Care-s concluziile după primul an în România. Astăzi tragem linie.

© My Picture – www.mypicture.ro

Fix anul trecut pe vremea asta, luam avionul de pe aeroportul din Manchester, după un drum cu multe peripeții și aterizam pe cel din Sibiu. Unde ne așteptau cu flori și multe emoții trei bunici nedormiți de nerăbdare. Aveau să își cunoască primul nepot.

Să vedeți cum a fost. După aproape 5 ani ai mei și 8 ai lui de stat în Marea Britanie, în martie anul trecut ne-am mutat în România. (De ce ne-am întors în România am scris aici.)

Toți au zis că suntem nebuni.

Cu un copil nou-născut și două profesii bune (el e neurochirurg, eu sunt dentist) părea o decizie contra curentului, contra intuiției. Însă am ales în cunoștință de cauză, nu e ca și când România venea ca o surpriză pentru noi. Doar aici ne-am născut și am trăit în toți ceilalți ani ai vieții noastre. Urma să jucăm totul pe-o carte. Așa că, am plecat.

Drumul înapoi acasă

Aveam avion dimineața la 10, până la aeroport făceam vreo oră și ceva. Mașina ne-o vânduserăm de o săptămână, aveam prea multe bagaje pentru urcat în tren, așa că am decis  să închiriem o dubiță, care să ne ducă la timp la avion. Eram așa: noi doi și bebelușul, plus mama mea, plus 3 valize din alea mari, 4 mici, geanta bebelușului, scoica și căruciorul.

Ca-n filme 🙂

Bărbatu-meu a rezervat o mașină, vorbise el cu un arab de încredere, cu care a călătorit un alt coleg de-al lui fix când s-a mutat și ăla din Anglia înapoi în Malaezia. Tot cu cățel și purcel, ca și noi. Au stabilit cât costă, la ce oră să vină, doar H. e un tip foarte organizat. Ba i-a trimis omului pe sms și inventarul pasagerilor și bagajelor din mașină.

Vine ziua plecării. Noi eram oricum emoționați, era un pas mare pe care-l făceam, ne așteptau multe schimbări, împachetatul fusese oricum greu, foarte greu și cu mult praf, eu aveam stres cum o să mă descurc cu bebelușul la drum lung și alte cele. La ora 7, stabiliserăm să vină șoferul să ne ia.

Și apare ăsta. Cu … un Opel Insignia, vă jur.

 

Repet lista bagajelor noastre, poate nu ați fost atenți:

  • 3 valize mari, din alea de 23 kg
  • 4 valize mici, de 10 kg
  • gențile de umăr ale adulților plus cea a bebelușului
  • scoica și căruciorul

Exercițiu. Luați toate cele de mai sus, plus 4 adulți și un bebeluș ți băgați-le în mașina asta:

Horațiu s-a făcut verde la față, așa nervos nu cred că l-am văzut niciodată în viața mea. Cum vrei să încăpem noi CU TOTUL într-o astfel de mașinaă??? Arabul că, hă-hă, pe scurt, el a crezut că… încăpem. Deși H. l-a trimis acasă, pentru câteva momente, am crezut că mai rămânem în Anglia un pic. Eventual să facem închisoare.

Paranteză. Ca să înțelegeți. În Anglia, majoritatea lucrurilor trebuie rezervate și programate din timp. Adică, nu există să vrei la coafor și să te ia astăzi. Nu, vii peste 2 săptămâni. Așa și la taxiuri cu cereri speciale. O dubă, cum era la noi. Era într-o marți, la 7 dimineața, eram sigură că nu vom găsi.

Dar, noroc! Firma de taxiuri avea o singură dubă pe traseu (care erau șansele?!?) și ne-au trimis-o nouă. A costat o căruță de bani, îmi venea să-l ucid pe arab, dar tot ieșea mai ieftin decât să luăm alt avion.

Noul șofer foarte amabil ne-a încărcat bagajele urgent și a zis că știe el un drum pe care s-o ia, să fie mai scurt. La naiba-n el drum, că doar am mers de zeci de ori la aeroport, acum ni s-a năzărit să fim mai cu moț! Undeva, o parte de șosea era în lucru -fix în ziua aia, culmea, de asta omul nu știa! Și era totul blocat. TOTUL! Am făcut 10 km în 60 de minute.

Stăteam toți cu venele umflate la tâmple, scoteam fum pe nări și lapte din țîțe, deja nici să înjuri nu-ți mai venea. Eu îmi repetam în gând și cu voce tare: Să ne calmăm, numai să nu-mi pierd laptele de stres, să ne calmăm. Apoi, am început să caut bilete alternative pe net, am văzut cât ne-ar fi costat asta, ”doar” 60 de euro în plus de căciulă, deci m-am liniștit. Laptele praf ar fi fost mult mai scump, am făcut o socoteală rapidă în minte.

La mustață am ajuns în aeroport, fix înainte să se închidă check-in-ul, unde aveam bagaje de lăsat. Eu am luat copilul și dă-i la fugă, mama cu H habar n-am cum s-au descurcat. Bagajele erau în mod evident mai multe decât aveau ei mâini să le care.

Mi-a trecut prin cap dacă oare toate obstacolele astea or fi fost semne: Rămâneți, deștepților acolo, unde vă e cald și bine. Mno, ”cald” nu tocmai era, dar vorba vine. Nu e ușor să iei o astfel de decizie, să știți. Fiindcă mergi pe glasul inimii, mergi doar pe intuiție, iar intuiția e o sfoară destul de subțire și la înălțime, să știți. Una e să te distrezi tu la douăjde ani probând dacă ”te ține”, alta e să faci acrobații cu un copil după tine. 

Încă nu am răspunsurile la toate întrebările. A fost un an cu multe schimbări, nu știu dacă ne-am găsit locul. Tot am senzația că o să mai plecăm undeva, cred că va mai dura până să-mi recapăt sentimentul de stabilitate. Un dezrădăcinat nu se înrădăcinează cu o relocare.

Însă totul e bine când se termină cu bine. Ne-am urcat în avion și ne-am întâlnit cu bunicii și străbunica lui Tudor acasă. Am închinat un pahar de șampanie, iar ea ne-a urat să ajungem și noi așa fericiți, să ne sărbătorim strănepoții într-o zi.

Tragem linie, iar concluziile noastre sunt așa: au apărut oportunități la care în Anglia nici nu visam, pe Horațiu nu l-am mai auzit de un an să spună că s-a săturat și nu mai poate, pe Miruna n-am mai văzut-o niciodată atât de frumoasă și de fericită. Dacă rămânem, întrebați? 🙂

Urmați-vă inima, e un risc ce merită asumat.


imaginea 1 e din pozele de la botez via mypicture.ro , vi-l recomand pe Ciobi, e un băiat cu mult bun simț și unul dintre cei mai de cuvânt fotografi pe care i-am cunoscut.

imagine 2 via Shutterstock, bun venit acasă.

Articolul anterior

Cum m-au crescut fără pedepse, povestea unui copil fericit

Articolul următor

3 aparate care-ți salvează căsnicia (p)

58 Comentarii

  1. Alta Miruna

    Asta e povestea noastra de mutat din Ro si tot cu un pui miiic dupa noi; si eu ma gandesc ca poate erau niste semne si ca poate trebuia sa le ascult:) dar asa determinare am avut ca am invins toti balaurii.

    1+
    • vă puteți întoarce oricând. Sau nu? Sau nu vreți?
      Eu cred că e normal să te întrebi, sincer. Dacă nu ai face-o, ar trebui să îți ridici alte probleme…
      Știi, după aia, m-am gândit altfel. Că în ciuda tuturor acestor obstacole, tot am ajuns, am prins avionul, am învins. Depinde cum privești. Ia, Miruno, capul sus!

      3+
  2. bunica cu bundita

    Si uite asa,ati facut fericiti,toti bunicii din dotare,doua strabunici,nasi,matusi,si prieteni buni!!!In toata Angila nu erati inconjurati de atata iubire!Asta apropo de finalul articolului! E ceea ce conteaza! Restul il construiti voi!

    5+
  3. Simo

    Cam putine bagaje, totusi, dupa atatia ani. :))
    Mi-a trepidat inima doar citind aventurile voastre pana la aeroport, nu vreau nici sa-mi inchipui cum a fost live! Cu un R mult mai agitat decat H al tau…
    Sunteti niste curajosi si ambitiosi!

    2+
    • Nuuu, grosul l-am pus in cutii si l-am trimis cu o masina mare, in doua ture. Peste 600kg in total 🙂
      Si H s-a enervat atat de tare, incat nici nu am mai putut zice nimic eu.

      3+
  4. Concluzia pe care o trag eu este ca pentru perioada cu bebe mic-mic, acasa a fost cel mai bine din lume in cazul vostru. Parinti fericiti + bunici la fel = bebelus cu minunata pornire in viata.

    2+
  5. Mai, Miru, mai, eu care imi doresc cu disperare sa plec, oriunde numa sa plec de aici, sunt dintre aia care nu te inteleg :-). Iti inteleg insa si respect curajul si asumarea. Si iti doresc sa ai norocul ca nimic sa nu iti intoarca decizia. Si cand zic nimic ma refer la scoala, este singurul motiv pentru care as pleca si nu m-as mai intoarce. Voi mai aveti mult pana acolo asa ca…enjoy! 🙂

    2+
    • Ioana, scolile bune nu sunt asa ieftin nici in Occident. Noi aveam prieteni in Anglia care si-au cumparat case in zone mai bune, doar ca sa aiba copiii lor acces la o scoal de stat mai ca lumea. Ca una privata nu isi permiteau oricum, iar rata la banca ii sugruma mai putin. Dintre ei, colega mea englezoaica dentist , care castiga totusi mai mult decat media. Nu e chiar ceea ce pare, dar e nevoie sa fii acolo, sa vezi, sa iti faci damblaua, apoi sa iei o decizie.

      1+
  6. M-ai emoționat, copilă blondă. Sper să avem țara în care să vă regăsiți cu totul, nu doar cu intuiția și iubirea primite de aici. Te îmbrătișez.

    0
  7. alina

    Si eu sunt in UK dar nu simt ca aici e locul meu cu adevarat. Ma tot gandesc daca sa ma intorc sau nu si nu pot lua o decizie inca. Cred ca viata e asa scurta si imi e frica de faptul ca stau aici in UK unde e ok deocamdata – nu se stie ce va fi cu brexitul – castig decent insa tot ce iubesc e in RO. De fiecare data cand ajung in Ro parca ma regasesc, simt ca traiesc si nu sunt deprimata. Ma bucur enorm pt voi ca ati facut ce ati simtit. Cred ca asta e cheia succesului.

    3+
    • Alina, stii ca poti face orice, inclusiv greseli, da? :)) de cat timp esti acolo? Poate stai sa obtii cetatenia, apoi pleci stiind ca oricand te poti intoarce, indiferent de Brexit and so on.

      2+
      • alina

        La asta ma gandeam sa fac – cred ca e cea mai simpla solutie pt un nehotarat ca mine :). Si da, ce e viata fara greseli? 🙂 Sunt de aproape 9 ani aici, din august 2008 mai exact.

        1+
  8. alina

    Din pacate, eu nu ma simt bine in tara 🙁 de cand m-am intors, nu-mi gasesc locul, simt mereu o neliniste si abia astept sa plec din nou. Dar asta e povestea mea, nu e vorba despre ea aici 🙂
    Va doresc tot binele din lume si mult succes in continuare!

    4+
    • Imi pare rau sa aud asta. Sa stii ca si noi avem momente in care ni se face dor. Mai ales de cei cativa prieteni pe care i-am lasat acolo.

      2+
  9. Tavi :)

    Fotografia 1 e cea cu masina sau cu omul care face fum? Sunt curios cum arata omul care face fum, la botez. Frumos text,, l-am citit cu placere.

    1+
  10. Oana Gaskey

    Incredibilă aventură! Noi nu ne-am întors cu avionul ci am închiriat un camion… am împachetat 63 de cutii și am avut listă cu ce e în fiecare de teamă să nu avem probleme la graniță. Dar ce-i drept nu ne-am mutat cu copil, asta schimbă totul.
    Bravo Miruna! Mă bucur că sunteți fericiți.
    Noi după 2 ani de Ro am început să ne stabilizăm. Dacă vrei, haideți pe la noi când mai ajungeți la Sibiu.

    1+
  11. :))))))))
    Atat am avut de zis.
    Ce bine ca ati venit! <3

    2+
  12. Cricket

    Ma bucur ca mai aud povesti ca a ta. In jurul meu am multi oameni care fie au plecat sau vor sa o faca. Am senzatia ca multi dintre ei au o impresie gresita despre cum e cu adevarat sa locuiesti in alta tara. Ca idee, de sarbatori au fost niste prieteni in Londra si s au intors mega entuziasmati ca ce frumos e, ce civilizat, ca nush ce rosii gustoase si ieftine au mancat…ce tehnologie la muzeu, ca iti da statul taxele inapoi si ca s ar muta si maine. Eu una cred ca e total diferit sa vizitezi un oras fata de locuit efectiv si nu cred ca umbla cainii cu covrig in coada nicaieri. Asa ca noi nu vrem sa ne mutam, mai ales acum cu bebe mic si sper ca niciodata sa nu ajungem in postura de a fi nevoiti sa ne mutam. Oricum ar fi, aici in tara suntem acasa 🙂

    1+
    • Cricket

      Am uitat sa precizez ca am calatorit destul de mult si am avut ocazia sa vad locuri frumoase, interesante atat in Europa cat si prin alte parti, deci am vazut si altceva, dar nicaieri nu mi-am dorit sa raman.

      1+
    • S-au interesat ei oare cat costa o chirie in Londra si cam in ce zona e? Londra nu e Anglia, acolo iti poate placea daca ai foarte multi bani. Si da, statul iti da banii inapoi, daca ti se cuvin. Dar nu e numai despre bani viata 🙂

      2+
      • Cricket

        Sunt total de acord! Sincer cred ca i-a luat valul, eu sunt mai analitica. Oricum la cine au fost statea intr-o camera dintr-o casa impartita cu alti oameni, ori nu cred ca daca ai familie (au 2 copii) poti locui asa. Poate sunt eu pretentioasa…Oricum au vazut partea stralucitoare, aia pe care o vezi cand te plimbi. Doar ca nu si dau seama. Mie mi s a parut diferit Bucurestiul cand m am mutat din provincie si nu in sensul bun. Pt ca eu vazusem Bucurestiul doar la distractie si pierdut vremea, ori cand locuiesti undeva incepi sa vezi si alte aspecte.

        1+
        • Cricket, uneori oamenii ăia nu au ce face. Cred că în Londra accesul e mai facil și poate job-uri sunt mai multe și de aia se duc

          1+
      • Cricket

        Si referitor la bani. Cineva mi a zis zilele trecute :”hai sa facem multi bani, poti deveni si tu milionar” ceva de genul. Primul meu gand a fost ca eu nu vreau asta, eu vreau un trai decent, i-adevarat cu unele capricii satisfacute si cam atat. Restul nu se pot cumpara cu bani asa ca de ce as vrea milioane de lei sau euro :))) !

        1+
    • alina

      Da, pot sa confirm ca Londra pe unde se plimba turistii e foarte misto dar unde iti permiti sa locuiesti e alta mancare de peste…

      6+
  13. Marry

    Peste foarte putin timp vom face si noi pasul acesta: repatrierea.
    Am locuit 7 ani in afara Romaniei, intr-o tara curata, frumoasa, civilizata.
    Nu am plecat niciodata cu gandul de ramane definitiv si iata, acum, avem ocazia sa ne intoarcem.
    Avem destul de mult stres din punctul asta de vedere, avem 2 copii si o casa intrega de mutat. Dar locul nostru a fost mereu langa familie si prieteni.
    Probabil ca ne va lua destul de mult timp sa ne re-adaptam tarii dar am ales cu sufletul, cu intuitia.
    Ma bucur mult cand vad in jurul meu oameni care fac acelasi lucru, care aleg sa se intoarca si sa contribuie la o Romanie mai buna.
    Succes voua pe mai departe!

    3+
    • Marry, dupa ce trece nebunia, dupa ca te asezi la noua ta casa cu familia ta, dupa ce va trece primul an in care simti ca te scalzi in iubire, sa vezi ce putin mai conteaza cutiile si praful din care abia ai putut sa iesi 🙂 ma bucur ca mai fac si alti romani pasul asta. Va doresc succes si spor la mutat!

      3+
  14. Larisa

    Ori de cate ori plec din tara mai mult de doua saptamani… simt ca nu ma regasesc. Mi-e dor de ai mei, de acasa, de ciorba, de mirosul pamantului dupa ploaie, de tot ce inseamna Romania. Ultima oara, in octombrie, am fost plecati peste ocean si imi era tare greu cu diferenta de fus orar si cu faptul ca nu puteam vorbi cu ai mei mai des. Te admir! Cred ca ai fost o femeie puternica sa stai departe de parintii tai in zilele speciale, de ziua ta, a lor, de Craciun. Dar ma bucur ca ati revenit in Romania. Pentru ca tara aceasta are nevoie de oameni ca voi, de profesionisti in domeniul pe care il practicati. Si ma bucur ca ai revenit pe blog si ai inceput sa scrii mai des!!

    1+
    • 🙂 Nu eram chiar singură în Anglia, îl aveam pe EL. A fost un moment în viață, când am avut de ales între doruri. Și cred că am ales bine, că acum am ajuns să le am pe toate într-un fel 🙂

      1+
  15. deci ma bucur ca scrii asa frumos! Casa e acolo unde ti-e sufletul linistit – ma bucur pt voi!

    Despre Londra: de cate ori o vizitez mai rau ma indragostesc de ea. Mintea mea de concediu, atmosfera de vacanta de la turistii negrabiti, totul verde si colorat si multi national etc. Asa de tare m-am indragostit ca m-am uitat la prima agentie imobiliara: 1500 pounds pt un dormitor + living in zona mai colea, spre 2000 cu 2 dormitoare (la 10 statii de metrou si vreo 5 de autobuz).
    Apoi m-am uitat la salarii de experienta mea: 3000. Si am fasait ca un balon 😀 .

    4+
    • Și eu mă bucur că scrii așa frumos, mă inspiri și ești un exemplu pozitiv. Simt că parcă ești prietena mea 🙂
      Și cu Londra, asta e. Foarte scumpă. H avea la un moment dat ofertă de job acolo, dar am decis că nu merită.

      2+
  16. Dana Elena

    Ma bucur sa aud ca sunteti bine. Parca si cuvintele isi gasesc mai bine locul pe blog de cand esti in tara. La multi ani frumosi!

    2+
  17. Dana Elena

    Ha ha, vin si eu in tara cateva zile la sfarsit de martie. Inspiratie, here I come!

    0
  18. Anca

    Eu ma bucur ca ti-ai gasit locul. Eu de doi ani m-am intors si chiar simt ca aici e acasa. Sper sa va fie in continuare bine si mai bine!
    Te pup cu drag!

    1+
  19. Mihaela M.

    Ce frumooos! Hihihi! Ai povestit aşa frumos că vă şi vedeam.

    0
  20. Rusu Delia

    Frumosilor!!! Ramaneti in Romania ca tare as vrea sa ne intalnim. Pupici pentru toti 3, mai ales pentru Broscut!!

    0
  21. Felicitări pentru decizia de a vă întoarce! Mă bucură tare mult faptul că e o poveste fericită.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 267 queries in 0.726 s

Inline
Inline