România nu mai e ce-a fost

Românul e o specie în sine. Cu cât îl privești mai de departe, cu cât ți-l amintești mai mult, cu atât ți se face mai tare dor de el. Ca de un ”fost” pe care l-ai iubit ca o nebună și pe care l-ai fi primit înapoi cu brațele deschise oricâte burți și nesimțiri i-ar fi crescut de-atunci.

Am fost o săptămână în București și mi-a făcut mai mult bine decât ar putea cineva înțelege vreodată. M-a împăcat cu niște frământări de mai demult și mi-a trezit noi întrebări nepuse niciodată. A fost parcă un shot de realitate, administrat la primele ore ale dimineții unei maturizări târzii.

Un șofer idiot m-a înjurat în trafic, fiindcă s-a împiedicat de mine și toți cei 50km/h pe care-i rulam în deplină legalitate. M-a claxonat nevrotic, apoi m-a depășit și-a pus o mega frână fix în fața mea. Nu pot spune că nu mă așteptam, imbecilii circulă liberi dinainte să emigrez eu. Dar cei din spatele meu din trafic n-aveau chiar nici o vină și puteau face herzattack.

Probabil e un eveniment fără importanță, doar că pe mine m-a agresat cumplit. Nu din cauza imbecilului de pe Calea Griviței, ci din cauza potențialului de ură gratuită care plutește în aer. Românul are parcă ura înscrisă în ADN. E un fel de numitor comun, înscris în conștiința noastră universală de români frustrați. Știți, înțeleg că există cazuri în care te grăbești în trafic. Fiindcă m-am grăbit și eu. Aveam poate un om în chinuri groaznice cu mine. Ori întârziam la vreun examen important. Dar imbecilul ăsta nu, el doar avea chef de harță.

Așa ceva în Anglia nu ai fi văzut.

La mine în Sheffield, lumea e bună și calmă. Nervii nu se împart gratuit și ura nu circulă pe stradă.

Am simțit așa o încățeleală oribilă în București. Încă mai e vibrația aceea înaltă, dar și o ură gratuită pe sistemul ”doar fiindcă se poate”. Să strivim, să sugrumăm, să sufocăm. De parcă ar trebui să fii recunoscător pentru fiecare semafor de la care pleci neclaxonat și pentru fiecare respirație pe care o tragi neasistat.

În Anglia, mă aștepta soțul și o scrisoare de la poliție. Care poliție îmi spunea că mi-a fost văzută mașina la ora 11 în cutare loc și că sunt rugată să nu-mi mai las cheile de la casă la vedere, fiindcă în zona respectivă ăsta e motiv de spart mașina.

Pe cuvântul meu de onoare, așa o scrisoare există, am primit-o eu. Dacă n-aș fi știut că nu știe engleză, pe cuvânt că l-aș fi bănuit pe tata de asemenea povețe.

 

 

Articolul anterior

4 săptămâni de domnie

Articolul următor

GPeC Summit, evenimentul anului in e-commerce

26 Comentarii

  1. Gabriela

    Bine punctat! Acelasi sentiment il am si eu…Dupa o saptamana petrecuta in Oxford, perioada in care am circulat cu o masina, am revenit in tara si am avut parte de acelasi “tratament” in Bucuresti…Parca numai acolo este o adunatura de soferi inraiti de calitatea traficului…Nu mai exista nici un fel de toleranta. Cat despre bun-simt, acesta a disparut cu desavarsire. Ma bucur ca i-am croit fiicei mele un drum care sa fie intr-o tara normala. Din pacate la noi normalitatea a disparut de multa vreme si, sincer, eu nu mai intrevad nici o speranta! Fii fericita copila blonda si sa nu ai nici un regret…Nu ai pierdut nimic atunci cand ai plecat, poate doar apropierea parintilor. Dar acesta nu este un impediment. Exista avioane si sunt mult mai sigure decat soselele romanesti populate cu aceeasi “bizoni” la volan…

    0
  2. Eu am lipsit din Bucureşti ceva mai puţin de un an şi la reîntoarcere am perceput altfel lucrurile. Îmi fusese ceva dor de el, dar parcă mi s-a părut mai plin de cerşetori decât îmi aminteam. Şi cel mai mult am avut impresia că se schimbaseră şoferii de taxi. Nu în sensul în care ai păţit ti, căci astfel de nesimţiri au fost always în Bucureşti, mai ales la taximetrişti. Ce mi s-a părut mie era că se schimbaseră şi în interiorul maşinii. Fusesem obişnuită să dau peste taximetrişti, amabili cu cei ce urcă în maşinile lor. Vorbeau, conversau şi nu de puţine ori am avut discuţii interesante cu ei, căci plimbau multă lume şi asta parcă se cunoştea şi în informaţiile pe care le aveau şi modul în care ştiau să poarte o discuţie. La puţin timp după ce ne-am întors în capitală, am ajutat o prietenă în ziua în care avea de făcut un parastas. Am circulat de trei-patru ori cu taxiul în ziua aceea şi am rămas cu o expresie tâmpă pe faţă, când nu mi s-a răspuns la firescul salut pe care tot omul îl spune când urcă în maşină. Până şi preotul s-a şocat în ziua aceea şi a fost nevoit să facă un comentariu la adresa unuia dintre şoferi. Dar tot degeaba, nu a primit nicio reacţie. Poate că problema lor era mai veche, căci eu nu mai circulasem cu taxiul nici în perioada de dinainte de a pleca, iar cumnata mea, venită în vizită din Olanda îmi spusese că se mai iritase puţin cu ei, dar nu ştiu.
    În orice caz, atunci când trăieşti într-un loc mult timp, te adaptezi şi ignori relele astea, ceea ce nu se mai întâmplă când revii în respectivul loc, după o absenţă îndelungată. Este firesc să fie mai bine în Sheffield, dar cu scrisoarea aceea m-ai dat gata! Aseară, chiar mă gândeam că ar trebui să îţi scriu un mail, să te întreb ce mai faci, că observasem că lipseşti puţin. Toate cele bune!

    0
  3. cretinoid

    Salut fata din sheffield eu sunt acum in eckington, am venit pentru un job punctual de o luna si ceva…am venit din Madrid unde locuiesc de 14 ani. Desi nu este generalizata problema trebuie sa spun ca si aici sunt oameni rai fara caracter. 3 persoane ne.am cheltuit banii pe drum timpul si nervii cu o familie de ipocriti englezi, reprezentanti de vaza a unei comunitati religioase din zona. Voi scrie mai mult si mai detaliat cand ajung acasa, acum sunt prea “touched” pentru a descrie starea de lehamite in care ma aflu din cauza unor “educati” englezi.
    Ps: aici am aflat ca ura are alt nume: rasism…niciodata recunoscut pentru ca nu e “politically correct”.

    0
  4. Toate frustrarile si necazurile se revarsa in trafic, de 6 luni de cand conduc aproape zi de zi, m-am intalnit cu fel de fel de oameni, am fost injurata ca la usa cortului, claxonata, doar pentru ca sunt femeie la volan si pentru ca am indraznit sa fac mici greseli uneori pe care la ei le vad minut de minut. Strabatut tot orasul la orele cele mai aglomerate, lipsa de respect in trafic aglomereaza cel mai mult orasul.

    0
  5. cristina

    Cluj-Napoca, 9 dimineata: un sofer taie calea autobuzului la milimetru si apoi trece prin fata mea la 15 cm, eu care eram la jumatatea trecerii de pietoni. Extraordinar :)) si sunt niste frustrari care se propaga, bine ca nu conduc.

    0
  6. Eu iubesc Romania, iar asta nu o sa se schimbe nici cu 10 claxoane. Dar nu pot sa neg faptul ca imaginea ei, in mintea mea, e putin diferita de realitate.

    Cretini sunt peste tot, ohooo, nici pomeneala sa spun vreodata sa in Anglia sunt pe cale de disparitie! Ba dimpotriva, uneori.

    0
  7. Luciana

    “La mine in Sheffield”…

    Posibil acolo, la tine, oamenii au fost invatati de mici sa isi iubeasca tara si ca, daca vrei sa schimbi lumea, trebuie sa te schimbi mai intai tu. Asa au ajuns niste adulti “buni si calmi”, care isi respecta tara si pe cel de langa el.

    Dar romanul, crescand in mediul de populat de “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” si de alte stereotipuri de “e mai bine in gradina vecinului”, ajunge sa scrie pe bloguri despre cum alti romani sunt “idioti” in trafic si, in loc sa fie schimbarea pe care vrea sa o vada in tara asta care nu e ca la el, in Anglia, injura putin, mai spune si altora ce minunatie a patit, pleaca inapoi “acasa” si totul devine cu doar un strop mai rau in timp ce romanul protagonist se simte fericit de cati alti oameni, tot romani, iesiti in afara granitelor sunt de acord cu el.

    0
  8. Luciana, iti voi ierta aceste judecati de valoare, emise dupa ce-ai citit jumatate de propozitie si n-ai inteles nici un sfert din ea.
    Permite-mi sa-ti amintesc ca nu te-am tras de maneca sa intri pe blog, nici nu ti-am bagat pe gat textele mele.

    0
  9. Citesc “Groapa”, de Eugen Barbu. Vorbește despre cum s-a format Bucureștiul, despre mahalalele sale, Cuțarida, de lîngă Grivița, fiind o mahala printre primele formate. Cuvîntul tău, “încățeleală”, descrie atît de bine și încă atît de actual Bucureștiul meu natal și atît de iubit. Si-mi pare tare rău…

    0
  10. Draga copila blonda, falsa marinimie atat din postare cat si din comentariu nu imi sunt de niciun folos.
    Te rog nu imi insulta inteligenta, propozitia chiar nu era atat de elaborata incat nu pot intelege macar un sfert din ea cand aparent, nici tu nu ai inteles mare chestie din ce am incercat eu sa iti transmit.
    Spre diferenta de mine, ai arta cuvantului. Ai cititori. Vrei- nu vrei, esti un formator de opinii. Nu deveni unul din romanii pe care ii blamezi atat, aruncand “ura gratuita” ca in comentariul anterior persoanelor care isi exprima libera opinie care se intampla sa fie diferita de a dumitale.
    Cat despre intratul pe blog… mare dreptate ai. Am ajuns din intamplare, dar nu intamplator am sa incetez sa il citesc.

    Viata frumoasa sa ai!

    0
  11. Luciana, dar de unde atata suparare, caci nu prea inteleg? Inainte de a-mi raspunde la aceasta intrebare, daca vei binevoi, spune-mi, te rog, tu de unde esti de loc si unde locuiesti acum? Sunt curioasa de unde vine mentalitatea acesta, sa gasesc si eu un raspuns sau o scuza sau sa inteleg mai bine reactia ta care m-a afectat inclusiv pe mine prin veninul aruncat.

    0
  12. Luciana, tocmai fiindca cititorii care intra mai des si pricep ce gasesc aici stiu cat iubesc eu Romania. Si cat de putin imi place Anglia. Si cat de mult imi doresc sa ma intorc. E felul nostru de a spune “noapte buna”: Ne intoarcem in 2 ani, da? Tu unde vrei, in CLuj sau Bucuresti? Si o sa stam in apartamentul tau mic de la etajul 3? Si in weekend ce am putea face? Ne-am duce la nasi si ne-am juca cu Sara. Ori am da o fuga pana la SIbiu sa gustam din tocanita mamei-soacre. Si sa bem o cafea cu mama mea.

    Si tocmai fiindca ei stiu lucrurile astea, cititorii mei inteleg tristetea acestui text. Si oricum, ei nu se grabesc sa arunce cu venin nici cand zic bine, nici cand gresesc.

    0
  13. Gabriela

    Miruna, din pacate postarea ta de astazi a starnit frustrarea din d-na/d-ra Luciana. Eu traiesc in Romania, imi iubesc tara dar urasc mitocania si proasta crestere, care mi se pare ca este din ce in ce mai prezenta in viata noastra. Iar daca Luciana crede ca noi, cei care iti citim blogul, suntem mai putin inteligenti, o rugam sa ne scuteasca de comentariile ei inveninate si sa citeasca ceea ce se ridica la nivelul dumneaei.

    0
  14. stefania

    Eu tocmai m-am intors la facultate in Manchester, iar in trei saptamani mi s-au furat banii din camera, iar cineva a incercat sa-mi smulga telefonul din mana pe strada, la 7 seara..Anglia nu e rai, cum nici Romania nu e iad..Dar rautatile de genul acesta afecteaza pe oricine, indiferent de meleagurile pe care se afla.. Anul trecut am locuit in Italia si nici acolo n-am fost ferita de furt. Si inca o dovada ca exista o ura intre noi e ca atunci cand povesteam cuiva de experientele mai putin placute, de cele mai multe ori, prima reactie era ‘aaa, sigur erau romani.’

    0
  15. Zina

    Si eu trăiesc de peste 4 ani in Germania si o inteleg perfect pe Miruna. Si mai știu ca spre deosebire de mine ea INCĂ chiar mai VREA sa se întoarcă in Romania. Si Luciana: nici ” la mine in Germania ” nu sunt înjurată in trafic. Si da – dupa un anumit timp de trăit intr- o alta tara cred ca ai voie sa spui ” la mine in…” . Dar sa știi ca spun cu drag si dor si ” la mine acasă in Romania” .

    0
  16. cretinoid

    Zina, o vorba din romani spune ca “acasa” eate acolo unde iti este bine…pentru mine acasa este Spania..cu cele bune si cele rele la un loc. Nu la fel as putea sa spun despre Anglia (Marea Britanie sau cum vreti), unde locuieste un frate de-al meu si romanii sunt tratati ca si cum vin cu ebola in buzunare. In Spania nu m.am simtir niciodata discriminat ca si aici…se castiga mai prost, se traieste mai prost…dar oamenii sunt mult mai calmi si mai…cu bun simt ca englezii…macar ca sunt…mai tigani.

    0
  17. trixie

    Miruna, vrand-nevrand si tu ai inceput articolul cu o judecata de valoare. Desigur ca blogul e casa ta si poti scrie absolut ce doresti, fara cenzuri inuile. Doar ca atunci cand vei fi discriminata pentru ca provii din Romania, aminteste-ti ca si tu ai contribuit putin la promovarea ideii ca romanul e o specie aparte. Mai sus comentatorii amendeaza agresivitatea articolului si faptul ca ne-ai varat pe toti intr-o oala. Insa, cum spuneam, blogul ti-e casa, iar cei ce au pareri diferite de a ta sunt invitati sa le propovaduiasca pe blogurile proprii :).

    0
  18. Marius

    Miruna,

    Am cativa ani de cand iti citesc blog-ul ocazional si am intrat cu mare placere de fiecare data.Deci sunt unul din cititorii care intra des.

    Cred ca Luciana a punctat foarte bine cu acel “La mine in Sheffield”. Cred ca e un drum cam lung de la o intamplare in trafic, la adn-ul speciei de roman, framantari si alte mahniri existentiale.

    Romania face progrese usor usor. Tu ar trebui sa le vezi mai bine, din afara, si sa le incurajezi. Descurajari intalnim peste tot, de la ce vedem la televizor, pe strada etc… Sunt putine momentele in care se intrevede o raza de speranta doar ca sa aflam ca traim intr-o incateleala.

    Un pic cam nedrept, nu crezi ?

    0
  19. De asta Romania este unde este pentru ca nu stim de respect, nu stim sa apreciem lucrurile bune si nu avem intelegerea si puterea sa iertam.

    0
  20. Gina

    dedicata soferilor din Romania 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=JZUC8FXEe2k

    0
  21. L.G.

    Eu nu prea inteleg de ce se zbarleste unul si altul de constatarile exprimate aici. Miruna doar descrie realitatea.
    E mai greu de digerat pentru cei din tara? Pentru unii, cu siguranta.
    Insa n-ar fi mai bine sa meditam asupra unor lucruri si sa incercam sa ne/le schimbam in pozitiv?
    Eu am fost anul acesta pentru prima data in Malta.
    Am fost impresionata de calmul si generozitatea maltezilor chiar si in trafic. Si eu m-am gandit la Romania acolo, la contrastul izbitor, la intelegerea fenomenala pe care-am intimpinat-o pe aceasta micuta insula si la malitiozitatea intampinata in traficul din tara. Asa e, degeaba incercam sa musamalizam, sa negam, sa ne ascundem dupa deget si sa mai si improscam cu noroi, noi, cei plini deja. Se impune, categoric, mai multa educatie si-o schimbare radicala de mentalitate!

    0
  22. Din pacate, ceea ce povestesti tu se intampla in fiecare zi pe strazile din Bucuresti …

    0
  23. Romania – tara tuturo posibilitatilor

    0
  24. Adya

    Am fost si eu in Bucuresti dupa un an jumate si mi s-a parut mai curat si mai civilizat decat anul trecut. Am luat si taxiul intr-o zi si taximetristul a fost foarte amabil. Am locuit 8 ani in Bucuresti si ma bucur ca am scapat de agitatia si aglomeratia de acolo. Acum sunt intr-un mic oras de provincie si nu regret nici un minut decizia pe care am luat-o.

    0
  25. Inca suntem o tara primitiva.Pana acum am fost limitati si dadeam vina pe comunism, dar cu ceva mai mult bun simt.Acum suntem liberi si ne comportam exact ca in jungla unde bunul simt este de domeniul trecutului.

    0
  26. Sunt prin Londra dar Romania se dezvolta, avem un presedinte mai bun care gandeste.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.212 s