Ce cadouri îmi aducea Moș Crăciun pe vremea când credeam în el (p)

glob-nano-1

Geamul de la bucătăria noastră avea un colț în dreapta, îi văd și acum rama de lemn cu vopsea albă și un pic scorojită, pe unde eram convinsă că se uită Moș Crăciun. Atunci când nu mâncam tot din farfurie, căci ăsta era cam maximul de prostie pe care îl făceam. În rest, am avut o copilărie fără boacăne celebre, doar cu prea multe poezii învățate și prea puțini genunchi zdreliți.

Nu înțelegeam eu exact cum vine asta că el știe tot ce faci și te vede, dar îmi convenea, într-un fel, fiindcă puteam să termin tot din farfurie, dacă asta era condiția de a-i fi pe plac. Eu nu mâncam nu din răutate, ci din dorința de a nu-mi pierde timpul cu astfel de prostii. Așa că, toată luna decembrie eram mirunica-grăsunica, haleam exemplar, de se crucea bunica, ce fetiță cuminte eram!

Apoi, în fiecare zi din decembrie, deschideam cu tata câte o fereastră din calendarul meu cu ciocolată. Foloseam o agrafă subțire de păr, ca nu cumva să stric ceva cu degetele mele nerăbdătoare. Eu țineam calendarul și tata meșterea cu agrafa. Uneori împărțeam ciocolata cu el, de cele mai multe ori, nu. Nu știu dacă-mi plăcea mai mult ciocolata sau faptul că făceam ceva cu tata. Iar după ce rămânea goală fereastra, adulmecam urmele de ciocolată din locul în care nu mai era. Și îmi imaginam oare cum o să fie când o vom deschide pe cea mai mare în 24, oare ce formă va avea și cât de tare îmi va plăcea. Rezistam cu stoicism să nu le devorez pe toate dintr-o înghițitură. Nu mi se întâmplă cu nici o altă ciocolată, nici în ziua de azi!

În seara de Ajun, mama îmi prindea părul în codițe, iar eu repetam poeziile în gând. Deși eram sîsîită și lumea se distra cam de orice ziceam. În casă mirosea a cozonac proaspăt și covoare curate. Aveam o fustă tricotată și niște ștrămpănei care mi se adunau în genunchi. De câte ori o fi venit moșul la mine, eu mi-l amintesc doar într-un singur an. Însă magia din jurul lui e foarte clară la fiecare Crăciun: geamul de la bucătărie, calendarul cu ciocolată și ștrămpăneii pe genunchi. Mama care cântă colinde frumoase și tata care scoate jucăriile din cutii. Știu exact că în perioada asta, adormeam cu ochii deschiși, holbându-mă fermecată la un glob din brad, strălucitor.

Mulți ani mai târziu, mi-am dat seama că moșul nu se uita la mine prin geam, ci prin ochii părinților, mari și lipiți de mine. Minunați de cât de frumos mâncam, de câte poezii spuneam, de câtă bucurie trăiam. De asta e bine să credem în Moș Crăciun și să ne învățăm și copiii s-o facă. E un strop de magie care aduce altă magie. Pe cea a propriei noastre copilării.

Vedeți, Crăciunul nu e doar despre cadouri. Însă nici cu mâna goală nu îl putem aștepta. Nu sunt genul organizat, care începe să se pună pe cumpărat din septembrie, însă, de data asta m-am orientat. Și aș vrea să vă arăt ce mi-ar plăcea mie (să primesc și să ofer) de pe iLUX.ro, unde am găsit multe cadouri de Crăciun.

sfesnic-crominele-servetele-loop-2

Asta îmi doresc să fie o poză de-a mea, dintr-un viitor. Așa o masă îmi doresc, așa m-aș potrivit într-o poveste. Cu detalii frumoase, cum sunt aceste sfesnice minunate si aceste inele de șervețele care mă duc cu gândul la casa pe care o să o avem într-o zi, la masa de Crăciun pe care o voi pregăti cu drag și pricepere pentru copiii mei și bunicii lor.

cutie-2-ceasuri-si-butoni-stackers-2

Dintre toate, cadourile pentru bărbați sunt parcă cel mai greu de ales! Mai ales că sunt niște pretențioși, care nici nu se feresc să îți spună dacă nu i-ai nimerit bine. Verbal sau non-verbal, și tot îți dai seama! Dacă avem un purtător de ceasuri, i-am face o bucurie precis cu o cutie de ceasuri. E echivalentul cutiei de bijuterii pentru noi. Nu e ceva necesar, dar tocmai despre asta sunt cadourile: un răsfăț pe care nu neapărat ți l-ai face din banii tăi. Cred că e cadoul perfect pentru orice soț, chiar dacă nu e un fîn cunoscător de ceasuri. Toți bărbații apreciază ceva de calitate și cască ochii atunci când cineva din cercul lor apare cu un ceas deosebit. Soțul meu îmi spune că el își dorește unul anume, pe care nu doar să îl aibă, ci de care să aibă grijă pentru generațiile care vor veni.

portofele-anuschka-1

Portofelele Anuschka sunt muuuult mai frumoase decât în poze. Vă spun, fiindcă le-am văzut cu ochii mei (iLUX are sediul vecin cu mine și m-am dus la fața locului), le-am pipăit cu mâinile mele și le-am mirosit cu nasul meu. Sunt din piele și pictate manual în cele mai vii culori din lume. Nu aș fi crezut că ar putea să-mi placă atât de mult, fiindcă aveam în minte modelele de pe tarabe. Însă Anuschka e altceva, pe cuvânt de onoare. I l-aș face cadou nașei mele, o corporatistă rafinată și sofisticată, dar nonconformistă în același timp. Adică genul care nu se ferește să fie altfel și să asorteze la costumul ei office ceva în culori vii și cu flori vesele desenat.

Pe vremea când credeam în el, Moșul îmi aducea un decembrie cu tata, bucuria de a ști că sunt cuminte și momentul magic din jurul unui brad. Ia faceți un excercițiu de memorie și vedeți, ce vă amintiți de la Crăciunurile din copilărie? Și-o să vă dați seama: nu e doar despre cadouri! Că eu știu și vreo două păpuși pe care le-am primit, dar amintirile tare sunt mai multe de atât.

Articolul anterior

Când părinții mănâncă prostii pe sub ascuns

Articolul următor

Mă liniștesc, mami! -Cum reacționezi când alt copil e agresat în restaurant

34 Comentarii

  1. Cris

    Da, ai dreptate. Nimeni nu isi aminteste de cadouri, in 95 am primit o bluza, in 98 o pijama. Eu, de exemplu, in 2003 de Craciun m-am pupat prima oara. 🙂 Si n-o sa uit niciodata.

    1+
    • Lasă-mă cu pijamalele de Crăciun!!! Și papucii de casă, ori din ăștia nu primeai? Mai zi-mi de amintiri frumoase. Și să știi că eu încă mai cred în Moș Crăciun. Că există atâta energie bună în preajma sărbătorilor, oamenii sunt mai deschiși și vibrația e mai înaltă, încât se întâmplă ușor lucruri bune. BUCURII din cele care nu se găsesc la magazin.

      1+
  2. AndreeaD

    Cel mai greu e sa iei barbatilor cadou. A-le-luia! hai ca am vazut ceva dragut pe-acolo, daca va fi apreciat, raman vesnic recunoscatoare, cum spui tu 🙂 Au si offline undeva, tu unde ai fost?

    1+
    • Da, au un sediu unde poti merge. Showroom e mult spus, dar fetele sunt foarte dragute si iti arate tot ce vrei sa vezi.

      0
  3. Cris

    Cadourile de care mi-amintesc rapid si cred ca imi sunt cele mai dragi, sunt cand am primit de la Mosu’ pasta de dinti (!!! inventivi parintii astia), stiu sigur ca era Aquafresh in 3 culori :)) si jocuri electronice de alea cu tetris.
    Nu stiu ce cadouri ne luam de craciunul aceasta, daca ne luam, in tara luam cadouri pt casa, aveam apartamentul nostru nou si il vroiam cat mai comfortabil.

    2+
  4. Mihaela M.

    Portofelele de damă sunt geniale!
    Scrii foarte foarte frumos! Am retrăit şi eu cu tine acele momente.

    0
    • Sa scriu acest articol stii cum a fost pentru mine? Parca am vizionat un film al Craciunurilor de cand eram mica, asa imi amintesc totul. Insa nu exista nici o filmare, care sa ma influenteze. Nici macar poze nu avem!

      0
  5. Dar ce e cu discriminarea asta, daca nu sunt barbat mie de ce nu mi s-ar potrivi o cutie de ceasuri? 🙂

    3+
  6. Simo

    Ei, eu am aflat foarte devreme adevarul despre Mos Craciun, pe la 6 anisori. 🙂 Dar stiu ca ii scriam cu sarguinta in fiecare an, iar el imi aducea FIX ce voiam (tin minte ca o data am vrut un set-joc cu numere, chestii din astea ceream). Iar in Ajun impodobeam bradul. Agatam 4 napolitane, 4 ciocolate, 4 etc (una pentru fiecare copil) plus globuri vechi in forma de Mos Craciuni si lampi si conuri de brad. Hai ca m-ai facut sa visez. Se adevereste vorba aia ca “cu cat imbatranesti, cu atat mai putin iti doresti lucruri materiale”.

    1+
  7. Ce bine ar fi daca toata lumea si-ar face wishlist si ar fi public. Pentru mine sarbatorile sunt in stres. Am de luat o mie de cadouri, nu stiu de ce sunt delegatul familiei sa iau pt toata lumea, si nu stiu ce sa iau, mi se pare greu de ales si de cumparat lucruri bune la preturi bune. Stiu ca toata lumea iubeste Craciunul, dar eu una abia astept sa scap de partea cu cadourile, adica sa vina mai repede 2017.

    3+
  8. Eu am descoperit magia Craciunului abia de vreo 3 ani, dar am o amintire funny de Craciun. Aveam 3 ani si hiperagitata ca urmeaza sa vina Mos Craciun. M-am trezit in mijlocul noptii ca sa verific daca e ceva actiune la brad si am dat nas in nas cu ai mei. Ei cu bratele incarcate de cadouri, eu de la nivelul genunchiului, cu o privire total nedumerita. Taica-miu, intr-un moment de inspiratie maxima, mi-a zis ca tocmai ce a trecut Mosu’ si a lasat cadourile. Explicatia a fost suficient de multumitoare, ca nu am mai pus alte intrebari pe moment :)) Si in ziua de azi imi aduc aminte fata lor panicata, asa ca deduc ca mi s-a parut mie ceva suspicios la momentul respectiv.

    1+
    • Iti amintesti de la 3 ani??? Dar ce inspirat tatal tau! 👍🏼

      2+
      • Daaaaa, nu a fost typo. Mi-au identificat ai mei amintiri de pe la 2-2,5 ani , pentru ca pe vremea aceea exista o Dacie neagra. Faza cea mai funny e ca stiu exact cum a aratat tortul de la 3 ani, fiind foarte impresionata ca are 3 etaje (imi aduc aminte cand l-am vazut in frigider, nu cand am suflat in lumanari).

        0
  9. Cricket

    Eu primeam mereu cadouri frumoase si am crezut mult timp in Mos Craciun cam pana la vreo 11 ani. Ii convinsesem si pe altii ca exista. Intr-un fel inca mai cred. Pt mine Craciunul e magie si zapada si familie si iubire. Candva si noi il vom sarbatori intr-o casa cu o curte mica si draguta in care sa ne zbenguim in zapada 2 adulti, 1 bebelina care nu va mai fi chiar bebelina si 1 caine mare si goofy si galben 🙂

    0
  10. eu copil ma bucuram ca primeam portocale. Nu radeati, cozile comuniste la portocale m-au marcat, si la 30 ani am cerut la Mosu’ o lada de portocale si mi-o adus 😉 . Unii fumeaza cate o tigara dupa, eu portocale maica, portocale :)))

    Anul asta am cerut la Moshi un kindle. Avem unu in casa si ne certam toti 3, asa ca sper ca asta va fi numai pentru mine (ei as, doar sper! ). Amazon zice ca e un colet on going, doar ca mi-o cerut card, si am pus al sotului 😀 😀 😀

    0
  11. April

    Ce minunat e sa crezi in Mos Craciun. 😀 Eu am o amintire cu Mos Nicolae, care imi e tare draga. Pe vremea aia tata pleca des prin alte tari si cand se intorcea atuncea tot felul de dulciuri, care mai de care. Si de un Mos Nicolae, Mosul a adus fix ciocolata din aia de care a adus si tata. Imi aduc aminte si acum bucuria si poate un pic confuzia pe care am simtit-o atunci, dar niciodata nu m-as fi gandit ca Mosul nu exista. 😀

    0
  12. Alta Miruna

    Eu imi amintesc cu mare drag de perioada in care credeam in Mos Craciun. Un prieten de-al parintilor mei era Mos Craciun pt mine, isi punea un cojoc de-al mamei pe dos, avea un sac din care scotea surprizele si asta era. Nu m-am prins niciodata:) Imi amintesc si acum ce emotii aveam… Apoi, cand m-am marit, imi amintesc emotiile pe care le aveam cand cei dragi descopereau sub brad cadourile de la mine. Acum incerc sa creez amintiri pentru copiii mei. Cu asta ramanem, intr-un final:)

    1+
  13. Cadoul cel mai drag a fost o carte, Lassie se intoarce acasa, mai e undeva, doar ca ii lipsesc copertele. Ceea ce imi facea placere nu era cadoul in sine, ci momentul in care Mosul venea, ma cuprindea asa o vraja si-o stare de bine incat nici ca imi venea sa il mai las sa plece. Asa ma fascina ca pana si o portocala era mare cadou.
    Asta e cea mai frumoasa amintire a Craciunului copilariei mele.

    0
  14. Si eu imi amintesc cu drag de acea perioada.
    Chiar daca cadourile nu erau atat de sofisticate ca acum, pe total atmosfera era mult mai calda si linistita. Se simtea mai multa iubire in aer, oamenii erau mai bucurosi, Craciunul parca era mai asteptat.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 189 queries in 0.397 s

Inline
Inline