Noi am zburat la Sibiu și weekend-ul ăsta, ne-au cam ajuns căldurile din București. Nu mă plâng, am aer condiționat acum și, vorba lui H, cred că-l mai oprim la toamnă!
Sibiul însă s-a făcut mare. Dacă se întâmplă cumva să nu știți, zilele astea se desfășoară festivalul internațional de teatru (pe facebook, găsiți postări sub #FITS2016 ). Duminică, adică astăzi, se termină.
Am fost și noi puțin să gustăm din atmosfera de festival. E ca o tabără de oameni mari. Frumos îmbrăcați și pestriți. Din diferite colțuri ale lumii. Niciodată nu am auzit atâtea limbi străine în aceeași zi pe o singură stradă din Sibiu. Am revăzut multă lume, a fost cam ca pe vremea când ieșeam în oraș și-mi venea să salut pe toată lumea.
(noi am trecut doar pe lângă ceva dansuri de stradă pe N. Bălcescu, dar am trecut repede fiindcă Tudor dormea și tobele alea chiar erau infernale. Domnițele dădeau bine din fund și prezentau niște pene interesante, însă bebelușii nu erau tocmai în targetul lor. La spectacole nu am ajuns, tot din motive de target. Deocamdată prioritățile noastre sunt simple și nu suportă amânare.)
E atât de frumos Sibiul, încât nu-mi vine să cred că eu aici am crescut. E drept că e cam doar centrul de capul lui, asta nu mai spunem ”la nimeni”. Dar eu acolo am crescut, pe centru, cum zicem noi. Am mers 4 ani de zile, cei mai importanți ai dezvoltării mele adolescentine, la un liceu cu nume de baron, în miez centru istoric. Am copilărit pe-acolo pe vremea în care în Piața Mică exista o singură cafenea, ai cărei clienți erau doar elevii fără chef de matematică.
Sibiule, te-ai făcut mare. Și sunt mândră de tine.
imagine via Shutterstock, Sibiu Romania
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Leave a Reply