E vorba despre client service-ul din țara noastră, care e la cote cu minus infinit. E drept că poate vin eu de la englezi și mi s-a urcat la cap, dar am adunat câteva povești în cele -câte sunt, din martie- 8 luni de când suntem în România. Dar azi n-am chef să stric zen-ul, vă povestesc doar atât:
Sunt în Sibiu. Ne trebuia scaun de masă pentru Tudor (cel pe care-l aveam s-a deșirat, am hotărât că nu merită reparat, am decis să cumpărăm altul). Și m-am dus la Noriel în Sibiu (presupun că e singura opțiune în satul nostru mic), chitită să plec acasă cu cel mai ieftin scaun de masă de pe raft. Eram cu Tudor cu căruciorul, cu mama și cu mătușă-mea cea bună și dătătoare de like-uri.
Scaunul de masă ăla cel mai ieftin era îngrozitor de mic, ziceai că-mi trimit copilul să ia cina SUB masă. Am fost cam dezamăgită, fiindcă aveam nevoie în ziua aia de scaun, nu mai voiam să umblu să caut.
La casă, coada de pe lume, rog o vânzătoare să mă ajute cu scaunele astea, că erau cocoțate undeva.
-Vin imediat, mi-a zis CU ZÂMBETUL PE BUZE.
Era vreo 8 seara și bănuiam sincer că am spanac între dinți.
Nu, doamnelor și domnilor. Femeia a venit, s-a cățărat pe niște cutii de pe-acolo cu tot trupul ei mic, mi-a dat jos modelul meu ieftin de scaun, mi-a recomandat altul, nici prea ieftin, nici prea scump, mi-a zis că are o culoare mult mai faină în spate, un portocaliu minunat. Mă încânta și nu prea, i-am zis că aș vrea să văd totuși cealaltă culoare.
ZÂMBET din nou (aici mi-am dat seama că ultima dată când am mâncat spanac precis nu era noiembrie), s-a dus și a adus ditamai cutia cu el scaun de masă, mi-a arătat tot ce am vrut să știu. Nu a insistat, nu a pus întrebări prea multe.
-Îl luăm, i-am zis.
Am achitat, primit certificat de garanție, tot.
-Dar cum îl ducem până la mașină? (Noriel-ul din Sibiu este taman hăt diametral opus de ieșire. Practic, deja mă vedeam împingând la ea cutie prin tot mall-ul, transpirând de nervi și chinuială). La care, fata mi-a răspuns:
-Rog imediat un coleg să vină să vă ajute. De fapt, vin eu. Și ZÂMBET.
Pooooftim??? Brusc era scaunul de masă cu livrare personală cu zâmbetul pe buze, așa servicii să existe în România??? Pe ce lume-am trăit până acum! A cărat singură ditamai hardughia de cutie (m-am oferit să o ajut, degeaba.), a pus-o într-un coș pe roți și a zis: -E foarte ușor, vin cu dumneavoastră până la mașină, ca să nu mai fie nevoie să vă întoarceți cu coșul.
și ZÂMBET.
Noriel, fii pe fază. Ai în Sibiu un OM printre vânzătoare. Care va ajunge departe.
imagine via Shutterstock, față zâmbitoare cu carioca
Liliana
Ce frumos! Bravo doamnei de la Noriel!
Miruna
Mi-ar placea sa citeasca asta sefii ei.
IoanaBC
Lasa-le un feedback pe site sau FB cu link-ul spre articolul asta sau cumva! Ce femeie deosebita 🙂
Miruna
O idee grozava! Hai, ca ma ocup!
o femeie
Eu cand am avut cate un vanzator asa amabil, am dat feedback si pe email. Nu stiu daca a contat, dar ma gandesc ca macar am facut ceva, si daca mai fac vreo 2 asa s-ar putea sa se schimbe pe acolo chestiile.
Miruna
hai că mă mobilizez și eu.
Alta Miruna
Ce frumooos! Ce duda sunt, mi-au dat lacrimile.
Miruna
haide, măi :))
o femeie
da’ nu esti singura duda.
Ioana
Iti multumim ca ne-ai spus sa ii scadem salariul si sa il exploatam mai mult ca tine la tavaleala. Exact astea au fost cuvintele spuse unui client de-al nostru care tocmai ii lauda sefului profesionalismul unui angajat care l-a servit mai devreme. Asa ca mai bine ii multumesc eu personal angajatului si il recomand cand cauta cineva sa angajeze.
Miruna
asta e mentalitate de manager idiot. Sincer. Amabilitatea nu costă nimic și da, angajații multor companii mari și mici ar trebui trainuiți mai bine. Și plătiți mai bine, înțeleg că ajută la motivare.
o femeie
Miruna, eu zic ca faci f. bine. Prea ne-am obisnuit sa scoatem numai rahatul in fata, nici nu ma mira ca vedem peste tot numai rahati, ca doar asta vrea ochiul nostru.
E musai sa incurajam si lucrurile bune si frumoase din jur, chiar daca sunt surprize, dar asta e normalitatea si sa infloreasca are nevoie si de mana noastra. Sunt multe lucruri frumoase in orasul nostru, hai sa scriem mai des!
Miruna
Eu abia astept sa scriu. Lasati lucrurile frumoase sa vina la mine! :))
Bunica cu bundita
Eu am întâlnit la Norielul nostru mic din inima Ardealului, doar oameni faini!A ta ii întrece pe toți!
Miruna
Aham, deci de asta mergi atat de des pe-acolo… :))
Irina
Urăsc să fiu eu aia care aruncă sămânța îndoielii în grădina cu zen. Dar dacă ți-a recunoscut fața și a fost drăguță pentru că ești public figure?
Sim
Nope! Irina nu cred ca e cazul si aici, ca am fost si eu de curand pe la Noriel si am plecat tot cu zambetul pe buze.Si eu nu sunt nicicum cunoscuta ( inca 😉), deci da, exista speranta si lucruri frumoase la Sibiu.
Miruna
Hei, cei de la Noriel se pare că au văzut postarea (eu nu am mai ajuns să le dau mail) și speeeeer să fi zis ceva către acea domnișoară.
roxana
Te-ai intors la Sibiu de tot?
Miruna
nuuuuu, doar o vreme. M-ai căutat în București?
roxana
nuu, dar ma bate serios gandul sa las Bucuresti-ul pt Sibiu. Credeam ca ai facut la fel