumea are o casa si o situatie financiara buna. Dar chiar si asa lumea tot pleaca. Citeam la un moment dat o estimare : peste 20.000 de doctori pleaca anual din Romania . Oare de ce? Cine face medicina cu siguranta are o situatie financiara mai buna , nu toata lumea , dar daca aruncam o privire la studenti ne putem da seama 🙂 . Cred ca lumea pleaca pentru ca Romania ii dezamageste . Inveti pe branci pentru ca dupa ce termini o facultate sa ai dupa un job bine meritat .Ei bine in Romania nu se intampla asta.O sa se ajunga sa iti trebuiasca diploma si pentru a fi vanzatoare la Carrefour .Desigur ca as vrea sa ma intorc in tara , dar deocamdata nu am suficiente motive si nici resurse . Sunt plecata de aproape 3 ani in UK si am fost de curand in tara pentru 3 luni . Am simtit ca ma sufoc de atata ura , tristete si rautate. Lasand la o parte problema spitalelor (a fost foarte intens discutata mai sus deja) ati comparat preturile la mancare cu cele din afara? Va spun eu ca sunt similare . Si mancarea este o nevoie de baza ,nu un moft.( birocratia , mijloacele de transport in comun , orfelinatele, azilele, Educatia Respectul le consider alte “probleme “care par ca nu se mai rezolva niciodata din nefericire) spuneti ca vreti sa va intoarceti , dar pana la urma de ce ati plecat? Oamenii au emigrat dintodeauna oricum. Cred ca acolo unde te simti cel mai bine trebuie sa ramai (iubit,sa fii apreciat chiar si cu un zambet , in siguranta,fara sa fii judecat de alegerile facute ,manipulat,stresat etc) indiferent de tara.Si da, daca vreti sa plecati in afara nu ezitati ! Macar incercati .Este foarte greu la inceput dar cu siguranta in timp toate se aseaza la locul lor. Dupa munca si rasplata!Cristina ,22 de ani (soon) 😁

    6+

    • Cristina, din grupul meu de plecati toti o duceam bine si in Ro. E drept avem peste 30 ani deci toti cu locuinte, cu joburi stabile si experienta de munca solida, economii de cateva salarii, investitii grase, multi (si eu) am fost ‘hunted’ de recrutori.
      Unii au venit pt 6 luni si s-au facut 6 ani. Unii s-au intors dupa ce au economisit, in Romania unde isi incep afacerea visurilor. Cel mai tare este ca in Bucuresti pe niciunul nu stiam sa isi doreasca independenta financiara, aici deja 7 oameni, la mine ideea a incoltit abia cand gustul libertatii si timpului pentru mine si hobby-urile mele a aparut (si asta in strainatate, cand concediile si programul de munca e respectat).
      Inca nu cunosc pe nimeni sa fi plecat de disperare, dar o sa intreb, mi-ar placea sa vad si o alta parere.

      Nu e usor, dar nici imposibil.

      0

  18. Adela

    Multumesc! Ele doua locuiesc usa in usa, si eu la 1500 m de ele. E ca o poveste din filme. Da, lucrurile se schimba si parintii nu devin mai tineri nici mai sanatosi, suntem constienti si de asta.

    1+

    • Chiar ce frumos! Ii puteti lua la voi oricand daca stati asa aproape. Una le face supa, celalalta felul doi, a treia face desertul 🙂

      1+

  19. Ea

    Dragele mele, tuturor celor care sunteti impotriva Romaniei, va indrumam cu mic cu mare sa va luati de mana si sa va mutati in strainatate (celor care inca nu au facut-o). Tara nu are nevoie oricum de oameni ca voi pesimisti, neincrezatori si orbi. Sper doar sa nu indrazniti din banii care ii castigati acolo sa va cumparati casa in Romania. Doar e normal sa va permiti sa faceti asta acolo, nu? Si masina sa o tineti inscrisa tot in tara respectiva, nu in Romania ca e mai ieftin…etc. As putea continua cu zeci de exemple dar sunt scarbita deja… vorbiti de parca telul vostru in viata e sa va mutati cu totul in spital, nu sa va rugati sa nu ajungeti vreodata acolo… seara buna!

    1+

    • Greta

      Nu înțeleg deloc vehemența ta (dar pe de altă parte, tonul arțăgos mă face să-mi spun că, iată, plecând din țară am scăpat de asemenea atitudine, din păcate frecventă…). În privința mea, n-ai de ce să-ți faci griji. Nu investesc nimic în România, mașina a fost de la bun început înscrisă în țara unde locuiesc, România nu pierde nimic de pe urma mea :)) N-are nevoie de mine? Atâta pagubă, drept să spun. Și nu, nici eu n-am nevoie de-o țară aproape distrusă de corupție și ”mâncată” de politicieni hoți.

      Și nu, țelul meu nu e s-ajung la spital, dar nu știu dacă știi, mai devreme sau mai târziu cu toții o să dăm și pe-acolo – mai mult sau mai puțin, cum i-o fi norocul fiecăruia. Și când s-o întâmpla asta, prioritatea mea nu va fi să adun bani ca să mă internez la privat, riscând altfel să șpăguiesc toate asistentele ca să-mi dea un calmant. Știi cum zic?

      Postări ca ale tale nu fac decât să ruineze un demers mișto al Mirunei. Uită-te și tu ce fain s-a scris și dezbătut, cu argumente și fără patimă, până s-apari tu. Să-ți fie rușine.

      Așa, și de fapt scopul postării tale care ziceai că e?

      14+

    • Uite de-aia plecam, pentru ca suntem scarbiti la randul nostru de persoane ca tine! 🙂

      3+

    • Liana

      Draga Ea,

      Nu stiu in ce univers e mai ieftin sa iti inmatriculezi masina in Romania, dar hai sa-ti zic cat m-a costat pe mine sa o trec pe numele meu. 60p sau cat naiba era timbrul de posta acum 4 ani. Fara taxe notariale, fara altele. Simplu si elegant.

      Pe urma, esti atat de orbita de… nici macar nu stiu de ce, incat nu iti dai seama ca daca noi, cele ce am ales sa plecam pentru ca varii motive care nu privesc pe nimeni altcineva, ne-am construi case in Romania, tara aia ar avea doar de castigat. In primul rand, pentru ca am cumpara materialele de constructii. Ca am plati un arhitect sa faca proiectul. Ca am angaja oamenii sa o ridice, ca nu suntem toti inruditi pe linie directa cu mesterul manole. Tine cont, toti banii astia ar intra in Romania ta fara ca ea sa miste un deget.

      Pe urma, am plati impozit in fiecare an. Nesimtit de scump pentru calitatea infrastructurii, as putea spune. Dar l-am plati.

      Daca mai ai exemple tampite, am rabdare sa iti dau contraargumente logice.

      Pana atunci, iti urez o seara placuta rugandu-te sa nu ajungi in spital, sunt sigura ca o sa ajute enorm

      1+

  20. Raluca

    Nu am citit toate comentariile, dar si eu cu sotul meu suntem dintre cei care sunt contra curentului. Ne-am intors in 2013, dupa 12 ani ai lui si 5 ai mei de locuit in Germania, in München. Fetita noastra s-a nascut aici. De ce ne-am intors? Pentru ca eu personal nu m-am putut adapta, nu m-am obisnuit nici cu vremea, nici cu felul lor de a fi, si nu mi-am dorit ca atunci cand voi avea un copil, el sa creasca precum nemtii. Am doua prietene nemtoaice, si daca voiam sa ma vad cu una din ele, trebuia sa planificam din timp, spontaneitate era daca vorbeam joi sa ne intalnim sambata. Ne-am intors pentru a fi aproape de parinti, pentru a fi aproape de prieteni. Da, ma deranjeaza si pe mine nesimtirea din trafic, ma deranjeaza animalele abandonate pe strada, lipsa unora de civilizatie, dar am decis sa ma implic (sa fac voluntariat la o asociatie pentru animalute), si faptul ca o fac aici, la mine acasa, ma face sa ma simt mult mai bine decat daca as fi facut-o in alta tara.

    4+

  21. Madalina

    Eu si sotul meu contemplam sa ne intoarceam In Europa sau Romania sa fim mai aproape de parinti/bunici/verisori/prieteni chiar daca ne-am integrat foarte bine aici. Nu am plecat de acasa cu ura sau resentimente. Cred ca traim intr-o lume globalizata, putem calatori sau studia unde vrem in UE sau peste ocean iar copiii pot alege daca vor sa faca liceul sau facultatea in Romania/UE sau America. Decizia de a ne intoarce e foarte personala si motivele de a reveni In tara sau de a pleca sunt atat de personale incat nu exista o solutie sablon pentru toti si nici nu poti cataloga decizia celui care se intoarce sau pleaca Din tara ca fiind “corecta” sau “gresita”.

    2+

    • Mădălina, nici nu vrea nimeni asta. Chiar și FLavia zice în text că fiecare știe ce e mai bine pentru el. Însă eu tare mi-aș dori ca lumea să aibă o părere după ce a trecut prin ceva similar. Când pleci 2 săptămâni la mare e diferit față de atunci când pleci câțiva ani la muncă.

      1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 227 queries in 0.573 s