Cum creşti plecând capul

Ştiţi, oricât de doctor ai fi, în ţara asta tot străin eşti mai întâi. Nu mă refer la felul în care se poartă cei din jur sau la gradele diferite de (in)toleranţă la accente scandinavo-ruseşti. Mă străduiesc cum nu vă-nchipuiţi. Le cânt propoziţiile, de zici că lucrez la filarmonică. Mă minunez “pe englezeşte”, de zici că-s retardată. Sunt lucruri pe care ajungi să le faci, promiţându-ţi că e doar de data asta. E preţul care trebuie plătit ca să învingi sistemul.

N-o să mă plâng nici măcar o clipă, fiindcă atunci când îţi pui singur pielea pe băţ, pierzi dreptul acesta. Însă tot există trepte ale transformării sinelui şi experienţe care taie în bunătatea ingenuă ca-n carne vie, dar bolnavă. De parc-ar încerca să îţi salveze viaţa, deşi pe tine nu te doare nimic.

Şi-atunci stai şi rabzi pe viu, te bucuri de fiecare puşti care se-ntoarce să te vadă şi-aştepţi să treacă timpul. În jocurile cu sistemul, când depinzi de-o semnătură, îţi filtrezi dublu gândurile până să le dai glas. Priorităţi se cheamă. Iar în faţa lor, orice orgoliu se face mic. Trist e când şi dreptatea dispare.

Sunt într-un exerciţiu de maturizare. Exact ca-n titlu.

foto

Articolul anterior

Sfaturi pentru cine vrea să dea la stomatologie

Articolul următor

Am fost la înălţime

20 Comentarii

  1. adriana

    Stii? Si eu sunt plecata de vreo citva timp ,dar nu ma simt deloc straina. Ba,din contra cind merg in tara acolo am senzatia de a fi straina.Aici simt ca e casa mea.

    0
  2. Si cand te gandesti ca e doar inceputul. Dar cred ca nu tine doar de fatul ca esti tu straina, lucrurile astea s-ar fi intamplat si aici mai devreme sau mai tarziu. Si tot maturizare se cheama. 🙁

    0
  3. Adriana, şi aşa a fost de la început? Mie mi-a fost foarte greu să penetrez sistemul, să apuc firul de-un capăt.

    nina, acasă e alt suport, altă reţea de cunoştinţe. Imaginează-ţi că am venit aici şi nu cunoşteam PE NIMENI. Încet-încet ne-am făcut prieteni, dintre oameni cunoscuţi întâmplător, la un curs sau prin supermarket. Iar de stomatologie, nu mai zic. Nu cunoşteam nici măcar pe cineva care să-mi dea nişte informaţii. Eram ca un peşte pe uscat.

    0
  4. Andreea

    Mie imi “place“ intrebarea “ De unde vii? stii ca sa se simte in accentul tau. “ Cateodata ma mai joc si intreb “ De unde crezi ca vin?“ Rusia, Cehia astea-s cele mai raspandite raspunsuri.
    Daca port ecuson cu numele meu majoritatea recunosc imediat tara de provenienta 🙂 .
    Si nu ma deranjeaza dar ideea ii ca si eu ca si tine ma lupt cu limba sau cu accentul mai bine zis si din moment ce primesc genu asta de intrebari la nici 2 minute de conversatie, ii clar ca nu prea imi iasa, am un accent prea puternic de rusoaica…sau ce o fi :)) .

    0
  5. :)) si eu ii las sa ghiceasca. Iar eu “vin” de obicei din Elvetia, Olanda sau Suedia. Probabil din cauza sprancenelor blonde :p
    Dar e funny, oamenii aici sunt fff prietenosi si amabili. Sau cel putin asa par. Cu englezii astia, niciodata nu stii ce-i in capul lor 😛

    0
  6. P.s. Andreea, unde esti?

    0
  7. Andreea

    Elvetia, Olanda sau Suedia…imi plac tarile. Eu sunt blonda cu ochi albastri si cand zic Romania pe toata lumea uimesc, cateodata si positiv :)).

    Sunt in Viena de vreo 2 ani de deja, aici am invatat germana si aici am inceput si facultatea, o fost un drum lung pana aici dar frumos :).

    0
  8. nina2

    Da, cunosc sentimentul, dar eu in ultimul timp sunt cam imuna. Mie clientii rusi imi vorbesc direct in rusa :)))) Macar tu ai avantajul ca stiai deja engleza, eu nici alfabet latin nu am :))) Lasa ca o sa fie bine 😉

    0
  9. Andreea, Viena e orasul meu preferat!

    Nina2, !!! :)) ai invatat rusa din mers? De ce te-ai mutat acolo?

    0
  10. nina2

    Stai ca m-am exprimat gresit. Locuiesc in Atena, prietenul meu e grec, am locuit in Bucuresti impreuna si ne-am mutat aici de 2 ani pentru ca ne-am hotarat sa ne deschidem o afacere aici, avem un magazin si clientii rusi din Grecia imi vorbesc rusa crezand ca sunt rusoaica.

    0
  11. adriana

    Copila,nu, n-a fost asa de la inceput.nu cunosteam pe nimeni in afara de cel care mi-a devenit sot.Si,da! Mi-a fost foarte greu la inceput,dar nu regret!In fond si la urma,urmei oamenii sunt ca peste tot.Si buni si rai,indiferent de natie.
    De accent nu pot sa scap si asta e!.Multi cred ca sunt din Spania.

    0
  12. Ca om care-a emigrat in urma cu 5 ani, nu pot decat sa-ti dau 100% dreptate… 🙂

    One step at a time. Cu fiecare zi e tot mai bine.

    0
  13. Blondo, la cum te stiu eu pe tine ai sa reuesti sa treci peste. Ai sa-ti vezi de drumul tau (cu capul plecat) si ai sa ajungi acolo unde ti-ai propus.

    Eu iti tin pumnii si sunt convins ca o sa reusesti. N-am niciun dubiu. Nu e usor (zic eu care n-am curaj sa o iau pe urmele tale) dar timpul le rezolva pe toate, vorba aia 😉

    Hai, capu’ sus, mai e o alta zi.

    0
  14. Cum era vorba aia, “fa-te frate cu dracu pana cand treci podul”?

    0
  15. Tavi

    Ohh, me, ohh ,my!

    0
  16. mo

    partea ironica este ca dupa ce ai nimerit accentul (but lordy, fa-l public school english, ca de vorbesti scouse poate te inteleg liverpoodelii, dar nimeni altcineva de pe planeta), si dupa ce lumea nu te mai intreaba “da de unde vii, de fapt?” ai sa incepi tu singura sa le spui de unde te tragi si cum e treaba cu ardealu 😉 rabdare… sau sari etapele 🙂

    0
  17. pe Scouseri mai întâi să învăţ să-i înţeleg 😛 apoi, le explic şi de Ardeal ce şi cum 😛

    0
  18. Copila blonda, te-nteleg ataaaat de bine, dar am si mare incredere in tine si-n motivele sau prioritatile tale;-)
    Pe de alta parte, iti doresc sa nu nimeresti printre pacienti vreun Scottish cu accent 😀

    0
  19. pfuuu, pe ăia chiar că nu-i înţeleg ce zic! 🙂

    0
  20. Deci ai avut parte 🙂 Eh, nu e asa greu, dar trebuie auziti mai des. Soare sa ai, copila blonda!

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 120 queries in 0.223 s