Iubitul meu şi un vecin (român get-beget, doar strămutat într-un bloc de lâng-al nostru din Liverpool) au un vis: să-şi deschidă un chioşc în Mongolia. Nu e glumă, băieţii mai pun cîte ceva la punct din visul mongolez, cu fiecare întâlnire. Între timp nu mai suntem tocmai vecini, Edi şi-a mărit familia, dar visul n-a murit. Mongolia forever.
Până una-alta (nu ştiu ce-i cu ţara asta de toată lumea visează să ajungă acolo), în seara asta am primit un mail de la o cititoare care mă roagă să-i sprijin fratele într-un proiect. Cică ăsta micu’ vrea să plece din Praga până în Ulan Bator, numa’ că nu prea are cum şi nici cu ce. Are doar cu cine, încă vreo 2 prieteni la fel de zăpăciţi ca el. Şi, când dau play la clip, ce să vezi, cine era duduia din raliu?! Însăşi Simona-lipa-lipa-Stănescu, fostă coechipieră şi pretenară de-a mea, din Bucureşti!
Vor să meargă cu maşina, pe care, împreună cu suma de 1000 euro, o vor dona unei comunităţi de acolo.
Detalii despre proiect găsiţi aici.
Pe ei îi vedeţi în clipul de mai jos, în engleză. Copii, dacă ajungeţi pe-acolo, să ne ţineţi şi nouă un colţ de stradă, că ridicăm economia şi un chioşc!
Momentan, ei au nevoie de bani. Iar eu am nevoie să sprijin nişte vise, chiar dacă ele nu-mi aparţin. Din străfundul împuţit al unor guri nespălate, permiteţi-mi aceste mici guri de aer proaspăt. Pe blogurile mele şi ecranele dumneavostră.
Miere Sabadus
Ambitios plan si-au facut.
Din partea mea eu ii sustin cu 3 energizante, sa nu adoarma la volan in aceasta expeditie si sa reuseasca sa faca cat mai multe fotografii.
Sa ma anunte cand sa le trimit sanatatea la borcan 🙂
Simona
Asa functionam noi: cu ambitii mari… macar pe sfert sa ne iasa si o sa fim “safe” :).
Mihaela
tot o forma de cersit e si asta, dar mai inteligenta.
as vrea sa-i iau in serios dar nu pot. felul in care vorbeste domnisoara respectiva si ceilalti isi aprind tigarile ma fac sa nu vad nimic serios. doar asa, dati-ne si noua niste bani sa ne plimbam in lume. poate am devenit prea englezoaica, dar daca ceri bani fa-o profesionist. ce-ar fi sa ma apuc sa cer si eu bani sa-mi platesc masterul in urma caruia devin psihoterapeut si ma duc sa lucrez cu copii, cu traume. cu adulti cu depresii, cu probleme mintale. si cate ore gratis am lucrat pana acum.
sa nu uit, o sa fac si eu un film. ca si asta e la moda acum.
Simona
Mihaela site-urile de crowd funding sunt PLINE de campanii interesante.
Ne pare rau ca te-au deranjat tigarile noastre aprinse, era inceputul filmului, momentul in care dezvaluiam detalii despre fiecare: ca suntem fumatori (da, recunoastem, ca ne pasioneaza motoarele, ca nu ne trezim fara cafea dimineata, etc).
Domnisoara respectia, adica eu :), se acomodeaza tare greu cu camera. Mno, nici mie nu imi place asa mult de mine deci te inteleg perfect.
In ceea ce priveste masterul si planurile tale, eu cred ca ar fi un plan chiar interesant! Ore gratis am lucrat si lucram cu totii (noi trei) cu toate ca nu o facem mereu in scopuri asa marete.
Sunt pasionata de domeniu si as vrea sa ma fac psiholog. Printre altele cred ca in meseria asta este foarte important sa nu judeci oamenii pana nu le cunosti povestea si sa inveti cum sa exprimi un feedback negativ.
Spor la film, sa ne dai link! E super usor de facut! Toaaataaaaa lumea poate face asta, nu-i asa? 🙂
Te salut din regatul cersetorilor!
Dana
Buna Mihaela,
Iti inteleg punctul de vedere, dar, poate, suntem prea obisnuiti sa vedem prea repede partile negative. Este in ordine sa nu apreciezi cum a fost realizat filmul. Dar conceptul vorbind, cred ca este fain sa acordam mai multa incredere unor tineri care incearca sa faca lucruri noi. Este si acesta un pas spre “selfdevelopment”.